Miliardarul Todd Boehly vizează preluarea activelor Lukoil din România

Un consorțiu americano-arab, condus de miliardarul Todd Boehly, cofondator și CEO al Eldridge Industries și proprietar al clubului Chelsea, a transmis o cerere oficială către autoritățile române, solicitând menținerea valabilității concesiunii perimetrului de gaze naturale Trident din Marea Neagră. Documentul, recepționat de Ministerul Energiei și Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) pe 23 iunie 2026, conform e-energia.ro, este crucial în contextul unei tranzacții internaționale de 22 de miliarde de dolari, ce vizează achiziția Lukoil International GmbH, entitatea care controlează operațiunile holdingului rusesc în afara Federației Ruse. „Consorțiul a încheiat deja un acord prealabil cu Lukoil pentru achiziția Lukoil International GmbH și se află în faza de finalizare a unui acord revizuit. […] În acest context, solicităm în mod respectuos Guvernului României și ANRM să mențină valabilitatea contractului de concesiune pentru perimetrul Trident și să evite adoptarea unor măsuri de reziliere sau sancționare până la finalizarea formală a transferului de proprietate”, se arată în scrisoarea oficială.

Această solicitare vine într-un moment strategic, având în vedere că Lukoil Overseas Atash BV, compania operatoare, a declarat forță majoră încă din noiembrie 2025, invocând imposibilitatea de a finanța lucrările de exploatare din cauza sancțiunilor internaționale impuse Rusiei în urma invaziei Ucrainei. Perimetrul EX-30 Trident este de o importanță strategică pentru securitatea energetică a României, cu rezerve estimate la aproximativ 30 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Lukoil deține o participație majoritară de 87,8%, în timp ce Romgaz controlează 12,2%. Pe lângă acest perimetru, activele Lukoil în România includ rafinăria Petrotel Lukoil de la Ploiești și o rețea de aproximativ 300 de benzinării și depozite de carburanți.

Consorțiul, din care fac parte și Al Hail Holding, International Holding Company (IHC) din Abu Dhabi și Power International Holding (PIH) din Qatar, a asigurat autoritățile de la București că deține resursele financiare necesare pentru a relua imediat investițiile offshore blocate. „Consorțiul este pe deplin pregătit și capabil să preia și să finanțeze toate obligațiile de explorare, dezvoltare și exploatare asumate în Marea Neagră, imediat ce tranzacția globală va fi aprobată de autoritățile de reglementare din Statele Unite și Marea Britanie”, se menționează în document. Această promisiune este crucială, având în vedere că Lukoil a investit deja circa 630 de milioane de dolari în proiect, estimând că ar mai fi necesare peste 150 de milioane de dolari pentru finalizarea explorării și aproximativ 300 de milioane de euro pentru infrastructura de exploatare comercială.

Procesul de achiziție se desfășoară sub o presiune temporală strictă, impusă de Biroul pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA. Termenul-limită pentru finalizarea tranzacției și semnarea acordului de transfer de proprietate cu Lukoil este 25 iulie 2026, conform licenței de derogare acordate consorțiului. Ulterior, tranzacția necesită aprobarea Comisiei Europene (pe zona de concentrare economică), a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) din România, precum și a comisiilor echivalente din celelalte jurisdicții europene în care activează Lukoil International GmbH, inclusiv Bulgaria, unde grupul deține rafinăria Neftochim Burgas.

În ianuarie 2026, Lukoil anunțase inițial semnarea unui acord non-exclusiv cu gigantul american de private equity Carlyle Group. Cu toate acestea, intrarea în scenă a consorțiului condus de Eldridge Industries, sprijinit de resursele financiare masive ale fondurilor din Abu Dhabi (IHC, Al Hail) și Qatar (Power International), a reconfigurat negocierile. Surse din piață indică faptul că aceștia au devenit favoriți pentru preluarea activelor, datorită avansului diplomatic și instituțional demonstrat prin notificarea guvernelor din țările gazdă, precum România. Valoarea totală a tranzacției este estimată la 22 de miliarde de dolari, acoperind un portofoliu vast de active Lukoil International pe mai multe continente, de la Europa și America de Nord, la Africa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală.

Activele Lukoil supuse vânzării includ operațiuni în Uniunea Europeană și Balcani (România, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Croația, Macedonia de Nord, Olanda, Belgia, Finlanda), America de Nord (rețea de benzinării în SUA), și Orientul Mijlociu și Africa (Irak, Uzbekistan, Egipt, Ghana, Nigeria, Camerun). Este important de menționat că activele din Kazahstan, unde Lukoil are parteneriate cu Chevron și ExxonMobil, au fost excluse de la vânzare, rămânând sub controlul direct al grupului rusesc. De asemenea, în cazul exploatării West Qurna-2 din Irak, guvernul irakian a aprobat preluarea temporară a operațiunilor de către compania de stat Basra Oil Company, în timp ce Chevron negociază separat preluarea participației de 75%.

Consorțiul Eldridge Industries, cu active de aproximativ 75 de miliarde de dolari, aduce parteneri instituționali puternici. IHC are o capitalizare de piață de peste 226 de miliarde de dolari și peste 1.300 de subsidiare, în timp ce Power International Holding operează în peste 25 de țări, cu peste 400 de companii și 65.000 de angajați. Aceste forțe financiare, alături de Al Hail Holding, formează un consorțiu capabil să revitalizeze proiecte energetice semnificative, cum este Trident. Decizia finală privind menținerea actualei concesiuni, în contextul acestei tranzacții complexe, aparține autorităților române, care trebuie să evalueze implicațiile pentru securitatea energetică națională și angajamentele internaționale.

De ce contează

Această tranzacție are implicații profunde pentru securitatea energetică a României și pentru viitorul exploatărilor de gaze din Marea Neagră. Preluarea activelor Lukoil de către un consorțiu occidental, susținut de capital american și din Golf, ar putea debloca investițiile în perimetrul Trident, un proiect strategic cu rezerve semnificative de gaze naturale. Aceasta ar reduce dependența României de surse energetice externe și ar consolida poziția țării ca actor regional în sectorul energetic. De asemenea, schimbarea proprietarului ar elimina riscurile asociate cu sancțiunile internaționale împotriva Rusiei, asigurând continuitatea și finanțarea necesară dezvoltării proiectului, esențială pentru independența energetică pe termen lung a României.

Viitorul proiectului Trident și al activelor Lukoil din România depinde acum de o serie de aprobări complexe, atât la nivel național, cât și internațional. Pe lângă aprobarea din partea CSAT și a Comisiei Europene, consorțiul trebuie să finalizeze tranzacția cu Lukoil până la termenul-limită impus de OFAC, 25 iulie 2026. Rămâne de văzut dacă autoritățile române vor decide să mențină valabilitatea contractului de concesiune, oferind astfel o șansă de revitalizare a unui proiect energetic vital.

Această decizie va influența nu doar piața locală de gaze și carburanți, ci și strategia energetică a României în contextul geopolitic actual, marcat de căutarea diversificării și consolidării securității energetice.