Comemorarea Volînia reaprinde disputa istorică
Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a solicitat sâmbătă, 12 iulie 2026, parlamentului de la Varșovia să interzică arborarea steagului roșu-negru asociat cu Armata Insurgentă Ucraineană (UPA), considerându-l un simbol inacceptabil al unei ideologii responsabile pentru masacrul din Volînia. Declarația a fost făcută în timpul ceremoniilor de comemorare a 83 de ani de la masacrul din Volînia, în localitatea Radruż, situată lângă granița cu Ucraina, potrivit informațiilor raportate de RMF24, RBC Ukraine și Deutsche Welle. „Sub acest steag roșu-negru, pe care nu vrem să-l vedem în Polonia – și voi face tot ce-mi stă în putință pentru a mă asigura că nu va fi văzut în Polonia – s-a ascuns, și se ascunde și astăzi, întreaga ideologie a naționaliștilor ucraineni care au ucis femei și copii polonezi”, a afirmat Nawrocki.
Președintele polonez a mers mai departe, comparând simbolistica steagului roșu-negru cu sloganul nazist „Blut und Boden” (Sânge și Pământ), subliniind că aceste culori reprezintă o ideologie care a dus la uciderea în masă a civililor polonezi, inclusiv a femeilor și copiilor. El a reiterat că glorificarea sau ignorarea genocidului este o invitație la repetarea unor astfel de tragedii. Cu toate acestea, Nawrocki a ținut să precizeze că Polonia nu atribuie vina poporului ucrainean în ansamblu, ci se referă specific la ideologia naționalistă. Această distincție este crucială în contextul relațiilor bilaterale, adesea tensionate de interpretările diferite ale istoriei.
Masacrul din Volînia, desfășurat între anii 1943 și 1945, reprezintă cel mai sângeros episod din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în regiune, soldat cu uciderea a peste 100.000 de polonezi de către Armata Insurgentă Ucraineană (UPA) în zona care astăzi corespunde estului Poloniei și vestului Ucrainei. În timp ce Varșovia a calificat de mult timp aceste masacre drept acte de genocid, Ucraina contestă această interpretare istorică. Această divergență profundă a fost amplificată în ultimele luni, reaprinderea disputei fiind notată de toate sursele consultate.
Un element central al recentelor tensiuni a fost decizia președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a acorda, în luna mai a acestui an, titlul onorific de „Eroi ai UPA” unei unități de luptă de elită. Acest gest a provocat o reacție vehementă la Varșovia. Ca urmare, președintele Nawrocki i-a retras lui Zelenski Ordinul Vulturului Alb, cea mai înaltă distincție de stat a Poloniei, pe care liderul ucrainean o primise în 2023. Această acțiune simbolică subliniază gravitatea cu care Polonia privește încercările de glorificare a UPA.
Pe lângă cererea de interzicere a steagului, premierul polonez Donald Tusk a anunțat tot sâmbătă că Varșovia va construi un „Zid al Comemorării” pentru victimele masacrului din Volînia. Acest zid va purta numele tuturor victimelor poloneze și va include o flacără eternă, menită să păstreze vie memoria celor uciși. Tusk a calificat masacrul drept „un genocid comis de naționaliștii ucraineni împotriva polonezilor și a cetățenilor polonezi de alte naționalități”, reafirmând poziția fermă a Poloniei în această chestiune. Această inițiativă, combinată cu declarațiile președintelui, indică o abordare coordonată a guvernului polonez pentru a adresa această pagină sensibilă a istoriei.
Contextul istoric al relațiilor polono-ucrainene este marcat de multiple episoade complexe. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe lângă masacrele din Volînia, au existat și alte conflicte între polonezi și ucraineni, adesea exacerbate de ocupația sovietică și cea nazistă. În anii postbelici, istoriografia ambelor țări a prezentat adesea evenimentele din perspective diferite, contribuind la perpetuarea unor tensiuni. Comparativ cu alte țări din Europa Centrală și de Est, care s-au confruntat cu episoade similare de violență etnică în timpul războiului, Polonia a adoptat o poziție intransigentă în recunoașterea crimelor din Volînia ca genocid, spre deosebire de Ucraina, care le consideră parte a unui conflict mai larg, fără a accepta termenul de genocid.
Această dispută istorică are implicații profunde pentru relațiile contemporane dintre Polonia și Ucraina, două țări vecine care, în contextul agresiunii rusești, ar trebui să fie aliate puternice. Divergențele privind UPA și masacrul din Volînia subminează eforturile de consolidare a unei alianțe strategice. În trecut, au existat încercări de reconciliere, inclusiv declarații comune și ceremonii de comemorare, dar acestea au fost adesea umbrite de interpretări divergente. Decizia președintelui Nawrocki de a cere interzicerea steagului UPA și retragerea decorației lui Zelenski semnalează o deteriorare a acestor eforturi și o reafirmare a priorității memoriei istorice poloneze.
De ce contează
Această reaprindere a disputei istorice dintre Polonia și Ucraina, în special în privința masacrului din Volînia și a simbolurilor UPA, este deosebit de relevantă în contextul geopolitic actual. Ambele țări sunt parteneri cheie în eforturile de contracarare a agresiunii rusești, iar tensiunile interne pot slăbi coeziunea regională. Pentru cetățenii români, situația este relevantă prin prisma minorităților istorice și a modului în care identitățile naționale sunt gestionate în regiune. O relație tensionată între Polonia și Ucraina poate crea un precedent negativ pentru abordarea altor subiecte sensibile în Europa de Est, inclusiv respectarea drepturilor minorităților.
Următorii pași vor fi cruciali pentru a vedea cum va evolua această dispută. Rămâne de văzut dacă parlamentul polonez va adopta o lege care să interzică simbolurile UPA și care va fi reacția oficială a Kievului. Până acum, Ucraina a evitat să răspundă direct la cererile Poloniei de recunoaștere a genocidului, menținându-și propria interpretare a evenimentelor. Este posibil ca presiunea internațională și necesitatea unei alianțe puternice împotriva Rusiei să determine ambele părți să caute un compromis, deși retorica actuală sugerează o poziție intransigentă.
O soluție ar putea implica o comisie istorică comună, menită să ofere o narațiune acceptabilă pentru ambele națiuni, un demers care a eșuat în trecut, dar care ar putea fi reluat sub auspicii noi.