Conflictul, sancțiunile și criza climatică destabilizează eforturile de conservare
Războiul recent dintre Iran, Israel și Statele Unite, alături de o criză economică tot mai profundă, complică semnificativ eforturile de protejare a faunei sălbatice pe cale de dispariție din Iran. Potrivit Associated Press (AP), aceste provocări se adaugă anilor de crize climatice și presiunilor economice cauzate de decenii de sancțiuni internaționale, care au amenințat biodiversitatea fragilă a țării. Medicul veterinar Reza Kiamarzi, citat de AP, a întreprins o călătorie în munții din apropierea orașului său natal, Isfahan, la doar câteva zile după declanșarea conflictului, pentru a evalua impactul asupra ecosistemelor.
Atacurile aeriene desfășurate la începutul acestui an au coincis cu un moment critic: sezonul de reproducere pentru specii vulnerabile de păsări de pradă, precum șoimul dunetar și șoimul cu ceafă roșie Shaheen. Această suprapunere a evenimentelor a stârnit îngrijorări profunde în rândul conservatorilor. Iranul, o țară cu o diversitate climatică uimitoare, de la pădurile dense și umede de-a lungul Mării Caspice până la coasta uscată și caldă a Golfului Persic, găzduiește două lanțuri muntoase majore, Zagros și Alborz. De asemenea, se află într-un coridor critic pentru păsările migratoare între Eurasia și Africa, conferind eforturilor sale de conservare o importanță internațională.
Un raport din 2024 al Departamentului de Mediu din Iran, citat de AP, indică faptul că cel puțin 86 de specii de animale din țară sunt în pericol de dispariție. Printre acestea se numără emblematicul ghepard asiatic, cerbul lopătar persan, ursul brun, leopardul, ursul negru, onagrul persan, dropia și diverse păsări de pradă. Iman Ebrahimi, fondatoarea unui grup de conservare, a exprimat incertitudinea privind viitorul activității lor: „Este o mare întrebare cât timp mai putem noi și alte ONG-uri de conservare să continuăm să lucrăm. Așteptăm fiecare moment să vedem ce se întâmplă.”
Înainte de război, contrabanda reprezenta deja o amenințare majoră pentru populațiile de șoimi. Prăbușirea monedei iraniene, care și-a pierdut peste jumătate din valoare în ultimul an, a alimentat un comerț ilicit cu aceste păsări de vânătoare prețioase. Acestea erau vândute clienților din statele Golfului Arab, care plăteau în valută străină valoroasă. Paradoxal, în timp de pace, zonele militare erau considerate printre puținele locuri sigure pentru reproducerea șoimilor. Kiamarzi a subliniat că aceste zone erau „o zonă sigură de care nimeni nu îndrăznește să se apropie, nici braconierii, nici contrabandiștii.”
Expertul iranian în fauna sălbatică, Jamshid Parchizadeh, și-a exprimat teama că atacurile aeriene americane și israeliene, care au vizat instalații militare în deșerturi și zone montane, au afectat habitate esențiale pentru gheparzii pe cale de dispariție și alți prădători. El a declarat că „aceste lovituri în locuri îndepărtate provoacă degradarea habitatului. Cu siguranță, acest lucru provoacă poluarea apei și a solului, contaminarea solului și distrugerea învelișului terestru.” Mai mult, Parchizadeh a adăugat că „bombardamentele perturbă fauna sălbatică pentru urși, leoparzi care trăiesc în munți. În final, aceste animale părăsesc pentru totdeauna zona respectivă de frică.”
Conflictul a îngreunat, de asemenea, accesul la zone cheie pentru fauna sălbatică, în special pe insulele din Golful Persic. Chiar și în ciuda unui acord preliminar de încetare a focului, SUA și Iranul au continuat schimburile de focuri în jurul acestei zone strategice, care găzduiește industriile petroliere și energetice esențiale ale Iranului. Ebrahimi a semnalat rapoarte conform cărora o pată de petrol a ajuns în cel puțin un loc de pe mica insulă nelocuită Shidvar, un sit critic de reproducere pentru țestoase marine și zeci de mii de păsări.
Este important de menționat că Iranul a fost una dintre primele țări din lume care a format o agenție pentru protecția mediului, înființând Departamentul de Mediu în 1970, la doar un an după ce SUA și-au deschis propria agenție similară. Această istorie îndelungată în conservare contrastează cu provocările actuale. Restricțiile privind dezvoltarea în zonele protejate, situate adesea în zone rurale mai sărace, au generat tensiuni cu localnicii de-a lungul timpului. Situația actuală, marcată de război și criză economică, adaugă un strat suplimentar de complexitate eforturilor de conservare, punând în pericol nu doar speciile, ci și capacitatea organizațiilor de a le proteja eficient.
De ce contează
Protejarea biodiversității iraniene are implicații profunde, extinzându-se dincolo de granițele țării. Iranul, fiind un coridor migrator esențial pentru păsări între Eurasia și Africa, joacă un rol vital în sănătatea ecologică globală. Deteriorarea habitatelor și declinul speciilor cheie, precum ghepardul asiatic, ar reprezenta o pierdere ireversibilă pentru patrimoniul natural mondial. Instabilitatea regională și impactul războiului asupra mediului pot crea precedente periculoase pentru alte zone de conflict, subliniind urgența eforturilor internaționale de conservare chiar și în cele mai dificile condiții. Pentru cetățenii iranieni, pierderea biodiversității înseamnă și degradarea resurselor naturale esențiale și a serviciilor ecosistemice.
Concluzie
Situația actuală din Iran subliniază interconexiunea complexă dintre conflictele geopolitice, crizele economice și sănătatea mediului. Cu 86 de specii de animale deja pe cale de dispariție, și cu eforturile de conservare grav afectate de război, presiunile asupra ecosistemelor iraniene sunt la cote critice. Rămâne de văzut dacă acordul preliminar de încetare a focului va aduce o stabilitate suficientă pentru a permite reluarea și intensificarea programelor de protecție a faunei. Întrebarea fundamentală este cum pot organizațiile locale și internaționale să navigheze într-un peisaj atât de volatil pentru a preveni o catastrofă ecologică, având în vedere că habitatele critice continuă să fie amenințate de poluare și distrugere directă.
Viitorul biodiversității iraniene depinde în mare măsură de o pace durabilă și de sprijinul economic și logistic pentru conservatori.