Tensiuni reînnoite între Washington și Copenhaga
Președintele american Donald Trump a reiterat marți, 7 iulie 2026, la Ankara, în timpul unui summit NATO, că Groenlanda ar trebui să fie sub controlul Statelor Unite, nu al Danemarcei, invocând importanța strategică a teritoriului pentru securitatea SUA. Această declarație, făcută în timpul unei întâlniri cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan și relatată de Reuters și CNN, a reaprins tensiunile diplomatice dintre Washington și Copenhaga, ambele state fiind membre fondatoare ale NATO.
„Aceasta ar trebui să fie controlată de SUA, nu de Danemarca”, a declarat Trump jurnaliștilor, subliniind că problema controlului asupra Groenlandei a „afectat relația mea cu NATO”. El a argumentat că Danemarca nu cheltuiește suficient pentru a sprijini Groenlanda, în ciuda faptului că este o zonă crucială, înconjurată de nave rusești și chinezești. „Asta este ceea ce a afectat relația mea cu NATO, pentru că Groenlanda nu ajută Danemarca. Danemarca nu cheltuie bani pentru a ajuta Groenlanda cu adevărat, dar este un loc important pentru SUA și este înconjurat de nave rusești și chinezești, iar asta nu se va întâmpla”, a adăugat președintele american.
Afirmațiile lui Trump privind dobândirea sau controlul Groenlandei, un teritoriu semiautonom danez, au generat anterior o criză diplomatică semnificativă. Potrivit Agerpres, problema a urmat de atunci calea diplomatică, iar secretarul de stat american Marco Rubio a declarat în iunie 2026 că discuțiile cu Danemarca și Groenlanda continuă lunar. Inițial, Trump nu a exclus o acțiune militară pentru a prelua controlul asupra Groenlandei, dar, conform CNN, la începutul anului 2026, la Forumul Mondial de la Davos, și-a schimbat poziția, pledând pentru un acord-cadru pe termen lung.
Discuția despre statutul Groenlandei nu este nouă. Statele Unite au manifestat un interes strategic pentru insulă încă din secolul al XIX-lea. În 1867, secretarul de stat american William Seward a explorat posibilitatea achiziționării Groenlandei și Islandei. Ulterior, în 1946, președintele Harry S. Truman a oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur pentru Groenlanda, o ofertă refuzată de Copenhaga. Acest interes persistent subliniază importanța geopolitică a Groenlandei, amplificată astăzi de schimbările climatice care deschid noi rute maritime în Arctica și de competiția crescândă pentru resurse și influență în regiune.
Din perspectiva daneză, Groenlanda este o parte a Regatului Danemarcei, având un statut de autonomie largă. Guvernul Groenlandei gestionează majoritatea afacerilor interne, în timp ce Danemarca se ocupă de apărare și afaceri externe. Orice modificare a statutului insulei ar necesita acordul atât al Danemarcei, cât și al populației groenlandeze. Criticile lui Trump conform cărora Danemarca nu investește suficient sunt contestate de oficiali danezi, care subliniază contribuțiile financiare semnificative ale Copenhagăi la bugetul Groenlandei, estimat la peste 500 de milioane de dolari anual, conform datelor din 2025. Această sumă reprezintă aproximativ două treimi din veniturile anuale ale Groenlandei, conform unui raport al Institutului Danez de Studii Internaționale (DIIS) din 2024.
Contextul regional este, de asemenea, crucial. Prezența militară a Statelor Unite în Groenlanda este una de lungă durată, prin baza aeriană Thule, esențială pentru sistemele de avertizare timpurie și supravegherea spațiului arctic. Cu toate acestea, intensificarea prezenței rusești și chinezești în Arctica, menționată de Trump, a transformat regiunea într-o nouă arenă de competiție geopolitică. China s-a autoproclamat un „stat cvasitarctic” și a investit masiv în infrastructură și cercetare în regiune, inclusiv în Groenlanda, generând îngrijorări privind intențiile sale strategice. Rusia, pe de altă parte, și-a modernizat și extins capacitățile militare în Arctica, având o prezență istorică și strategică puternică.
De ce contează
Reafirmarea pretențiilor lui Trump asupra Groenlandei este semnificativă din mai multe motive. În primul rând, ea subliniază importanța strategică tot mai mare a Arcticii într-o eră de schimbări climatice și competiție geopolitică intensificată. Controlul asupra Groenlandei ar oferi SUA un avantaj considerabil în supravegherea rutelor maritime arctice și a activităților militare ale Rusiei și Chinei. În al doilea rând, aceste declarații pot tensiona relațiile transatlantice, punând presiune pe o alianță NATO deja fragilă. În cele din urmă, ele afectează suveranitatea Danemarcei și dreptul la autodeterminare al poporului groenlandez, transformând un teritoriu cu o istorie și cultură distinctă într-un obiect de negociere geopolitică.
În ciuda declarațiilor ferme ale președintelui Trump, perspectiva unei achiziții sau a unui control american direct asupra Groenlandei rămâne incertă și extrem de complexă. Danemarca a respins categoric orice idee de vânzare a teritoriului, iar populația groenlandeză și-a exprimat, de asemenea, opoziția. Viitorul statut al Groenlandei va depinde probabil de continuarea dialogului diplomatic și de echilibrul dintre interesele strategice ale marilor puteri și drepturile la autodeterminare ale locuitorilor săi.
Rămâne de văzut cum va evolua această chestiune delicată și dacă o soluție pe termen lung, acceptabilă pentru toate părțile, va putea fi găsită în contextul tensiunilor geopolitice actuale.