Măsură controversată pentru pregătirea militară americană
Pentagonul impune reprezintă subiectul principal al acestui articol. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a ordonat recent un screening anual obligatoriu al nivelului de testosteron pentru militarii activi și rezerviști cu vârsta de 30 de ani și peste. Această măsură, prezentată ca esențială pentru menținerea pregătirii militare, a stârnit o undă de scepticism și îngrijorare în rândul comunității medicale, mulți profesioniști punând la îndoială bazele științifice ale deciziei și avertizând asupra riscurilor potențiale, potrivit The Guardian și Reuters.
Decizia lui Hegseth, parte a unei serii de modificări ale politicilor de sănătate implementate de administrația Trump, inclusiv anularea vaccinării antigripale obligatorii (revocată ulterior din cauza unui focar de gripă) și modificarea recomandărilor privind vaccinarea de către Departamentul Sănătății și Serviciilor Sociale, a generat dezbateri aprinse. Cinci din șase experți în sănătatea bărbaților contactați de Reuters s-au declarat nedumeriți și îngrijorați că screeningul ar putea duce la tratamente inutile sau chiar dăunătoare, în special în ceea ce privește fertilitatea masculină.
Hegseth a declarat că testarea va fi însoțită de sfaturi pentru a ajuta soldații să ia decizii informate privind tratamentul, care va rămâne voluntar. Obiectivele declarate sunt de a asigura că trupele au niveluri adecvate de testosteron pentru a funcționa la capacitate maximă, îmbunătățindu-le rezistența, longevitatea și performanța, toate acestea contribuind la pregătirea de luptă. Cu toate acestea, patru dintre cei șase medici consultați de Reuters au subliniat lipsa dovezilor solide care să susțină că screeningul universal al testosteronului la personalul militar de peste 30 de ani ar optimiza pregătirea de luptă a SUA.
Dr. Kevin McVary, urolog și membru al consiliului consultativ medical al Rugiet (o platformă de telemedicină care furnizează suplimente de testosteron), a explicat că, deși pacienții raportează îmbunătățiri ale vigilenței cognitive și rezistenței fizice după tratamentul pentru niveluri scăzute de testosteron, aceste dovezi nu sunt concrete și provin de la persoane deja simptomatice. Pentagonul a refuzat să comenteze detaliat, oferind doar o scurtă declarație oficială, conform Reuters.
Asociația Americană de Urologie și Societatea de Endocrinologie recomandă suplimentarea cu testosteron doar pentru pacienții cu deficit confirmat și simptome specifice, cum ar fi scăderea libidoului, disfuncția erectilă, oboseala, scăderea masei musculare și densitatea osoasă redusă. Administrarea testosteronului în absența simptomelor medicale duce la un tratament excesiv, cu potențiale consecințe adverse, a avertizat dr. McVary.
Nivelurile de testosteron scad natural odată cu vârsta, începând în jurul vârstei de 30 de ani, cu o scădere medie de 1% pe an după 30-40 de ani, conform dr. Haleem Mohammed, director medical al Gameday Health. Însă, vârsta de 30 de ani în sine nu este considerată un moment adecvat pentru screeningul universal. Dr. Ugis Gruntmanis, endocrinolog la Centrul Medical Dartmouth Hitchcock, a remarcat că majoritatea studiilor privind terapia de substituție cu testosteron au fost efectuate pe bărbați vârstnici, iar noua dispoziție ar putea oferi o oportunitate de a colecta date despre bărbați mai tineri. Cu toate acestea, el a avertizat că implementarea pe scară largă a screeningului fără date preliminare din studii ar fi o abordare inversă a logicii științifice.
Un studiu condus de dr. Steven Nissen de la Cleveland Clinic, care a inclus peste 5.200 de bărbați cu vârste între 45 și 80 de ani, cu niveluri scăzute de testosteron și risc ridicat de boli cardiace, a determinat Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA (FDA) să revizuiască etichetele produselor cu testosteron, eliminând avertismentul privind riscul crescut de infarct miocardic sau accident vascular cerebral. Totuși, participanții la studiu au prezentat rate mai ridicate de aritmie atrială și fracturi osoase, o descoperire cu implicații potențiale pentru armată, a subliniat Nissen.
Toți experții contactați de Reuters au evidențiat impactul sever al terapiei cu testosteron asupra fertilității masculine. Dr. McVary a avertizat că mulți membri ai forțelor armate sunt bărbați tineri care nu și-au întemeiat încă o familie. Administrarea de testosteron poate duce la micșorarea testiculelor și la o recuperare incertă a fertilității. Alte riscuri includ îngroșarea sângelui, probleme de prostată, acnee, căderea părului, creșterea țesutului mamar și instabilitatea stării de spirit. Aceste efecte secundare pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții militarilor și asupra deciziilor lor de a urma un tratament voluntar.
În anunțul său, Hegseth a menționat că un obiectiv al screeningului este abordarea cuprinzătoare a „sindromului operatorului”, care afectează forțele speciale (precum membrii Delta Force și Navy Seals) și include niveluri scăzute de testosteron, leziuni cerebrale traumatice, dereglări hormonale și metabolice, tulburări de somn și alte afecțiuni. Însă dr. B Christopher Frueh de la Universitatea din Hawaii, a cărui echipă a descris pentru prima dată sindromul în 2020, a precizat că operatorii din forțele speciale nu sunt reprezentativi pentru toți membrii din serviciul activ și din rezervă. Acești operatori sunt expuși mult mai intens la explozii, salturi cu parașuta și utilizarea de armament greu. Frueh a sugerat că mulți soldați mai tineri ar putea regla nivelul hormonal prin somn, odihnă și dietă, în loc să recurgă la terapia de substituție.
Pe de altă parte, profesioniștii din domeniul medical subliniază beneficiile potențiale ale testării adecvate a testosteronului. Dr. Mohammed a menționat că rezerviștii militari din populația generală pot fi supraponderali, un factor corectabil care poate contribui la un nivel scăzut de testosteron. El a descris testosteronul ca fiind „unul dintre cele mai utile teste de sânge pe care le avem pentru a evalua starea de sănătate la bărbați”. Un screening mai amplu ar putea identifica mulți bărbați cu cauze reversibile și unii cu o deficiență reală, ambele grupuri beneficiind de îngrijire medicală ghidată. Pentagonul nu a furnizat încă îndrumări detaliate privind evaluarea rezultatelor anormale sau dacă screeningul se va aplica în mod egal bărbaților și femeilor. Frueh a sugerat că un screening extins ar putea dezvălui informații noi despre hormonii femeilor soldat, care, deși probabil nu vor necesita tratament de substituție cu testosteron, ar putea beneficia de alte intervenții hormonale.
De ce contează
Această decizie a Pentagonului are implicații semnificative nu doar pentru sănătatea militarilor americani, ci și pentru modul în care instituțiile publice abordează sănătatea bazată pe știință. Fără dovezi clinice solide care să susțină beneficiile screeningului universal pentru pregătirea de luptă, există riscul de a expune mii de militari la tratamente medicale inutile, cu efecte secundare potențial grave, inclusiv infertilitate. Dezbaterea subliniază importanța unei abordări bazate pe dovezi în politicile de sănătate, mai ales când acestea vizează o populație numeroasă și vulnerabilă, cum ar fi forțele armate. Impactul ar putea depăși granițele SUA, influențând politici similare în alte armate aliate, inclusiv în România, unde discuțiile despre optimizarea performanței militare sunt continue.
Concluzie Rămâne de văzut cum va fi implementată această nouă politică și dacă Pentagonul va publica date sau studii suplimentare pentru a justifica decizia. Criticile din partea comunității medicale sugerează că ar fi necesare studii clinice riguroase înainte de a extinde screeningul și tratamentul la o scară atât de largă. Întrebările legate de costurile financiare și umane ale unei astfel de măsuri, precum și de potențialele sale efecte asupra fertilității și sănătății pe termen lung a militarilor, persistă. Transparența și colaborarea cu experții medicali vor fi cruciale pentru a asigura că deciziile privind sănătatea militarilor sunt fundamentate științific și servesc cu adevărat binele acestora și al națiunii.
O abordare mai nuanțată, axată pe testarea țintită a celor cu simptome, ar putea fi o cale mai sigură și mai eficientă.