Condamnări pentru prăbușirea podului Morandi din 2018
Giovanni Castellucci, fostul șef al Autostrade per l’Italia (ASPI), operatorul care gestiona podul Morandi și o parte semnificativă din rețeaua italiană de autostrăzi, a fost condamnat la 12 ani de închisoare de instanța din Genova. Aceasta este cea mai aspră pedeapsă pronunțată în dosarul tragediei din 2018, care a dus la moartea a 43 de persoane, inclusiv doi cetățeni români, așa cum a confirmat Ministerul român al Afacerilor Externe la momentul incidentului. Unul dintre români, șofer de camion, a decedat la spital la câteva zile după prăbușire.
Sentința, pronunțată după un proces care a durat aproximativ patru ani, nu este definitivă. Avocații lui Castellucci au declarat că vor contesta verdictul, susținând că fostul director s-a bazat pe evaluările specialiștilor și că hotărârea judecătorească pare să caute un „țap ispășitor” pentru una dintre cele mai grave tragedii din istoria recentă a Italiei. Aceștia au calificat verdictul drept „o înfrângere pentru adevăr”, conform The Guardian.
În total, 32 de persoane au fost condamnate de instanța din Genova, cu pedepse cuprinse între un an și 11 luni și 12 ani de închisoare. Procesul a analizat responsabilitatea conducerii companiei, a inginerilor și a funcționarilor care trebuiau să supravegheze siguranța infrastructurii. Alți inculpați au fost fie achitați, fie acuzațiile mai ușoare au fost prescrise. Toți inculpații au negat comiterea vreunei fapte ilicite pe parcursul investigației și procesului.
Prăbușirea podului Morandi a avut loc la 14 august 2018, în timpul unei furtuni violente. O porțiune de 50 de metri a viaductului a cedat, iar autoturismele și camioanele aflate pe carosabil au căzut de la zeci de metri peste calea ferată, depozite și albia unui râu. Bilanțul final a fost de 43 de morți, un număr confirmat de ambele surse. Pe lângă pierderile de vieți omenești, sute de persoane care locuiau în apropierea viaductului au fost evacuate, iar tragedia a generat un val de indignare în Italia și o amplă dezbatere privind starea infrastructurii și gestionarea autostrăzilor de către companii private.
Procurorii au susținut că prăbușirea nu a fost un accident imprevizibil, ci rezultatul unor probleme structurale cunoscute, al lucrărilor de întreținere amânate și al avertismentelor ignorate. Potrivit acuzării, reparațiile esențiale au fost întârziate, în timp ce operatorul autostrăzii, ASPI, continua să obțină și să distribuie profituri. Instanța a concluzionat că dezastrul putea fi anticipat și prevenit, deficiențele structurii fiind cunoscute de mai mulți ani. Castellucci a fost găsit vinovat pentru complicitate la mai multe infracțiuni de omor din culpă și pentru neglijențele care au contribuit la producerea tragediei.
Apărarea, în schimb, a argumentat că prăbușirea a fost cauzată de o eroare fatală în proiectul original al podului Morandi, în special de cedarea unuia dintre cablurile de susținere. Avocații au argumentat că niciun program obișnuit de întreținere nu ar fi putut preveni dezastrul. „Suferința provocată de tragedia de la Genova este imensă și merită respect. Dar gravitatea evenimentului impune ca justiția să se bazeze pe răspunderea individuală, nu pe căutarea unui țap ispășitor”, au transmis avocații fostului director, subliniind că responsabilitatea ar trebui să fie personală și nu colectivă sau simbolică.
Tragedia de la Genova a declanșat, de asemenea, o confruntare politică intensă privind concesionarea autostrăzilor italiene. Familia Benetton, care deținea o participație de control asupra Autostrade per l’Italia, a renunțat ulterior la aceasta. Compania a ajuns sub controlul unui consorțiu susținut de stat, o decizie menită să restabilească încrederea publică în administrarea infrastructurii naționale. Acest caz a devenit un reper în Europa în ceea ce privește răspunderea penală pentru administrarea defectuoasă a infrastructurii critice.
Rămășițele vechiului viaduct au fost demolate, iar în locul său a fost construit podul Genova San Giorgio, proiectat de arhitectul Renzo Piano, originar din Genova. Noul pod a fost inaugurat în august 2020, la mai puțin de doi ani de la tragedie, demonstrând o capacitate rapidă de reconstrucție. Construcția modernă include elemente inspirate de pânzele navelor, o trimitere la bogata tradiție maritimă a orașului Genova, simbolizând renașterea și speranța după dezastru.
De ce contează
Acest verdict este crucial pentru familiile victimelor și pentru opinia publică din Italia și din Europa, deoarece stabilește un precedent important privind responsabilitatea penală a directorilor de companii și a oficialilor guvernamentali în cazurile de neglijență care duc la dezastre majore de infrastructură. El subliniază necesitatea unei supravegheri riguroase și a unor investiții continue în întreținerea infrastructurii, avertizând că amânarea reparațiilor pentru maximizarea profitului poate avea consecințe catastrofale. De asemenea, decizia judecătorească reaprinde dezbaterea despre rolul statului în gestionarea serviciilor publice esențiale și despre echilibrul dintre profit și siguranța cetățenilor.
În ciuda condamnărilor, hotărârea instanței de la Genova nu este definitivă, iar procesul de apel ar putea dura ani de zile, menținând incertitudinea pentru familiile victimelor și pentru inculpați. Rămâne de văzut dacă pedepsele vor fi menținute sau modificate în etapele ulterioare ale procesului. Pe termen lung, acest caz ar putea influența legislația europeană privind siguranța infrastructurii și responsabilitatea corporativă, impunând standarde mai stricte și o transparență sporită în gestionarea proiectelor publice și private.
De asemenea, va continua să modeleze percepția publică asupra rolului companiilor private în administrarea infrastructurii critice, cu implicații pentru modelul de concesionare în diverse țări, inclusiv în România, unde starea infrastructurii rutiere este adesea subiect de dezbatere publică.