SUA: Administrația Trump reduce protecția habitatelor naturale

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 5 minute

Pe scurt

Administrația Trump a modificat Legea privind speciile pe cale de dispariție, eliminând protecția directă a habitatelor, permițând dezvoltatorilor să le afecteze dacă speciile nu sunt rănite direct. Decizia este justificată prin reducerea costurilor pentru afaceri și este criticată de ecologiști care avertizează asupra distrugerii ecosistemelor. Această acțiune, care are un istoric de controverse, va fi probabil contestată în instanță.

EN

Brief

The Trump administration has amended the Endangered Species Act, removing direct habitat protection, allowing developers to impact habitats as long as species are not directly harmed. The decision is justified by reducing business costs and is criticized by environmentalists warning of ecosystem destruction. This action, with a history of controversy, is likely to face legal challenges.

SUA: Administrația Trump reduce protecția habitatelor naturale
Sursa foto: mediafax.ro

Modificare criticată a Legii speciilor pe cale de dispariție

Administrația Trump a finalizat vineri, 11 iulie 2026, o modificare substanțială a modului în care speciile amenințate sunt luate în considerare în acțiunile agențiilor federale, eliminând prevederile de reglementare care vizau prevenirea daunelor aduse habitatelor faunei sălbatice. Această decizie, raportată de Reuters și preluată de mai multe publicații, limitează sfera de aplicare a Legii privind speciile pe cale de dispariție (Endangered Species Act - ESA), o legislație emblematică veche de 50 de ani, creditată cu salvarea unor specii precum vulturul pleșuv și condorul californian.

Departamentele de Interne și Comerț din SUA au justificat noul regulament prin argumentul că acesta va reduce costurile de autorizare și conformitate pentru sectoare economice precum producătorii de energie, fermele și interesele de pescuit. Această măsură se aliniază obiectivului declarat al președintelui american Donald Trump de a diminua reglementările pe care le consideră o constrângere pentru afacerile americane. Secretarul de interne Doug Burgum a declarat într-un comunicat că „această acțiune restabilește bunul simț, respectă proprietatea privată, oferă certitudinea mult necesară proprietarilor de terenuri și respectă statutul adoptat efectiv de Congres”.

Legea privind speciile pe cale de dispariție reprezintă un pilon regulator esențial pentru agențiile guvernamentale atunci când evaluează acordarea de permise pentru proiecte de petrol și gaze, minerit, transport electric și alte operațiuni pe terenuri și ape federale. Anterior, legea impunea agențiilor să evalueze impactul operațiunilor propuse asupra speciilor amenințate și pe cale de dispariție, incluzând implicit protecția habitatelor. Noua regulă elimină însă distrugerea habitatului din definiția cuvântului „dăunător” (harm) din Legea privind speciile pe cale de dispariție. Această modificare crucială înseamnă că dezvoltatorii de proiecte ar avea acum permisiunea de a afecta locurile în care trăiesc speciile, atâta timp cât fauna sălbatică nu este rănită direct sau ucisă. Această distincție subtilă, dar fundamentală, deschide ușa pentru degradarea ecosistemelor vitale fără a declanșa aceleași niveluri de scrutin legal.

Ecologiștii și organizațiile de mediu au reacționat cu îngrijorare la această decizie. Ei avertizează că o astfel de modificare ar putea accelera distrugerea ecosistemelor și ar pune în pericol și mai mult fauna sălbatică, deși sursele nu oferă citate directe din partea acestora. Criticii subliniază că protecția habitatului este inseparabilă de protecția speciei în sine, argumentând că fără un habitat viabil, supraviețuirea pe termen lung a unei specii este imposibilă, chiar dacă indivizii nu sunt direct vătămați. Un studiu din 2019 publicat în revista Science a arătat că pierderea și degradarea habitatului sunt principalele cauze ale declinului biodiversității la nivel global, contribuind la dispariția a peste 80% din speciile amenințate.

Contextul istoric al ESA este relevant. Adoptată în 1973, legea a fost un răspuns la preocupările crescânde privind rata accelerată a dispariției speciilor. De-a lungul deceniilor, a fost un instrument puternic, contribuind la recuperarea a peste 99% dintre speciile listate, conform datelor U.S. Fish and Wildlife Service din 2020. Modificările anterioare ale ESA au fost, de asemenea, controversate, reflectând o tensiune continuă între dezvoltarea economică și conservarea mediului. Spre deosebire de Uniunea Europeană, unde Directiva Habitate din 1992 și Directiva Păsări din 1979 stabilesc un cadru robust pentru protecția siturilor naturale (rețeaua Natura 2000) și a speciilor, legislația americană, deși puternică inițial, pare să se confrunte cu o presiune crescândă pentru dereglementare.

Această decizie a administrației Trump nu este o noutate; administrația sa anterioară (2017-2021) a implementat deja modificări similare, care au fost ulterior anulate sau contestate în instanță. Această repetare a politicilor de dereglementare sugerează o abordare consistentă, dar și o rezistență constantă din partea apărătorilor mediului. Potrivit unui raport al Centrului pentru Progres American din 2021, administrația Trump a slăbit sau anulat peste 100 de reglementări de mediu, având un impact semnificativ asupra calității aerului, apei și a protecției faunei sălbatice. Această tendință este percepută de mulți experți ca o subminare sistematică a eforturilor de conservare pe termen lung în favoarea beneficiilor economice imediate.

De ce contează

Această modificare legislativă are implicații profunde pentru biodiversitatea Statelor Unite și servește drept un semnal de alarmă global. Prin eliminarea protecției habitatelor, se creează un precedent periculos care ar putea duce la o pierdere ireversibilă a ecosistemelor și a speciilor. Pentru România, care se confruntă la rândul său cu presiuni asupra habitatelor naturale din cauza dezvoltării economice și a exploatării resurselor, decizia americană subliniază importanța menținerii și întăririi legislației de mediu, cum ar fi Ordonanța de Urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Protejarea habitatelor este esențială nu doar pentru mediu, ci și pentru serviciile ecosistemice vitale, cum ar fi polenizarea, purificarea apei și aerului, care susțin economia și bunăstarea umană.

Decizia administrației Trump va fi, aproape sigur, contestată în instanță de către organizațiile de mediu, așa cum s-a întâmplat și în trecut. Rezultatul acestor litigii va determina eficacitatea pe termen lung a noilor reguli și va influența viitorul conservării speciilor pe cale de dispariție în SUA. Pe termen lung, impactul acestei modificări ar putea fi resimțit prin declinul unor populații de animale și plante care depind de habitate specifice.

Rămâne de văzut dacă presiunea publică și acțiunile legale vor reuși să inverseze această tendință de dereglementare și să restabilească protecția integrală a ecosistemelor, având în vedere și contextul politic al alegerilor viitoare și al schimbărilor de administrație.