Pericolul justiției selective în lupta politică
Politologul Alina Mungiu-Pippidi avertizează, într-un editorial recent publicat pe platforma România Curată, că utilizarea anchetelor judiciare împotriva liderilor de extremă dreapta poate avea un efect contraproductiv, transformându-i pe aceștia în "martiri" politici. Mesajul central al analizei sale, preluat și de alte publicații, este că o aplicare selectivă a instrumentelor anticorupție, vizând doar o anumită tabără politică, riscă să alimenteze discursul de victimizare al populiștilor și să-i consolideze electoral. Mungiu-Pippidi subliniază că, dacă anticorupția este aplicată doar împotriva extremei drepte, "mai bine nu o aplicăm deloc", pledând pentru o abordare consistentă și universală.
Editorialul pornește de la un paralelism istoric semnificativ: procesul lui Adolf Hitler din 1924, după eșecul tentativei de lovitură de stat de la München. Condamnat la cinci ani de închisoare, Hitler a executat doar nouă luni, perioadă în care a dictat primul volum din Mein Kampf. În viziunea Alinei Mungiu-Pippidi, procesul i-a oferit o tribună publică și ocazia de a se erija în martir politic, un tipar "tulburător de familiar" un secol mai târziu. Acest precedent istoric servește drept avertisment împotriva riscului de a oferi legitimitate și vizibilitate nedorită unor figuri controversate, prin acțiuni judiciare percepute ca motivate politic.
În contextul actual, politologul aduce în discuție cazurile Marine Le Pen în Franța și Nigel Farage în Marea Britanie. Marine Le Pen și partidul său, Adunarea Națională, au fost investigați pentru nereguli legate de finanțarea campaniilor și utilizarea fondurilor europene. Potrivit Mungiu-Pippidi, Le Pen a reușit să prezinte constant aceste acțiuni judiciare ca pe atacuri politice menite să-i slăbească formațiunea, transformând acuzațiile în muniție electorală. Similar, Nigel Farage se confruntă cu un scandal financiar privind un presupus "cadou" nedeclarat de 5 milioane de lire sterline, raportat către National Crime Agency. Autoarea argumentează că, deși astfel de episoade ridică întrebări serioase despre transparența finanțării politice, liderii populiști le pot folosi eficient pentru a-și mobiliza electoratul, ieșind adesea mai puternici din aceste confruntări.
În România, editorialul se concentrează pe cazul lui Călin Georgescu, candidatul de extremă dreapta care, la finalul anului 2024, a declarat zero venituri și zero cheltuieli de campanie, dar a obținut un număr impresionant de patru milioane de voturi. Alina Mungiu-Pippidi critică autoritățile electorale pentru că nu ar fi verificat la timp documentele lui Georgescu, ceea ce, în opinia sa, ar fi permis blocarea candidaturii conform legii. Ea amintește și de decizia Curții Constituționale de anulare a primului tur al alegerilor, după ce serviciile secrete au invocat implicare rusă și finanțare opacă în campania desfășurată pe platforma TikTok. Apropiați ai lui Georgescu au fost inculpați pentru finanțare ilegală, iar el însuși este investigat pentru acuzații precum atitudini pro-naziste și tentativă de lovitură de stat, fapte pe care politologul le consideră "greu de probat" și a căror relevanță pentru o nouă candidatură rămâne incertă.
Unul dintre punctele esențiale ale analizei este necesitatea unei aplicări non-discriminatorii a anticorupției. Mungiu-Pippidi susține că, spre deosebire de multe state occidentale, România ar fi, paradoxal, mai aproape de un standard normal, deoarece partidele mari au fost afectate, de-a lungul timpului, de dosare de corupție politică. Ea amintește nume precum Mihai Voicu, George Scutaru, Marian Vanghelie și Marian Oprișan, politicieni din partidele tradiționale care au fost vizați de anchete sau scandaluri de corupție. Această regulă trebuie însă menținută consecvent, inclusiv în cazurile unde există o percepție de impunitate locală, cum ar fi, potrivit politologului, situația de la Iași, unde "te cam apucă groaza". Această perspectivă subliniază că integritatea luptei anticorupție depinde de imparțialitatea sa, indiferent de afilierea politică a celor vizați.
Al doilea avertisment formulat de Alina Mungiu-Pippidi vizează riscul de a transfera bătălia politică în instanțe. Potrivit acesteia, dacă extrema dreaptă este mai eficientă electoral decât partidele de centru, va câștiga oricum, iar democrațiile nu ar trebui "avariate" prin încercări judiciare de blocare a adversarilor politici. Soluția, în opinia sa, nu este juridică, ci politică: partidele pro-occidentale trebuie să câștige lupta pentru convingerea alegătorilor. "Mai bine ne rupem spatele în a-i învinge pe terenul convingerii votanților", afirmă Mungiu-Pippidi, comparând situația cu perioada pandemiei de COVID-19 (2020-2022), când România a aplicat multe amenzi, dar a convins relativ puțini oameni să se vaccineze. Această abordare coercitivă, crede ea, a contribuit la activarea politică a unui electorat care se simte victimizat, cu efecte vizibile și în prezent.
Criticile politologului se îndreaptă și către partidele și instituțiile pro-occidentale, sugerând că acestea ar trebui să învețe din greșelile ultimilor ani și să evite tentația de a înlocui competiția politică prin soluții administrative, judiciare sau instituționale. Mungiu-Pippidi subliniază că lupta cu extrema dreaptă nu poate fi câștigată doar în instanță sau prin anchete selective. O abordare eficientă impune ca anticorupția să fie aplicată egal, vizibil și consecvent tuturor actorilor politici, iar principala bătălie trebuie dusă în spațiul public, prin argumente solide și prin recâștigarea încrederii alegătorilor, conform datelor despre încrederea în instituții publicate de Eurobarometru în 2023, care arată o scădere a încrederii în partidele politice din România sub media europeană de 18%.
De ce contează
Această analiză este crucială pentru sănătatea democrației românești și europene. Utilizarea instrumentelor judiciare ca armă politică, chiar și împotriva unor figuri controversate, riscă să submineze încrederea publicului în justiție și să valideze narativele de victimizare ale populiștilor. O justiție percepută ca selectivă poate slăbi statul de drept și poate transforma acuzații legitime în motive de mobilizare electorală pentru extremiști. Prin urmare, o aplicare echidistantă și transparentă a legii, alături de o competiție politică sănătoasă bazată pe argumente și programe, sunt esențiale pentru a contracara ascensiunea curentelor extremiste și pentru a proteja principiile democratice în România și în Uniunea Europeană.
În concluzie, avertismentul Alinei Mungiu-Pippidi subliniază o provocare complexă pentru democrațiile contemporane: cum să combați extremismul fără a-i oferi o platformă sau o justificare. Soluția nu stă în suprimarea judiciară selectivă, ci într-o strategie politică robustă, care să se adreseze cauzelor profunde ale nemulțumirilor electoratului. Partidele democratice trebuie să reînvețe să convingă, să ofere alternative credibile și să se angajeze într-o competiție loială.
Întrebarea rămâne dacă actorii politici pro-occidentali din România și Europa sunt pregătiți să adopte această abordare pe termen lung, în loc să recurgă la soluții rapide, dar potențial dăunătoare, în contextul alegerilor europene din 2024, care au arătat o creștere semnificativă a partidelor de extremă dreapta în mai multe state membre, inclusiv o creștere cu 5% a voturilor pentru partidele naționaliste în România față de 2019, conform datelor Biroului Electoral Central.