Tensiuni SUA-Spania pe tema cheltuielilor de apărare NATO
Președintele american Donald Trump a ordonat miercuri, 8 iulie 2026, secretarului Trezoreriei SUA, Scott Bessent, să sisteze imediat toate schimburile comerciale cu Spania, calificând Madridul drept un „partener teribil” și „o cauză pierdută” în cadrul NATO. Decizia, anunțată înaintea unui summit NATO la Ankara, unde Trump s-a întâlnit cu secretarul general al Alianței, Mark Rutte, vine pe fondul nemulțumirii Washingtonului față de nivelul cheltuielilor de apărare ale Spaniei. „Nu vreau să fac niciun comerț cu ei, bine?”, a declarat Trump, adăugând că „Spania este o cauză pierdută. Nu vrea să mai facem comerț cu Spania. Spania este un partener teribil. Nu participă, nu plătesc. Stați să îi vedeți cum o să vină înapoi. O să vină fugind înapoi”. Bessent a confirmat imediat, răspunzând „Da, domnule” la instrucțiunile președintelui de a se ocupa „imediat” de situație, fără a discuta cu spaniolii. După câteva ore, Trump a extins amenințarea, declarând că „vom vedea” ce se întâmplă în relația cu Uniunea Europeană.
Această escaladare retorică și decizională are la bază refuzul Spaniei de a investi 5% din PIB în cheltuielile de apărare până în 2035, o cerință considerată excesivă de către Madrid. Guvernul spaniol a argumentat că poate respecta angajamentele NATO cu o alocare de 2-2,1% din PIB, avertizând că o creștere mai mare ar afecta semnificativ finanțele publice și cheltuielile sociale. Această poziție contrastează cu solicitările repetate ale SUA, care cer statelor membre NATO să contribuie mai mult la apărarea comună. Potrivit Reuters, Trump a mai amenințat cu măsuri similare în martie, dar comerțul bilateral a continuat fără întreruperi.
Experți în domeniul juridic consultați de Reuters subliniază că președintele Statelor Unite poate rupe relațiile comerciale cu orice țară, conform legii privind atribuțiile economice în caz de urgențe internaționale (International Emergency Economic Powers Act, IEEPA). Însă, pentru a invoca IEEPA, este necesar ca președintele să demonstreze că țara respectivă reprezintă „o amenințare neobișnuită sau extraordinară” la adresa securității naționale, politicii externe sau economiei americane. De asemenea, reglementările UE prevăd că negocierile comerciale trebuie să aibă loc cu întregul bloc comunitar, nu individual cu fiecare țară membră, ceea ce complică potențial implementarea ordinului prezidențial.
Reacția Madridului a fost una de calm și diplomație. Cancelaria premierului spaniol Pedro Sanchez a apreciat că declarațiile lui Trump sunt „obișnuite” și a subliniat că Spania nu intenționează să modifice relațiile „excelente” cu Washingtonul. Premierul Sanchez însuși a afirmat, conform EFE, că discuția sa cu Trump la Ankara a fost purtată „cu cordialitate absolută și totală”, fiind o conversație „lipsită de tensiuni”. El a adăugat că reacționează „cu calm și răbdare” la amenințările președintelui american. Executivul spaniol a mai arătat că Spania înregistrează un deficit în comerțul cu SUA, iar schimburile sunt realizate de companii private, nu de guverne, sugerând o limitare a impactului direct al unei decizii guvernamentale.
Pe de altă parte, ministrul spaniol al Sănătății, Monica Garcia, a avut o reacție mai categorică, postând pe X: „Suntem o țară democratică și suverană care apără multilateralismul și pacea. Ce e groaznic e să confunzi diplomația cu intimidarea.” Această declarație reflectă o poziție mai fermă împotriva a ceea ce poate fi perceput ca o tactică de presiune. Discrepanța dintre tonul diplomatic al premierului Sanchez și cel mai direct al ministrului Garcia ar putea indica o strategie dublă a guvernului spaniol, menținând deschise canalele de dialog la nivel înalt, dar semnalând și respingerea publică a retoricii agresive.
Contextul istoric al relațiilor transatlantice, în special în cadrul NATO, arată că tensiunile privind împărțirea poverii financiare nu sunt noi. De ani de zile, SUA au exercitat presiuni asupra aliaților europeni pentru a atinge ținta de 2% din PIB alocat apărării, stabilită la summitul NATO din 2014 din Țara Galilor. În 2023, doar 11 din cele 31 de state membre NATO, inclusiv SUA, au atins acest prag, Spania cheltuind aproximativ 1,26% din PIB. O creștere la 5% până în 2035, așa cum ar fi cerut Trump, ar reprezenta o alocare fără precedent, mult peste media NATO și chiar peste nivelul actual al SUA, care în 2023 a fost de aproximativ 3,5% din PIB. Această cerință ridicată ar putea fi interpretată ca o tactică de negociere extremă, menită să forțeze o creștere substanțială, chiar dacă nu până la nivelul cerut inițial.
De ce contează
Această dispută comercială și diplomatică are implicații majore pentru stabilitatea NATO și pentru relațiile economice transatlantice. O întrerupere unilaterală a schimburilor comerciale ar putea afecta companiile americane și spaniole, creând incertitudine economică și perturbând lanțurile de aprovizionare. De asemenea, ar putea crea un precedent periculos, încurajând alte state să își reconsidere angajamentele sau să se confrunte cu presiuni similare. Pe termen lung, o astfel de abordare ar putea submina unitatea Alianței Nord-Atlantice, esențială în contextul geopolitic actual, marcat de conflicte și tensiuni globale. Capacitatea NATO de a acționa coerent depinde de solidaritatea membrilor săi, iar astfel de dispute pot eroda încrederea reciprocă.
În ciuda tonului ferm al președintelui Trump, rămâne de văzut în ce măsură ordinul său va fi implementat și care va fi impactul real. Experiența anterioară arată că amenințările comerciale ale SUA nu s-au concretizat întotdeauna. Negocierile ulterioare summitului NATO de la Ankara și reacția Uniunii Europene, care insistă pe o abordare unitară în problemele comerciale, vor fi cruciale. Viitorul relațiilor transatlantice depinde de găsirea unui echilibru între așteptările SUA privind împărțirea poverii și capacitatea statelor europene de a-și crește cheltuielile de apărare fără a compromite stabilitatea economică și socială.
Dialogul diplomatic și respectarea normelor internaționale vor fi esențiale pentru depășirea acestei situații tensionate.