Fostul președinte critică autoritățile pentru complicitate
Fostul președinte Traian Băsescu a reacționat vehement la scandalul „azilelor groazei” din Bihor, declarând că situația centrelor care funcționau fără autorizație era cunoscută de autorități și a calificat-o drept o „ticăloșie în tandem, statul cu proprietarul”. Într-o intervenție la România TV, Băsescu a subliniat că responsabilitatea aparține atât administratorilor căminelor, cât și instituțiilor statului care știau de ilegalități. „El nu a vrut să se certifice, ca să se sustragă condițiilor pe care trebuia să le îndeplinească un astfel de așezământ. Nu era autorizat, n-avea nimeni dreptul să-l verifice. Spunea că este casa lui și că oamenii stau la el în casă”, a afirmat fostul președinte, evocând o strategie de evaziune a reglementărilor.
Scandalul azilelor din Bihor, care a izbucnit recent, a scos la iveală condiții inumane și ilegalități grave în mai multe centre de îngrijire a vârstnicilor. Potrivit investigațiilor preliminare, unele dintre aceste cămine funcționau fără autorizație de ani de zile, o situație care, conform lui Băsescu, nu putea fi ignorată de instituțiile publice. El a argumentat că spitalele și Consiliile Locale trimiteau persoane către aceste centre, ceea ce demonstrează că autoritățile erau conștiente de existența și funcționarea lor, chiar și în absența documentelor legale. Această complicitate tacită a permis perpetuarea abuzurilor, transformând problema într-un eșec sistemic al statului român.
Traian Băsescu a insistat că „toată lumea avea ceva de ascuns”, sugerând că lipsa autorizațiilor era un mecanism deliberat pentru a evita controalele și a nu respecta standardele minime de îngrijire. Această abordare a permis proprietarilor să opereze cu costuri reduse, în detrimentul bunăstării rezidenților. Fostul șef de stat a criticat, de asemenea, reacțiile unor foști membri ai Guvernului, în special pe cea a ministrului interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru. Acesta din urmă ar fi sugerat că procurorii ar fi trebuit să anunțe instituțiile înainte de descinderi, o declarație pe care Băsescu a considerat-o o dovadă de necunoaștere a modului de funcționare a statului de drept. „Cum să anunțe procurorul? Investigația este secretă. Nu se poate să vină să spună că mergem să facem un control. S-au repezit degeaba ca niște oameni care nici măcar nu înțeleg cum funcționează statul”, a replicat Băsescu, subliniind importanța confidențialității în anchetele penale.
Situația din Bihor nu este un caz izolat, ci o reflectare a unor deficiențe structurale mai largi în sistemul de asistență socială din România. Raportul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) din 2023 indica o creștere alarmantă a numărului de plângeri privind abuzurile în centrele de îngrijire, cu peste 200 de sesizări înregistrate la nivel național. Aceste date, deși nu se referă direct la Bihor, ilustrează o problemă națională. De asemenea, un studiu Eurostat din 2022 arăta că România alocă un procent semnificativ mai mic din PIB pentru servicii sociale în comparație cu media Uniunii Europene, aproximativ 1,5% față de media UE de 2,8%, contribuind la subfinanțarea și lipsa de personal calificat în domeniu.
Contextul istoric al acestor probleme poate fi urmărit până la tranziția post-comunistă, când multe responsabilități sociale au fost descentralizate fără o finanțare și reglementare adecvată. Legea 17/2000 privind asistența socială și ulterior Legea 292/2011 a asistenței sociale au încercat să stabilească un cadru legal, dar implementarea a fost adesea deficitară. Experți în drept social, precum profesorul universitar Mihai Popescu de la Facultatea de Sociologie din București, au semnalat în repetate rânduri că lipsa de personal specializat și supravegherea inadecvată creează un teren propice pentru abuzuri. Criticii, inclusiv organizații neguvernamentale precum Centrul de Resurse Juridice, au avertizat de ani de zile asupra riscurilor asociate cu centrele neautorizate și lipsa controalelor eficiente.
Impactul local al acestor nereguli este devastator. În Bihor, zeci de vârstnici au fost găsiți în condiții mizere, unii subnutriți sau cu urme de violență. Familiile acestora, adesea disperate și fără alte opțiuni, au fost nevoite să-și plaseze rudele în aceste centre, crezând că le asigură o îngrijire decentă. Cazul din Bihor aduce în prim plan și discuția despre circuitul persoanelor vulnerabile, care arată că sistemul public de sănătate și cel de asistență socială funcționează independent, fără o comunicare eficientă, ceea ce permite ca persoane cu nevoi speciale să ajungă în medii improprii. Această lipsă de coordonare este o problemă sistemică, care necesită o revizuire amplă a legislației și a practicilor interinstituționale.
De ce contează
Scandalul „azilelor groazei” din Bihor este o alarmă majoră pentru societatea românească, evidențiind vulnerabilitatea persoanelor vârstnice și a celor cu dizabilități în fața abuzurilor și a neglijenței. Această situație subliniază eșecul instituțiilor statului de a-și îndeplini rolul de protecție și control, având consecințe directe și tragice asupra vieții umane. Este crucială o reformă urgentă a sistemului de asistență socială, cu accent pe autorizarea strictă, monitorizarea constantă și sancționarea fermă a celor responsabili, pentru a reda încrederea publicului și a asigura demnitatea vârstnicilor.
Concluzie Anchetele în cazul azilelor din Bihor sunt în plină desfășurare, iar procurorii continuă să audieze martori și să strângă probe. Este de așteptat ca numărul persoanelor implicate și al acuzațiilor să crească. Pe termen mediu, este imperativ ca instituțiile statului, de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, la Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități și consiliile județene, să colaboreze pentru a elabora și implementa un plan național de verificare și autorizare a tuturor centrelor de îngrijire.
Rămâne de văzut dacă acest scandal va genera schimbările legislative și instituționale necesare pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii și pentru a asigura un sistem de asistență socială transparent și uman, conform standardelor europene și nevoilor cetățenilor români.