Hossam Hassan acuză FIFA de aranjamente și arbitraj părtinitor
Meciul dintre Argentina și Egipt, disputat miercuri, 8 iulie 2026, în optimile de finală ale Cupei Mondiale, s-a încheiat cu un scandal de proporții, generat de deciziile controversate ale arbitrului francez Francois Letexier. Selecționerul Egiptului, Hossam Hassan, a lansat acuzații extrem de grave la adresa FIFA și a brigăzii de arbitri, sugerând că partida ar fi fost „aranjată” pentru a asigura calificarea Argentinei.
Potrivit declarațiilor făcute la flash-interviu, preluate de DigiSport și GSP, Hassan a afirmat fără echivoc: „Voi spune ce am pe suflet, indiferent de consecințe, acesta a fost clar un meci aranjat, iar întreaga lume a văzut asta. Și mai vreau să spun un lucru: dacă vor atât de mult ca ei să câștige (n.r. – Argentina), de ce mai cheamă pe toată lumea să participe?”. Această declarație, alături de gesturile sale controversate de pe teren și de acuzațiile de „furt” la adresa arbitrajului, au stârnit o anchetă din partea FIFA, conform informațiilor Marca, citate de GSP.
Egiptul a condus cu 2-0 prin golurile marcate de Yasser Ibrahim (min. 15) și Mostafa Ziko (min. 67). Argentina, deși a ratat un penalty prin Messi la scorul de 0-1, a revenit spectaculos prin golurile lui Cristian Romero (min. 79), Leo Messi (min. 83) și Enzo Fernandez (min. 90+2), calificându-se dramatic în sferturile de finală. Acesta a fost contextul exploziei de furie a egiptenilor.
Un moment central al controversei a fost gestul făcut de Hossam Hassan în minutul 90+3, imediat după golul victoriei Argentinei, dar și ulterior, după ce a primit cartonașul galben. Selecționerul și-a încrucișat încheieturile, formând un „X” cu brațele. Acest gest, conform regulamentului oficial FIFA, este un nou semnal prin care jucătorii și oficialii raportează insulte rasiste sau religioase. Cu toate acestea, atât DigiSport, cât și GSP subliniază că Hassan nu avea motive să se plângă de rasism în acel moment, ci mai degrabă a vrut să sugereze că echipa sa este „furată” de arbitri, interpretare susținută și de declarațiile sale ulterioare.
Arbitrul Letexier a considerat că Hassan a folosit gestul fără sensul său protocolar și i-a arătat cartonașul galben pentru proteste. Însă, GSP menționează că acest gest are și un context istoric mai periculos în lumea fotbalului, putând fi interpretat ca o aluzie la „cătușe”, un mesaj public că o echipă are „mâinile legate” din cauza arbitrajului părtinitor. Un precedent celebru este cel al lui Jose Mourinho în 2010, antrenorul lui Inter, care a făcut un gest identic într-un meci cu Sampdoria, sugerând că arbitrii voiau să-i „aresteze” echipa. Mourinho a fost atunci suspendat trei meciuri și amendat drastic. Un alt exemplu românesc este cel al lui Sorin Cârțu, care în 2009 a făcut gestul cătușelor către arbitrul Augustus Constantin, fiind pedepsit cu 6 meciuri de suspendare și o amendă usturătoare.
Fratele lui Hassan și asistentul său, Ibrahim, a încercat să-l calmeze pe selecționer pe teren, fiind conștient de posibilele consecințe grave ale gestului. Dacă Comisia de Disciplină a FIFA va considera că Hassan nu a raportat rasism, ci a acuzat arbitrii și organizatorii de „regie și furt”, îl așteaptă o pedeapsă severă și o suspendare de pe banca echipei naționale, similară cu cele aplicate în cazurile Mourinho și Cârțu.
Mostafa Ziko, marcatorul celui de-al doilea gol al Egiptului, a susținut acuzațiile selecționerului, declarând ironic că „FIFA ar trebui să-i acorde deja titlul mondial Argentinei, deoarece este evident că se fac jocuri de culise pentru ca sud-americanii să înainteze în competiție și să o câștige”. El a continuat: „Arbitrul a fost nedrept, nedrept, nedrept, nedrept! Am făcut un meci extraordinar împotriva campioanei mondiale, dar arbitrul Francois Letexier a fost clar părtinitor încă de la începutul meciului. A încercat constant să ne oprească și a vrut să ne neutralizeze pe teren”.
Pe lângă aceste acuzații, DigiSport a relatat și un incident separat, dar la fel de tensionat, petrecut la finalul meciului. Hossam Hassan a fost surprins în timp ce scuipa în direcția tribunei unde un fan ar fi afișat un steag al Israelului, gest care denotă tensiunile politice existente între Egipt și Israel, chiar dacă Egiptul a jucat rol de mediator în conflictul cu Palestina. Hassan a continuat să-și exprime frustrarea și după meci, declarând că nu va mai urmări niciun meci din turneu, considerând că „totul ține de marketing și de bani” și că „vor ca Messi, campionul mondial, să rămână în cursă”.
Experții de la Archivo VAR, citați de DigiSport, au analizat fazele contestate de egipteni – un gol anulat la Attia în minutul 58 pentru fault, o posibilă lovitură de pedeapsă la Salah înainte de golul al treilea al Argentinei și o intervenție a lui Mac Allister asupra lui Fathy – și au concluzionat că brigada de arbitri a luat deciziile corecte în toate cazurile. Această divergență de opinii între echipa egipteană și analiștii specializați subliniază complexitatea și subiectivitatea perceperii deciziilor de arbitraj în momente de presiune maximă într-o competiție de anvergura Cupei Mondiale.
De ce contează
Acest incident depășește simpla controversă sportivă și are implicații semnificative. Acuzațiile de „meci aranjat” subminează integritatea competiției și credibilitatea FIFA, afectând percepția publicului asupra fair-play-ului. Gestul selecționerului egiptean, interpretat ca o acuzație de furt sau chiar discriminare, poate duce la sancțiuni severe, creând un precedent pentru comportamentul oficialilor pe banca tehnică. În plus, incidentul cu scuipatul, deși separat, reamintește de tensiunile geopolitice care pot transcede în sport, transformând un eveniment sportiv într-o platformă pentru manifestări politice, cu riscul de a escalada conflictele în loc să le depășească.
Concluzie Ancheta FIFA în cazul Hossam Hassan este în curs și va stabili dacă gestul său a fost o raportare protocolară de rasism, așa cum este definit oficial, sau o acuzație de manipulare a rezultatului, ceea ce ar atrage o suspendare drastică. Rămâne de văzut dacă FIFA va adopta o poziție fermă, similară cu precedentele Mourinho și Cârțu, sau dacă va opta pentru o abordare mai conciliantă, având în vedere miza și impactul reputațional. Acest episod ridică întrebări fundamentale despre transparența arbitrajului în fotbalul modern și despre gestionarea presiunii și a emoțiilor intense într-o competiție de nivel mondial.
Decizia finală a Comisiei de Disciplină va fi crucială pentru stabilirea limitelor comportamentale acceptabile în sportul rege și pentru consolidarea încrederii în sistemul competițional.