Un deceniu și jumătate de glorie și controverse
Didier Deschamps, în vârstă de 57 de ani, se pregătește să conducă naționala Franței în ultimul său meci, finala mică a Cupei Mondiale 2026 împotriva Angliei, programată duminică, 19 iulie, la miezul nopții. Această partidă marchează sfârșitul unui mandat de 14 ani, timp în care a transformat „Les Bleus” dintr-o echipă aflată în declin într-o forță dominantă pe scena fotbalului mondial, așa cum subliniază RMC Sport.
Potrivit Digi Sport și Lequipe, Deschamps va fi înlocuit de Zinedine Zidane, în vârstă de 54 de ani, care este liber de contract din 2021 și va fi anunțat oficial cel târziu vineri, 24 iulie, de către Federația Franceză de Fotbal (FFF). Chiar dacă este un meci pentru locul trei, Deschamps dorește să încheie mandatul cu o victorie de orgoliu și să evite două înfrângeri consecutive la acest turneu final. Presa franceză a relatat că jucătorii, obosiți de la Cupa Mondială, i-au cerut o zi liberă joi spre vineri, însă selecționerul a refuzat, demonstrând fermitate până la capăt.
„Știu foarte bine că mâine se va trage cortina! Fără să vreau să fac pe cineva să plângă, știu că îmi va fi dor de echipa națională a Franței. Echipa națională a Franței este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viața mea profesională”, a declarat Didier Deschamps, citat de Lequipe, la conferința de presă premergătoare partidei cu Anglia. Această declarație subliniază atașamentul profund al selecționerului față de echipa pe care a condus-o cu succes timp de aproape un deceniu și jumătate.
Mandatul lui Deschamps a început oficial pe 8 iulie 2012, după un parcurs modest al Franței la Euro 2012 sub Laurent Blanc. Echipa era atunci la ani-lumină de vârfurile fotbalului mondial, după „teribila aventură de la Knysna” din 2010. Deschamps a preluat o echipă aproape de un „câmp de ruine”, reușind să-i redea prestigiul. Un moment crucial a fost barajul pentru Cupa Mondială 2014, când Franța a învins Ucraina cu 3-0 în retur, după o înfrângere cu 2-0 în tur. „Cu siguranță nu v-aș vorbi acum în calitate de selecționer dacă nu am fi învins Ucraina”, a mărturisit Deschamps în octombrie 2020, conform RMC Sport, evidențiind importanța acelei victorii pentru continuitatea sa.
Sub comanda sa, Franța a jucat 186 de meciuri, înregistrând 122 de victorii, 32 de remize și 32 de eșecuri, marcând 400 de goluri și primind 174. Cea mai mare reușită a fost câștigarea Cupei Mondiale în 2018, la 20 de ani după succesul din 1998, unde Deschamps fusese căpitan. De asemenea, a cucerit Liga Națiunilor în ediția 2020/2021. La Cupa Mondială 2014, Franța a ajuns în sferturile de finală, fiind eliminată de Germania, viitoarea campioană mondială. La Euro 2016, pe teren propriu, „Les Bleus” au atins finala, pierdută în prelungiri în fața Portugaliei, o dezamăgire pe care Deschamps a descris-o ca fiind dureroasă, deoarece Franța nu mai câștigase un titlu din 2000.
Mandatul său nu a fost lipsit de controverse și critici. La Euro 2021, Franța, considerată favorită, a fost eliminată surprinzător de Elveția în optimile de finală, la București, după ce a condus cu 3-1. Deschamps a numit această eliminare „cea mai neplăcută amintire” a sa ca selecționer. Revenirea lui Karim Benzema în echipă, după un scandal din 2015, a fost un alt moment tensionat, Benzema acuzându-l pe Deschamps că a cedat „unei părți rasiste a Franței”. La Cupa Mondială din Qatar, în 2022, Benzema a părăsit echipa în circumstanțe neclare, iar Franța a pierdut finala la penalty-uri în fața Argentinei, după un meci dramatic. La Euro 2024, echipa a fost criticată pentru un stil de joc „urât”, ajungând în semifinale, dar marcând un singur gol din acțiune până în ultimul meci, conform RMC Sport.
Criticile privind durata mandatului său au crescut, unii experți precum Jérôme Rothen de la RMC susținând că „a rămas prea mult timp ca bilanțul să fie excepțional” și că ar fi trebuit să se oprească în 2018 sau 2021. Cu toate acestea, pentru Cupa Mondială 2026, Deschamps a adoptat o identitate mult mai ofensivă, impresionând cu trio-ul Mbappé-Olise-Dembélé, înainte de eșecul din semifinala cu Spania. The Guardian a rezumat situația, afirmând că „Didier Deschamps plătește prețul pentru că s-a eliberat de lanțurile care l-au condus spre glorie”.
Deși pleacă după o dezamăgire la Cupa Mondială 2026 și două Euro ratate, palmaresul său rămâne impresionant, cu o Cupă Mondială și o Ligă a Națiunilor, precum și prezența constantă a Franței în fazele superioare ale marilor competiții. El a depășit pragul de 100 de victorii la cârma echipei Franței, fiind antrenorul cu cele mai multe selecții din istoria Cupei Mondiale. Zinedine Zidane, fostul său coleg de echipă la naționala Franței și la Juventus, preia o echipă cu un potențial ofensiv enorm, dar și cu presiunea de a gestiona așteptările ridicate ale publicului și presei.
De ce contează
Plecarea lui Didier Deschamps de la cârma naționalei Franței marchează sfârșitul unei ere și deschide un nou capitol sub Zinedine Zidane. Pentru suporterii francezi, aceasta înseamnă o schimbare de strategie și, posibil, o nouă abordare a jocului, având în vedere criticile recente legate de stilul pragmatic al lui Deschamps. Tranziția este crucială pentru menținerea Franței în topul fotbalului mondial și pentru a capitaliza pe generația de talente actuală. Succesul viitor va depinde de capacitatea lui Zidane de a integra noi idei, de a gestiona vedetele și de a naviga prin presiunea constantă a performanței, fără a renunța la identitatea ofensivă pe care Deschamps a încercat să o implementeze recent.
Ce urmează
După meciul cu Anglia, atenția se va îndrepta către anunțul oficial al lui Zinedine Zidane ca noul selecționer. Primele sale provocări vor include stabilirea unei noi strategii de joc, gestionarea relațiilor cu jucătorii cheie și pregătirea echipei pentru preliminariile următoarelor competiții majore. Zidane va trebui să demonstreze că poate transpune succesul de la Real Madrid și la nivel internațional, menținând echilibrul între continuitatea tactică și inovație.
Presiunea va fi imensă, având în vedere că preia o echipă cu un potențial enorm, dar și cu așteptări pe măsură, moștenind o generație de fotbaliști excepționali, dar și o istorie recentă marcată de succese, dar și de dezamăgiri.