O analiză a pieței de armament românești
O investigație G4Media relevă că firme private românești active în producția și comercializarea de armament și muniții au înregistrat profituri spectaculoase în ultimii ani, depășind considerabil performanțele companiei de stat Romarm SA. De exemplu, în 2024, o firmă din Bistrița-Năsăud, Phoenix M.S. Filiala Bistrița, cu doar 14 angajați, a raportat un profit de 17,3 milioane de lei, de șase ori mai mare decât profitul de 3 milioane de lei al Romarm SA. Această situație ridică întrebări serioase despre eficiența managementului companiilor de stat din industria de apărare, în contextul creșterii cererii generate de conflictul din Ucraina.
Potrivit G4Media, Phoenix M.S. Filiala Bistrița, deținută majoritar de Margareta Duhan, o femeie de 75 de ani, și avându-l ca acționar minoritar pe Valentin Niculiță, un fost colonel din Poliția Română, a avut o evoluție financiară remarcabilă. Fondată inițial în 1992 ca firmă de construcții metalice, compania și-a schimbat obiectul de activitate în fabricarea armamentului și muniției pe 8 august 2016. Ulterior, pe 10 august 2016, a fost înființată Phoenix M.S. Filiala Bistrița, cu același obiect de activitate, avându-l ca asociat inițial pe Valentin Niculiță. Din 2021, Margareta Duhan a devenit acționar majoritar cu 99.37% din acțiuni, Ștefan Duhan Pârău deținând 0.28% și Valentin Niculiță 0.34%, conform datelor termene.ro.
Performanțele financiare ale Phoenix M.S. Filiala Bistrița au fost modeste în primii ani, cu un prim salt al cifrei de afaceri în 2019, datorită unor contracte cu Inspectorate Județene de Poliție. Însă, după invazia Rusiei în Ucraina în 2022, afacerile firmei au explodat. De la o cifră de afaceri de aproape 17 milioane de lei în 2022, compania a ajuns la 243 de milioane de lei în 2024, cu un profit de 17,3 milioane de lei. Această creștere a fost susținută și de diversificarea activităților, incluzând acum producția, repararea și reciclarea muniției pentru artilerie (60 mm, 82 mm și 120 mm) și arme de calibru mic, conform site-ului oficial al companiei.
În 2024, Phoenix M.S. Filiala Bistrița a avut comenzi ferme la Carfil SA, o filială a Romarm SA, în valoare de aproape 340 de milioane de lei, reprezentând peste 96% din producția firmei de stat destinată pieței interne. Aceste contracte au vizat bombe de aruncător calibru 120 mm și stabilizatoare, fiind încheiate fie direct, fie prin intermediul Romarm SA. De asemenea, Uzina Mecanică Plopeni, o altă filială Romarm, a garantat un împrumut bancar de 10 milioane de lei, având ca garanție, printre altele, și un contract cu firma bistrițeană. Mai mult, UM Plopeni a anunțat că, începând cu septembrie 2025, va produce muniție pentru drone destinată Ucrainei, în parteneriat cu Phoenix M.S. Filiala Bistrița.
Pe lângă Phoenix M.S., alte firme private au înregistrat succese notabile. Force Defence Solutions SRL din Ilfov, cu doar trei angajați, a raportat în 2025 un profit de peste 55 de milioane de lei, depășind orice altă firmă din domeniu, inclusiv Romarm și cele 15 filiale ale sale. Firma, înființată în 2019 sub numele de Family Goods SRL, a avut o evoluție financiară fluctuantă, cu cifre de afaceri zero în 2020 și 2023, o pierdere de 17 milioane de lei la o cifră de afaceri de 27 de milioane de lei în 2024, pentru ca în 2025 să atingă o cifră de afaceri de 178 de milioane de lei și un profit de 55 de milioane. Acționarii acesteia sunt Cristian Zaharia și Pavel Găină, cetățean moldovean, asociați și în alte companii, inclusiv Nanotech Defence SRL.
Numele Nanotech Defence SRL a apărut într-o investigație a jurnaliștilor bulgari din 2022, legată de un transport de muniție sovietică către Ucraina, via România. Tranzacția implica vânzarea muniției de la o firmă bulgară către Romarm SA, care o revindea apoi către Nanotech Defence S.R.L., destinatarul final fiind Ministerul ucrainean al Apărării. Cu toate acestea, muniția a fost returnată din cauza stării sale necorespunzătoare. Chiar și așa, afacerile Nanotech Defence au prosperat între 2022 și 2024, cu o cifră de afaceri crescând de la 0 în 2021 la 192,6 milioane lei în 2024 și un profit de 10 milioane lei în 2024. În 2025, însă, firma a înregistrat o scădere bruscă a cifrei de afaceri la 5,6 milioane de lei și o pierdere de 13,3 milioane de lei, conform Ministerului Finanțelor.
SC DSN 21 M&C Office SRL, o altă companie privată, a comandat proiectile B120mm de la Carfil SA în valoare de 36,5 milioane de lei în 2024. Fondată în 2008 de Florentin Marian Onofrievici, absolvent al Colegiului Național de Apărare și fost expert la Direcția Cooperare Internațională în Domeniul Apărării din MApN, firma a avut o ascensiune financiară remarcabilă în 2023, cu o cifră de afaceri de 214,7 milioane de lei și un profit de 4,7 milioane. În 2024, a ocupat locul 4 în clasamentul exportatorilor de armament din România, conform Europa Liberă România, cu o cifră de afaceri de 243 de milioane de lei și un profit de 4,5 milioane. Totuși, în 2025, afacerile au scăzut la 27,7 milioane de lei, cu o pierdere de aproape 40 de milioane. Numele lui Florentin Marian Onofrievici a apărut și în „Panama Papers”.
Orizont Team Consulting SRL, înființată în 2020 de Paul Pavelescu, a intermediat comenzi externe pentru Carfil SA (Polonia și Ucraina) în 2024, în valoare de 24 milioane de lei. Cristina Roxana David, fost ofițer SRI timp de 10 ani și consilier parlamentar în 2024, a devenit asociat majoritar în firmă, iar din martie 2026, Maxar Developement Group Ltd din Cipru a preluat locul, cu Cristina Roxana David ca director. Firma a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de la 4.200 de lei în 2023 la 18,6 milioane de lei în 2025, cu un profit de 3 milioane de lei.
Explorom Special Services SRL, care a achiziționat fosta fabrică de armament din Filiași, Dolj, a intrat în top cinci al profiturilor pe 2025, cu 30 de milioane de lei. Asociații firmei includ Bizell Europe SRL (deținută de Paul Michael Hrobuchak, cetățean american), Raluca Cristina Purcărea, Cornel Purcărea (locotenent-colonel în rezervă, implicat în trecut în scandaluri legate de transporturi de muniție și acuzații DIICOT privind materiale radioactive) și Valentin Popa. Această companie a avut comenzi la UM Plopeni în 2024.
Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, a declarat pentru G4Media că nu era conștient de amploarea acestor relații dintre companiile de stat și firmele private de armament. El a promis o analiză a situației, exprimându-și dubii serioase legate de managementul unor filiale Romarm, pe care le-a descris ca având „modele economice falimentare – datorii crescânde, lipsa planurilor realiste de investiții, patrimoniu și echipamente în degradare, forță de muncă în stagnare sau regres”. Darău a subliniat necesitatea eficientizării Romarm și a unei mai bune monitorizări a proiectelor și investițiilor. Romarm, prin răspunsul său către G4Media, a refuzat să comenteze detaliile contractuale, invocând secretul comercial și Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Constantin Bucuroiu, lider al Confederației Sindicatelor din Apărare, a explicat pentru G4Media mecanismul prin care firmele private obțin profituri mari: cumpără producția de la fabricile de stat la un preț care aduce un profit mic (între 1% și 5%) companiilor de stat, și o revând apoi la un preț mult mai mare către clienții externi, în special Ucraina. România a exportat arme și muniții în Ucraina în valoare de 360 de milioane de euro în 2025, o scădere față de cele 661 de milioane de euro din 2024, conform Eurostat. Această dinamică subliniază o problemă sistemică în gestionarea industriei de apărare de stat, unde filialele Romarm, deși caută contracte, par să opereze cu marje de profit mult inferioare celor private, chiar și atunci când acestea din urmă acționează ca intermediari.
De ce contează
Aceste dezvăluiri sunt cruciale deoarece scot la iveală o disparitate majoră între performanțele companiilor de stat și cele private în industria de apărare românească, într-un moment de creștere a cererii regionale. Profiturile uriașe înregistrate de firmele private, adesea cu un număr redus de angajați și istorii financiare recente, în contrast cu profiturile modeste ale Romarm, sugerează o ineficiență sistemică și posibile vulnerabilități în lanțul de aprovizionare strategic. Este esențial ca statul să-și eficientizeze companiile pentru a capitaliza pe deplin oportunitățile pieței, asigurând totodată transparența și integritatea în tranzacțiile de armament, având în vedere implicațiile de securitate națională și internațională.
Situația actuală ridică semne de întrebare privind viitorul industriei de apărare românești. Declarația ministrului Darău, care promite o analiză a managementului Romarm, indică o recunoaștere a problemelor la nivel guvernamental. Rămâne de văzut dacă această analiză va duce la măsuri concrete de reformă, menite să crească eficiența companiilor de stat și să asigure o mai bună valorificare a producției interne. Fără o restructurare serioasă și o monitorizare riguroasă, riscul ca profiturile să continue să se acumuleze preponderent în sectorul privat, în detrimentul capacității de producție și inovare a statului, persistă.
De asemenea, transparența în contractele de armament, invocată de Romarm ca secret comercial, ar putea deveni un punct de presiune publică și politică în contextul eforturilor de modernizare a armatei române și de sprijin pentru Ucraina.