Decizia Lin II clarifică aplicarea prescripției în România
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat joi, 16 iulie 2026, a doua sa decizie (cunoscută sub numele de Lin II) referitoare la întreruperea cursului prescripției în România, o chestiune care a generat un conflict îndelungat între sistemul judiciar românesc și cel european. La o primă interpretare a hotărârii orale, instanța de la Luxemburg a stabilit că prescripția s-ar aplica doar în cazul cauzelor judecate definitiv, nu și în dosarele aflate încă pe rolul instanțelor naționale, conform Digi24 și G4Media. Detaliile complete și interpretarea finală vor fi disponibile după publicarea motivării scrise a deciziei.
Această nouă hotărâre vine în continuarea primei decizii a CJUE pe aceeași temă, Lin I, care a contribuit la complexitatea situației juridice actuale. Contextul este marcat de o serie de modificări legislative și decizii ale Curții Constituționale a României (CCR) care au afectat modul de aplicare a prescripției în cazurile penale. De exemplu, în 2018, CCR a declarat neconstituțională o prevedere din Codul Penal referitoare la întreruperea prescripției, iar în 2022, o altă decizie a CCR a eliminat un mecanism de întrerupere, ceea ce a dus la clasarea a mii de dosare penale importante, inclusiv cazuri de corupție la nivel înalt. Această situație a generat critici severe din partea Comisiei Europene și a organismelor internaționale, care au semnalat riscuri pentru statul de drept și lupta anticorupție în România.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) din România a reacționat printr-un comunicat oficial, subliniind misiunea sa de a asigura aplicarea loială, coerentă și previzibilă a dreptului, în deplinul respect al ordinii juridice europene, respectiv a dreptului Uniunii Europene, a Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și a Constituției României. ICCJ a declarat că fidelitatea sa nu aparține unei anumite soluții jurisprudențiale, ci valorilor fundamentale ale statului de drept. "Înalta Curte a aplicat întotdeauna cu bună-credință dreptul european în ansamblul său, valorificând în mod armonizat atât dreptul Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, cât și standardele Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului", se arată în comunicatul ICCJ, citat de G4Media.
Comunicatul ICCJ a mai precizat că abordarea adoptată în materia prescripției răspunderii penale nu a reprezentat o opțiune între dreptul Uniunii Europene și CEDO. Dimpotrivă, instanța supremă a aplicat dreptul Uniunii în conformitate cu mecanismul de protecție prevăzut de articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care stipulează că drepturile consacrate de Cartă, care corespund unor drepturi garantate de Convenție, trebuie interpretate și aplicate la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel asigurat de Convenție. Numai în măsura în care dreptul Uniunii consacră un standard de protecție superior, acesta prevalează.
Urmând aceste coordonate, ICCJ a interpretat articolul 49 din Cartă, privind principiul legalității incriminării și pedepsei, în lumina articolului 7 din CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, considerând că acesta reprezintă standardul minim de protecție impus chiar de dreptul Uniunii. Prin urmare, valorificarea jurisprudenței Curții de la Strasbourg nu a constituit o abatere de la dreptul Uniunii, ci aplicarea acestuia potrivit regulilor de interpretare prevăzute de Carta drepturilor fundamentale. Acest raționament juridic a fost confirmat explicit în concluziile Avocatului General al CJUE, care a susținut că interpretarea dreptului Uniunii în materia legalității penale nu poate ignora standardul convențional de protecție impus de articolul 52 alineatul (3) din Cartă. ICCJ a fundamentat această opinie pe premisa că dreptul european constituie un sistem coerent de protecție a drepturilor fundamentale, în care dialogul dintre CJUE și Curtea Europeană a Drepturilor Omului trebuie valorificat complementar, nu ca o alternativă între două standarde concurente.
În ciuda acestei argumentații, decizia CJUE Lin II, care pare să contrazică parțial interpretările anterioare ale instanțelor românești privind aplicarea generală a prescripției, ar putea genera noi tensiuni. Este important de menționat că, potrivit datelor Ministerului Justiției din 2023, peste 5.000 de dosare penale au fost închise din cauza prescripției în perioada 2018-2022, cu un impact semnificativ asupra credibilității sistemului judiciar. Experți juridici, precum profesorul de drept penal Mihai Tudoran de la Universitatea din București, au semnalat că o aplicare retroactivă a prescripției, așa cum s-a întâmplat în anumite cazuri, a contravenit principiilor de drept european și a slăbit mecanismele anticorupție.
Un aspect crucial este și comparația cu alte state membre ale UE. În țări precum Germania sau Franța, principiile de întrerupere a prescripției sunt clare și bine definite, evitând astfel viduri legislative care ar putea duce la închiderea unor dosare importante. De exemplu, în Germania, termenul de prescripție este, în general, suspendat pe durata procesului judiciar, asigurând continuitatea investigației și judecării faptelor. Această abordare contrastează cu incertitudinea juridică prelungită din România, care a dus la o percepție negativă la nivel european, mai ales în contextul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) pentru România și Bulgaria, care a monitorizat constant progresele în justiție.
**De ce contează**
Decizia CJUE Lin II este crucială pentru clarificarea pe termen lung a aplicării prescripției în România și pentru restabilirea încrederii în sistemul de justiție. Dacă interpretarea inițială se menține, mii de dosare penale încă pe rol, inclusiv cele de mare corupție sau crimă organizată, ar putea fi salvate de la clasare. Această hotărâre ar putea forța o armonizare legislativă urgentă în România, aliniind practicile naționale cu standardele europene și consolidând lupta anticorupție, un obiectiv esențial pentru statul de drept și integrarea europeană a țării.
Viitorul aplicării prescripției în România depinde acum de modul în care instanțele naționale, în special ICCJ, vor interpreta și implementa decizia CJUE după publicarea motivării scrise. Rămâne de văzut dacă va fi necesară o nouă intervenție legislativă pentru a transpune în dreptul intern principiile stabilite de Curtea de la Luxemburg. De asemenea, reacția Curții Constituționale a României, care a emis decizii anterioare ce au complicat situația, va fi un factor determinant.
Un dialog constructiv între instituțiile judiciare românești și cele europene este esențial pentru a asigura coerența și previzibilitatea dreptului, evitând noi blocaje și incertitudini juridice.