Schimbare de discurs în spatele ușilor închise
Președintele american Donald Trump a adoptat un ton surprinzător de conciliant în timpul reuniunii cu ușile închise a liderilor NATO, desfășurată la Ankara în perioada 7-8 iulie 2026, contrastând puternic cu retorica sa publică anterioară, marcată de critici vehemente la adresa aliaților europeni. Potrivit surselor citate de Reuters și confirmate de POLITICO, Trump le-a transmis liderilor NATO: "Vrem să rămânem cu voi", o declarație care a atenuat temerile privind o posibilă retragere a Statelor Unite din alianță.
Această schimbare de atitudine a fost notabilă, având în vedere că, în cursul zilei de marți și miercuri, președintele american criticase dur Spania pentru nivelul scăzut al cheltuielilor de apărare și lipsa de cooperare în conflictul cu Iranul, mergând până la a ordona secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, suspendarea schimburilor comerciale cu Spania. De asemenea, Trump a adus în discuție public controlul SUA asupra Groenlandei, criticând Danemarca pentru că nu investește suficient în teritoriu și pe europeni pentru opoziția lor față de această idee, în ciuda sprijinului financiar american împotriva Rusiei. Cu toate acestea, în cadrul întâlnirii Consiliului Nord-Atlantic, aceste subiecte controversate nu au fost menționate, un fapt remarcat de patru surse prezente la discuții, conform POLITICO.
Retorica președintelui Trump a fost una fluctuantă în ultimele luni, alternând între amenințări de retragere din NATO și declarații de susținere. Această imprevizibilitate a menținut liderii europeni în alertă. "A fost oarecum neașteptat, atmosfera din sală era mult mai bună decât părea înainte. Se pare că starea lui de spirit s-a schimbat", a declarat una dintre cele patru persoane pentru POLITICO. În discursul său de 30 de minute, Trump s-a lăudat cu priceperea armatei americane și a mulțumit liderilor din Polonia, Germania, țările baltice și Norvegia pentru contribuțiile lor la alianță. El a precizat că SUA sunt pregătite să continue să vândă arme aliaților, indiferent de modul în care acestea sunt utilizate, un angajament important pentru securitatea europeană.
Schimbarea de ton a președintelui american a fost evidentă și în abordarea refuzului aliaților NATO de a sprijini războiul SUA cu Iranul. Dacă inițial a criticat dur lipsa de implicare, la finalul summitului, Trump a declarat că aliații "au avut doar un moment mai prost" și că, în general, majoritatea țărilor, cu excepția Spaniei, s-au comportat bine. Această declarație, deși încă făcând o distincție, a fost mult mai blândă decât condamnările anterioare. În replică, Uniunea Europeană și mai multe state membre NATO și-au exprimat sprijinul față de Danemarca, iar executivul comunitar, prin purtătorul de cuvânt Olof Gill, a subliniat așteptarea ca SUA să își respecte angajamentele comerciale cu UE, în ciuda amenințărilor la adresa Spaniei. Această reacție coordonată a arătat o unitate europeană în fața declarațiilor unilaterale ale Washingtonului.
Contextul acestui summit este crucial. NATO, fondată în 1949, este o alianță politico-militară trans-atlantică al cărei scop principal este apărarea colectivă a membrilor săi, conform Articolului 5 din Tratatul de la Washington. Acesta stipulează că un atac armat împotriva unuia sau mai multor membri va fi considerat un atac împotriva tuturor. De-a lungul anilor, SUA a fost cel mai mare contributor la bugetul și capacitățile militare ale NATO, iar presiunile pentru ca statele membre europene să-și crească cheltuielile de apărare la 2% din PIB au fost o temă recurentă, intensificată în timpul administrației Trump. Potrivit datelor NATO pentru 2025, doar o parte dintre statele membre europene atingeau acest prag, Spania fiind printre cele cu un procentaj sub 1,5%, ceea ce a alimentat frustrările președintelui american. Această situație subliniază o tensiune persistentă între așteptările americane și realitățile economice și politice europene.
Declarația finală a Summitului NATO de la Ankara, comunicată de Consiliul Nord-Atlantic, a reiterat angajamentul ferm al șefilor de stat și de guvern față de apărarea colectivă în temeiul articolului 5 din Tratatul de la Washington și față de legătura transatlantică. Documentul subliniază că "Unitatea, solidaritatea și forța noastră colectivă rămân fundamentul păcii, securității și prosperității pentru cei un miliard de cetățeni din Alianța noastră de națiuni libere și democratice. Rămânem dedicați abordării noastre de 360 de grade în ceea ce privește descurajarea și apărarea". Această declarație oficială contrastează cu ambiguitățile retorice ale lui Trump, reafirmând principiile fundamentale ale alianței și angajamentul membrilor săi, în ciuda declarațiilor individuale divergente.
De ce contează
Schimbarea de ton a lui Donald Trump la summitul NATO este esențială deoarece atenuează incertitudinile privind viitorul alianței transatlantice. Amenințările repetate de retragere a SUA sau de reducere a angajamentelor ar fi subminat grav securitatea europeană, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice actuale. Reafirmarea dorinței SUA de a rămâne în NATO, chiar și cu critici la adresa cheltuielilor de apărare, oferă o bază de stabilitate. Pentru România, un stat membru NATO, o alianță puternică și unită este vitală pentru descurajarea agresiunilor și pentru consolidarea flancului estic, în special având în vedere proximitatea conflictului din Ucraina și acțiunile Rusiei. Această atitudine, deși imprevizibilă, indică o recunoaștere a importanței strategice a NATO de către administrația americană.
În ciuda mesajului conciliant din spatele ușilor închise, imprevizibilitatea președintelui Trump lasă deschise numeroase întrebări. Rămâne de văzut dacă această schimbare de ton va fi una durabilă sau doar o tactică diplomatică temporară. De asemenea, modul în care aliații europeni, inclusiv Spania, vor răspunde presiunilor continue privind cheltuielile de apărare va fi un indicator important al dinamicii viitoare a NATO. Summitul de la Ankara a demonstrat o dată în plus fragilitatea echilibrului dintre interesele naționale și coeziunea alianței.
Următoarele luni vor fi cruciale pentru a observa dacă angajamentele exprimate public de aliați și cele private ale președintelui american vor converge spre o consolidare reală a NATO sau dacă tensiunile vor reapărea cu aceeași intensitate.