Dispută politică aprinsă pe noua lege a salarizării.
Un schimb de replici tăioase a avut loc sâmbătă, 18 iulie 2026, între europarlamentarul PNL Siegfried Mureșan și fostul ministru PSD al Muncii, Florin Manole, pe tema noii Legi a salarizării. Mureșan l-a acuzat pe Manole de ineficiență în timpul mandatului său de ministru, în timp ce Manole a condiționat votul PSD în Parlament de menținerea veniturilor angajaților și a cerut echilibrarea jalonului PNRR cu așteptările sociale.
Siegfried Mureșan a reacționat vehement la afirmațiile lui Florin Manole, care pretindea că l-a invitat la discuții pe tema legii salarizării și că încă îl așteaptă. Într-o postare pe Facebook, europarlamentarul PNL a transmis că ar fi participat cu plăcere la un dialog serios, dacă ar fi fost invitat, infirmând ironiile legate de vacanța parlamentară. „Parlamentul European a lucrat și în această săptămână; nu este încă în vacanță parlamentară, așa cum sunt colegii din PSD ai domnului Manole. Aşadar, ironiile despre vacanţă nu au nicio bază”, a declarat Mureșan. El a subliniat că Manole, în calitate de ministru al Muncii, a avut la dispoziție un an întreg pentru a elabora un proiect legislativ, dar a eșuat în această privință. Mureșan l-a comparat pe Manole cu un „elev corigent care nu a învățat tot anul” și care speră „să rezolve în ultima clipă ceea ce nu a făcut tot anul”.
Într-o turnură ironică, Mureșan a adăugat că „între timp, Guvernul Bolojan i-a făcut tema și a prezentat un proiect de lege. Tot ce mai are de făcut este să își convingă colegii din PSD să se întoarcă din vacanță și să o aprobe.” Această declarație subliniază nu doar critica la adresa fostului ministru, dar și o presiune politică asupra PSD de a susține proiectul actual, elaborat de un guvern PNL. Contextul politic este unul tensionat, cu alegeri locale și europarlamentare recente și cu un calendar legislativ încărcat, unde Legea salarizării este un punct cheie pentru coaliția de guvernare și pentru îndeplinirea angajamentelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
De cealaltă parte, Florin Manole, fostul ministru social-democrat al Muncii, a declarat ferm că PSD nu va vota o lege a salarizării care ar duce la scăderea veniturilor angajaților. „Partidul Social-Democrat vrea să atragem toți banii posibili din PNRR. Trebuie să găsim ori o formă care să mulțumească social, care să oprească greve, care să oprească proteste, fie, dacă acest lucru nu va fi posibil, nu avem cum să votăm o lege care scade veniturile”, a afirmat Manole. Această poziție reflectă o preocupare majoră a PSD pentru impactul social al reformei, în condițiile în care o reducere a veniturilor ar putea genera nemulțumiri semnificative și proteste, similare celor din sectorul bugetar din anii 2010-2011, când măsurile de austeritate au dus la scăderi salariale de până la 25%.
Manole a detaliat că dezbaterile purtate până acum pe proiectul legislativ s-au concentrat pe anvelopa bugetară, principiile generale ale reformei și mecanismele tranzitorii. El a subliniat că nu au existat discuții concrete pe coeficienți sau pe textul legii, ci doar pe aspecte precum o „sumă tranzitorie acolo unde veniturile scad”. Această precizare este crucială, deoarece indică faptul că PSD nu a fost implicat în detaliile tehnice ale elaborării legii, iar principala lor preocupare rămâne protejarea veniturilor angajaților. Potrivit datelor Eurostat din 2024, România se află încă sub media europeană la capitolul salarii, iar orice diminuare ar accentua decalajul, afectând puterea de cumpărare a cetățenilor, într-un context inflaționist, unde rata anuală a inflației a fost de 6,6% în iunie 2026, conform Institutului Național de Statistică (INS).
Situația este complicată de jalonul din PNRR, care prevede o reformă a sistemului de salarizare din sectorul public până la finalul anului 2026. Nerespectarea acestui jalon ar putea bloca accesul României la fonduri europene esențiale. De exemplu, în 2025, România a ratat atragerea a aproximativ 1,5 miliarde de euro din PNRR din cauza întârzierilor în implementarea reformelor. Presiunea este, așadar, dublă: pe de o parte, respectarea angajamentelor europene, pe de altă parte, evitarea unui impact negativ asupra veniturilor cetățenilor. Această dilemă este amplificată de faptul că o lege a salarizării unitare, care să elimine inechitățile din sistemul public, este un obiectiv vechi, urmărit încă din 2017, dar niciun guvern nu a reușit să o implementeze pe deplin fără controverse.
Disputa dintre PNL și PSD, partide aflate într-o coaliție guvernamentală, evidențiază tensiunile interne și abordările diferite privind gestionarea reformelor structurale. În timp ce PNL, prin vocea lui Mureșan, accentuează responsabilitatea și eficiența în procesul legislativ, PSD, prin Manole, pune accent pe protecția socială și pe impactul asupra cetățenilor. Această divergență ar putea complica adoptarea legii, mai ales că o majoritate confortabilă depinde de voturile ambelor partide.
De ce contează
Această dispută politică pe marginea Legii salarizării are implicații directe pentru milioane de angajați din sectorul public din România. O lege care scade veniturile ar putea declanșa un val de proteste și greve, destabilizând societatea și economia. Pe de altă parte, nerespectarea jalonului din PNRR ar bloca fonduri europene vitale pentru dezvoltarea țării. Capacitatea coaliției de guvernare de a găsi un echilibru între aceste două imperative va determina nu doar soarta legii, ci și credibilitatea politică și stabilitatea socială pe termen mediu. Impactul se va simți direct în buzunarele românilor și în capacitatea României de a atrage finanțări europene.
În concluzie, viitorul Legii salarizării rămâne incert, prins între imperativele europene și presiunile sociale interne. Dialogul politic dintre PNL și PSD este esențial pentru deblocarea situației, dar divergențele actuale sugerează că negocierile vor fi dificile. Rămâne de văzut dacă Guvernul Bolojan și coaliția vor reuși să elaboreze o formă legislativă care să satisfacă atât cerințele PNRR, cât și așteptările angajaților, evitând diminuarea veniturilor. O soluție ar putea implica compensații sau o implementare etapizată, dar orice decizie va necesita un consens politic solid, care, la acest moment, pare fragil.
Întrebarea fundamentală este dacă prioritățile europene vor prevala asupra celor sociale sau invers, într-o perioadă electorală.