Tensiuni reaprind prețul țițeiului global
Escaladare ormuz: reprezintă subiectul principal al acestui articol. Prețul petrolului a înregistrat creșteri semnificative, de aproximativ 2%, în contextul noilor confruntări militare dintre Statele Unite și Iran în regiunea Strâmtorii Ormuz. Cotația petrolului Brent a crescut cu 1.9%, ajungând la 75.54 dolari pe baril, în timp ce petrolul West Texas Intermediate (WTI) s-a apreciat cu același procent, până la 71.81 dolari pe baril, conform Reuters și Mediafax.
Această majorare a prețurilor vine după ce armata americană a efectuat lovituri aeriene împotriva Iranului, ca răspuns la atacurile asupra a trei nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz. De asemenea, administrația americană a reimpus sancțiunile asupra exporturilor de petrol iranian, reducând perioada de tranziție permisă anterior până la 21 august la un nou termen limită, 17 iulie. Aceste decizii au fost luate în ciuda unui armistițiu anterior între Washington și Teheran, și a negocierilor de pace încă în desfășurare, precum și a funeraliilor ayatollahului Ali Khamenei, evenimente care, potrivit Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran, ar fi trebuit să tempereze acțiunile SUA.
Potrivit Centrului pentru operațiuni comerciale maritime al Regatului Unit, cele trei petroliere au raportat că au fost lovite de proiectile neidentificate. Qatarul și Arabia Saudită au acuzat Iranul pentru două dintre aceste atacuri. În replică, Iranul a avertizat că va oferi un „răspuns zdrobitor” la agresiunea americană. Cartierul General Central Khatam al-Anbiya, comandamentul militar comun al Iranului, a declarat, citat de IRIB și CNN, că „Forțele Armate ale Republicii Islamice Iran vor oferi un răspuns zdrobitor la agresiunea și acțiunile teroriste ale SUA” și nu vor permite „sub nicio formă interferențe în afacerile sau gestionarea Strâmtorii Ormuz”, insistând că doar rutele desemnate de Iran sunt sigure.
Conform France Info, Le Figaro și Al Jazeera, armata americană a anunțat marți că a lovit peste 80 de ținte în Iran, vizând „sisteme iraniene de apărare antiaeriană, rețele de comandă și supraveghere, stații radar de coastă, capacități de rachete antinavale și peste 60 de ambarcațiuni mici ale Corpului Gărzilor Revoluției Islamice” în și în apropierea Strâmtorii Ormuz, conform Comandamentului american pentru Orientul Mijlociu (Centcom). Aceste atacuri au avut loc miercuri, în ciuda promisiunii președintelui american Donald Trump de a suspenda atacurile pe durata celor șapte zile dedicate funeraliilor Liderului Suprem al Iranului, Ali Khamenei.
Ca represalii, Iranul a afirmat că a lovit baze americane din regiunea Golfului. Garda Revoluționară Islamică (IRGC) a declarat că forțele sale navale și aerospațiale au desfășurat o operațiune comună cu rachete și drone, vizând 85 de obiective din cadrul unor „instalații militare importante ale SUA”, inclusiv baza Flotei a V-a a SUA din Bahrain și baza aeriană Ali Al-Salem din Kuweit. Armata din Kuweit a confirmat miercuri că sistemele sale de apărare aeriană resping atacuri cu drone și rachete, fără a specifica originea, dar în contextul declarațiilor IRGC.
Aceste evenimente reprezintă o reintensificare a tensiunilor într-o regiune deja volatilă. Pe 24 iunie, Oman și Organizația Maritimă Internațională (OMI) a ONU au anunțat un nou coridor temporar în Strâmtoarea Ormuz, supravegheat de SUA, pentru evacuarea navelor blocate. Armata iraniană a respins imediat această măsură, considerând-o unilaterală și avertizând navele să utilizeze doar coridoarele aprobate de Teheran. Câteva zile mai târziu, două nave care foloseau ruta omaneză au fost atacate, forțând suspendarea planului OMI. Statele Unite au răspuns cu atacuri asupra coastei sudice a Iranului pe 26 și 27 iunie, la care Teheranul a ripostat cu rachete către bazele americane din Bahrain și Kuweit. Deși ostilitățile au încetat pe 28 iunie și au urmat discuții tehnice indirecte în Qatar pe 1 iulie, atacurile recente au anulat progresele diplomatice.
Iranul insistă că memorandumul de înțelegere cu SUA îi conferă responsabilitatea exclusivă pentru supravegherea și gestionarea traficului maritim în strâmtoare, iar orice navă care tranzitează această cale navigabilă trebuie să utilizeze rute „autorizate” sau se va confrunta cu o „reacție fermă”. Această poziție contrazice eforturile internaționale de a stabili coridoare de siguranță, evidențiind o divergență fundamentală în abordarea securității maritime în regiune. Acțiunile Iranului sunt, de asemenea, interpretate de IRGC ca o încercare de a nu lăsa atacurile americane să eclipseze „evenimentul istoric” al funeraliilor fostului lider iranian.
De ce contează
Escaladarea tensiunilor în Strâmtoarea Ormuz are implicații economice și geopolitice majore. Această strâmtoare este un punct strategic vital, prin care tranzitează aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol, ceea ce o face crucială pentru stabilitatea pieței energetice globale. Orice perturbare a traficului maritim aici duce la creșterea prețurilor petrolului, afectând direct consumatorii și economiile din întreaga lume. Pe lângă impactul economic, confruntările militare sporesc riscul unui conflict regional extins, cu consecințe imprevizibile pentru securitatea internațională și relațiile diplomatice dintre marile puteri.
Concluzie
Situația rămâne extrem de tensionată, cu ambele părți consolidându-și pozițiile și avertizările. Deși au existat tentative de armistițiu și negocieri, evenimentele recente demonstrează fragilitatea acestora. Întrebarea crucială este dacă diplomația va reuși să prevaleze asupra escaladării militare sau dacă regiunea va aluneca într-un conflict deschis. Comunitatea internațională, inclusiv Organizația Maritimă Internațională, va continua probabil să caute soluții pentru securitatea navigației, dar succesul lor depinde în mare măsură de voința politică a SUA și Iranului de a detensiona situația și de a respecta acordurile, oricât de precare ar fi acestea.
Următoarele zile, mai ales în contextul noului termen limită pentru sancțiunile petroliere, vor fi decisive pentru evoluția conflictului din Strâmtoarea Ormuz.