Raport șocant turiști-locuitori în paradisurile lumii
Supraturismul sufocă reprezintă subiectul principal al acestui articol. Un studiu de piață recent, publicat luni, 6 iulie 2026, de platforma de analiză financiară MoneyTransfers.com, dezvăluie dimensiunile alarmante ale fenomenului de supraturism care afectează marile destinații ale lumii. Datele centralizate indică o presiune imensă asupra infrastructurii din zonele considerate paradisuri tropicale sau istorice, unde raportul dintre vizitatori și rezidenți atinge cote fără precedent. Potrivit MoneyTransfers.com, această situație transformă adesea vacanțele de vis în coșmaruri logistice, marcate de cozi interminabile și o experiență degradată atât pentru turiști, cât și pentru localnici.
Thailanda domină autoritar clasamentul mondial al supraturismului, ocupând toate cele trei locuri de pe podium. Phuket, cea mai mare insulă a Thailandei, se află pe primul loc, cu un raport uimitor de 118 turiști pentru fiecare locuitor. Această insulă este renumită pentru plajele sale spectaculoase, precum Kata și Karon, viața de noapte vibrantă și numeroasele activități turistice, fapt confirmat și de Express. Popularitatea sa extremă duce însă la aglomerație copleșitoare, în special în sezonul de vârf. Pe locurile doi și trei se clasează stațiunile Pattaya și Krabi, consolidând poziția Thailandei ca epicentru al aglomerației turistice globale.
Bătrânul Continent resimte de asemenea presiunea masivă a turismului de masă. Marile orașe de artă și insulele mediteraneene din Grecia și Turcia devin rapid zone dificil de locuit pentru comunitățile native. În Italia, disperarea administratorilor a condus la introducerea unor măsuri fiscale experimentale. Veneția, un oraș vizitat anual de aproximativ 30 de milioane de persoane, se confruntă cu un raport de 21 de turiști pentru fiecare locuitor. Pentru a gestiona această situație, autoritățile venețiene au introdus o taxă de acces pentru vizitatorii de o zi, o măsură care a generat numeroase controverse, conform MoneyTransfers.com. Oficialii iau în considerare chiar majorarea acestei taxe pentru a descuraja vizitele în perioadele de vârf și a proteja patrimoniul cultural al orașului.
Clasamentul Top 10 destinații care se luptă cu dezechilibrul demografic sezonier include centre din toate colțurile lumii, de la paradisuri asiatice ale jocurilor de noroc până la plaje aglomerate de peste ocean. Iată lista completă, conform MoneyTransfers.com, detaliată și de Express: 1. Phuket, Thailanda (118 turiști/locuitor) 2. Pattaya, Thailanda 3. Krabi, Thailanda 4. Muğla, Turcia 5. Hurghada, Egipt 6. Macao, China 7. Heraklion, Grecia (22 turiști/locuitor) 8. Veneția, Italia (21 turiști/locuitor) 9. Rodos, Grecia (peste 20 turiști/locuitor) 10. Miami, Statele Unite (aproximativ 18 turiști/locuitor)
Prezența a trei destinații thailandeze în fruntea clasamentului subliniază popularitatea crescută a țării în rândul turiștilor internaționali, dar și provocările majore de gestionare a fluxului, un aspect subliniat de ambele surse. Deși Phuket, Pattaya și Krabi sunt apreciate pentru plajele exotice și peisajele spectaculoase, volumul uriaș de vizitatori pune o presiune insuportabilă asupra resurselor locale și a calității vieții rezidenților.
Situația supraturismului nu este doar o problemă de aglomerație, ci și una de sustenabilitate. Conform Organizației Mondiale a Turismului (OMT), turismul global a înregistrat o creștere constantă de aproximativ 4% anual în ultimul deceniu pre-pandemic (2010-2019), cu un vârf de 1,5 miliarde de sosiri internaționale în 2019. Această creștere, deși benefică economic, a generat un impact negativ asupra mediului, culturii locale și infrastructurii. Spre exemplu, emisiile de carbon ale sectorului turistic global reprezentau aproximativ 8% din totalul emisiilor globale în 2018, conform unui studiu publicat în Nature Climate Change. Comparația cu România, unde turismul este în dezvoltare, dar nu atinge încă aceste cote extreme, este elocventă: în 2023, România a înregistrat aproximativ 2,6 milioane de turiști străini, conform Institutului Național de Statistică (INS), un număr mult mai mic raportat la populație, ceea ce indică un potențial de creștere sustenabilă, dar și necesitatea unor strategii preventive.
De ce contează
Acest fenomen al supraturismului are implicații profunde pentru comunitățile locale și pentru experiența turistică în sine. Pentru rezidenți, înseamnă creșterea costurilor de trai, aglomerarea serviciilor publice și pierderea autenticității culturale. Pentru turiști, vacanța visată se poate transforma într-o luptă cu mulțimile și o calitate redusă a serviciilor. Fără strategii clare de gestionare, destinațiile riscă să-și distrugă propriul atractiv, transformându-se din paradisuri în simple mașini de generat bani, cu consecințe ireversibile asupra mediului și patrimoniului cultural. Dezbaterea privind taxele de acces și limitarea numărului de vizitatori va deveni din ce în ce mai intensă.
Pe termen scurt, este de așteptat ca tot mai multe destinații să implementeze măsuri restrictive similare cu cele din Veneția, cum ar fi taxe de intrare sau sisteme de rezervare prealabilă, în încercarea de a controla fluxul de vizitatori. Pe termen lung, provocarea majoră este de a găsi un echilibru între beneficiile economice ale turismului și necesitatea de a proteja mediul, cultura și calitatea vieții rezidenților. Experții în turism durabil sugerează că dezvoltarea unor rute turistice alternative, promovarea turismului lent și investițiile în infrastructura locală pot oferi soluții viabile.
Rămâne de văzut dacă guvernele și operatorii turistici vor reuși să colaboreze eficient pentru a asigura un viitor sustenabil pentru aceste destinații iconice, înainte ca ele să fie iremediabil compromise de propriul succes.