Tensiuni reînnoite, funeralii amânate și amenințări cu riposte extinse
Tensiunile dintre Statele Unite și Iran au atins un nou punct critic vineri, 10 iulie 2026, odată cu o serie de atacuri reciproce în regiunea Golfului, care au dus la amânarea funeraliilor liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei. Gardienii Revoluției din Iran au anunțat, printr-un comunicat difuzat de televiziunea oficială Irib, că au lansat atacuri cu drone și rachete împotriva „infrastructurilor și instalațiilor” bazelor americane din Arifjan și Ali Al-Salem din Kuweit, precum și din Juffair și Sheikh Isa din Bahrain. Această acțiune reprezintă o ripostă la atacurile americane din cursul nopții asupra provinciilor de coastă din sudul și estul Iranului, inclusiv asupra unor ținte militare și civile. Mohammad Bagher Ghalibaf, principalul negociator iranian în discuțiile cu Statele Unite, a avertizat joi că strâmtoarea Ormuz va fi deschisă doar în conformitate cu „condițiile impuse de Iran”, subliniind că „dacă loviți, veți fi loviți”.
Aceste evenimente au avut loc în ziua în care Iranul se pregătea să-l înmormânteze pe ayatollahul Ali Khamenei la mormântul sfânt din Mashhad, punctul culminant al unei săptămâni de procesiuni funerare și mitinguri de amploare. Moartea lui Khamenei, ucis într-un atac aerian pe 28 februarie, în prima zi a războiului, ca parte a unui val de bombardamente americano-israeliene, a declanșat un conflict de câteva luni care a provocat moartea a mii de oameni și a afectat grav aprovizionarea cu energie la nivel mondial. Autoritățile de la Teheran au anunțat că procesiunea funerară programată în Mashhad va începe cu opt ore mai târziu decât era prevăzut inițial. Această decizie a fost motivată, potrivit presei de stat iraniene, de fluxul uriaș de participanți veniți din Irak și din alte regiuni ale Iranului, care a provocat întârzieri. În același timp, oficialii iranieni susțin că două poduri feroviare de pe ruta dintre Teheran și Mashhad au fost lovite în timpul atacurilor americane, afectând transportul feroviar și făcând imposibilă circulația trenurilor spre Mashhad. Pasagerii au fost transportați cu autobuze, în timp ce străzile din jurul Sanctuarului Imam Reza erau pline de credincioși din Iran, Irak, Pakistan, India și alte state cu comunități șiite importante. Autoritățile iraniene estimau că peste un milion de persoane vor participa la funeralii.
Armata americană nu a confirmat până în prezent informațiile privind loviturile asupra infrastructurii feroviare și nu a comentat acuzațiile formulate de autoritățile iraniene. Un oficial american a declarat pentru Reuters că nu au mai avut loc atacuri americane în ultimele ore, contrazicând parțial informațiile iraniene despre lovituri continue. Cu toate acestea, Comandamentul Central al SUA a declarat miercuri că forțele sale au lovit aproximativ 90 de ținte militare iraniene, inclusiv sisteme de apărare aeriană, mijloace de supraveghere a coastelor și depozite de rachete și drone. Președintele SUA, Donald Trump, a declarat pe platforma sa Truth Social că „Aceasta este o răzbunare pentru bombardarea de ieri a navelor de către Iran. Dacă se va repeta, lucrurile vor deveni mult mai grave!”. Această escaladare a venit după ce atacurile asupra unor nave de transport din Qatar și Arabia Saudită de la începutul acestei săptămâni au dat peste cap încetarea focului, președintele Trump declarând că „armistițiul a luat sfârșit”.
Presa iraniană a raportat multiple explozii în sudul Iranului, inclusiv în Bushehr, unde se află una dintre centralele nucleare ale țării, precum și în Konarak, Choghadak și Bandar Abbas. Un oficial local a declarat pentru presa de stat că un proiectil american a lovit zona perimetrală a centralei nucleare din Bushehr, o zonă care fusese deja lovită de mai multe ori înainte de încetarea focului din 8 aprilie. Oficialii iranieni au declarat că atacurile SUA au provocat moartea a 14 persoane și rănirea a 78 în cinci provincii, în zilele de 8 și 9 iulie, conform mass-media de stat. Agenția de știri Fars a precizat că unul dintre atacurile SUA a lovit un pod feroviar utilizat pentru comerțul cu Rusia și China. Ca răspuns, armata iraniană, prin Gardienii Revoluției, a declarat că a lansat atacuri asupra sistemelor Patriot ale SUA din Kuweit, asupra unei stații de avertizare timpurie din Qatar și asupra unui depozit de combustibil al armatei americane din Bahrain. Kuweitul a declarat că forțele sale armate au interceptat o rachetă de croazieră, trei rachete balistice și 10 drone, o persoană fiind rănită de șrapnel. Sirene au răsunat și în Iordania, unde opt rachete lansate din Iran au fost interceptate, fără a provoca victime sau pagube. Gărzile Revoluției au declarat ulterior că Iranul a lansat 10 rachete balistice asupra bazei militare Azraq din Iordania, utilizată de forțele americane, precum și asupra unui centru de control militar american din Orientul Mijlociu.
Incapacitatea SUA de a pune capăt în mod decisiv războiului cu Iranul a devenit o sursă de frustrare pentru administrația Trump, al cărui Partid Republican se confruntă cu alegerile de la jumătatea mandatului la sfârșitul acestui an, pe fondul prețurilor ridicate la benzină și al nemulțumirii alegătorilor. Pe de altă parte, Marina Gărzilor Revoluției Iraniene a declarat că atacurile SUA și intervenția în redirecționarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz perturbă redeschiderea treptată a căii navigabile. Gărzile au precizat că numărul navelor care tranzitează strâmtoarea sub supravegherea iraniană a revenit, în ultimele două săptămâni, la aproximativ 50% din nivelul dinaintea conflictului, adăugând că se acordă permisiunea doar navelor care utilizează rutele desemnate de Teheran. Orice intervenție suplimentară a SUA va atrage un „răspuns zdrobitor”, au transmis Gărzile. Armata SUA a declarat, la rândul său, că atacurile sale au avut ca scop menținerea strâmtorii deschise, după ce a afirmat că forțele iraniene au lovit trei petroliere în zonă. Strâmtoarea Ormuz gestiona aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol înainte de război. De atunci, Teheranul a preluat în mare măsură controlul asupra strâmtorii, ceea ce i-a permis să impună o situație de impas în confruntarea sa cu cea mai puternică armată din lume. Prețurile petrolului, care crescuseră brusc din cauza temerilor că reluarea atacurilor va perturba transportul maritim și aprovizionarea globală, au scăzut joi, pe măsură ce investitorii au luat în calcul posibilitatea ca această escaladare să fie temporară sau să prefigureze o prăbușire completă a armistițiului.
Apelurile la diplomație s-au intensificat în regiune. Qatarul, care găzduiește cea mai mare bază americană din regiune și a mediat adesea între Washington și adversarii săi, inclusiv Teheranul, a condamnat atacurile asupra navelor comerciale, dar a solicitat totodată revenirea la diplomație. Miniștrii de externe ai Turciei și Omanului au subliniat, de asemenea, necesitatea de a evita o escaladare militară suplimentară în cadrul unor convorbiri separate cu omologul lor iranian, Abbas Araghchi. Într-o convorbire cu șeful armatei din Pakistan, țară care a mediat și ea conflictul, Araghchi a condamnat ceea ce a numit „politicile belicoase” ale SUA.
De ce contează
Această escaladare recentă dintre SUA și Iran are implicații profunde pentru stabilitatea regională și economia globală. Reluarea atacurilor reciproce, după o perioadă de armistițiu fragil, subliniază fragilitatea securității în Orientul Mijlociu și riscul unui conflict deschis. Controlul asupra Strâmtorii Ormuz, vitală pentru transportul mondial de petrol, rămâne un punct nevralgic, iar orice perturbare majoră ar putea duce la o creștere exponențială a prețurilor la energie, afectând consumatorii și economiile la nivel global. Mai mult, acuzațiile iraniene privind loviturile asupra infrastructurii civile, cum ar fi podurile feroviare, ridică semne de întrebare asupra respectării legilor conflictului armat și pot intensifica sentimentul anti-american în rândul populației iraniene, complicând eforturile diplomatice viitoare.
În fața acestei situații volatile, viitorul rămâne incert. Se așteaptă ca presiunea internațională pentru dezescaladare să crească, cu posibile inițiative diplomatice din partea unor actori regionali și globali. Rămâne de văzut dacă Statele Unite și Iranul vor reveni la masa negocierilor pentru a restabili armistițiul sau dacă spirala violenței va continua. Modul în care va fi gestionată situația din Strâmtoarea Ormuz va fi crucial, având în vedere importanța sa strategică. De asemenea, reacția comunității internaționale la acuzațiile iraniene privind atacurile asupra infrastructurii civile și la moartea lui Ali Khamenei va influența dinamica conflictului.
Întrebarea fundamentală este dacă cele două puteri pot găsi o cale de a coexista fără a recurge la confruntări militare directe, o provocare majoră într-o regiune deja marcată de decenii de instabilitate.