Europarlamentarul invocă dreptul constituțional și pe Augustin Zegrean.
Președintele PNL Cluj și europarlamentarul Daniel Buda a ironizat recent Partidul Social Democrat (PSD), afirmând că premierul demis, Ilie Bolojan, ar putea, din punct de vedere constituțional, să rămână în funcție până în anul 2028. Declarațiile, făcute publice într-o postare pe Facebook, vin în contextul crizei politice prelungite și al eșecului repetat de a forma un nou guvern după moțiunea de cenzură din 5 mai 2026. Buda, de profesie notar, l-a citat pe fostul judecător al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, care ar fi afirmat că Bolojan „poate sta și 100 de ani la guvern”, subliniind astfel consecințele neașteptate ale demersului PSD și AUR de a dărâma executivul.
„Pentru Sorin Grindeanu și cei din jurul lui: luați o lecție de drept constituțional de la domnul Augustin Zegrean! Cu lămâie… Ilie Bolojan poate să rămână la Palatul Victoria până în 2028. Augustin Zegrean: ‘Poate sta și 100 de ani la guvern’,” a transmis Daniel Buda, citat de surse precum HotNews.ro și Digi24.ro. El a continuat cu o analiză acidă a situației: „PSD a vrut să-l dea jos pe Bolojan. L-a dat jos. Atât de bine l-a dat jos încât Bolojan poate rămâne premier până în 2028. Asta da moțiune de cenzură: apeși pe buton ca să scoți omul din Palatul Victoria și descoperi că i-ai prelungit contractul de chirie. În politica românească, PSD nu face opoziție, face renovări pentru adversari.”
Argumentul central al europarlamentarului PNL se bazează pe articolul 110, alineatul (3) din Constituția României, care stipulează că Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplinește „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice” până la depunerea jurământului de către membrii noului guvern. Buda a descris acest scenariu ca fiind „coșmarul PSD: un guvern care nu promite pomeni electorale, nu împarte ministere ca la nuntă, nu inventează agenții pentru verișori, ci administrează. Rece. Sec. Contabil. Fără artificii.” Această interpretare subliniază o guvernare tehnocrată, lipsită de politizare excesivă, o situație pe care PSD ar fi încercat să o evite, conform lui Buda.
Criza politică a început pe 5 mai 2026, când Guvernul Bolojan a fost demis printr-o moțiune de cenzură susținută de PSD și AUR. De atunci, președintele Nicușor Dan a făcut două încercări de a desemna un nou premier. Pe 4 iunie, Eugen Tomac a fost desemnat, dar și-a depus mandatul zece zile mai târziu, fără a reuși să formeze o listă de miniștri. Ulterior, pe 14 iunie, Adrian Veștea a fost propus, însă cabinetul său a obținut doar 189 de voturi „pentru” și 23 „împotrivă” pe 22 iunie, mult sub cele 233 necesare pentru învestire. În urma acestui eșec, șeful statului a reluat consultările, solicitând partidelor parlamentare să ajungă la un acord pentru a asigura o majoritate, însă fără o a treia desemnare concretă până la data curentă, 6 iulie 2026.
Daniel Buda a criticat dur strategia PSD, afirmând că partidul a blocat un guvern reformator PNL-USR-UDMR deoarece „nu suporta ideea că România ar putea fi condusă câteva luni fără ei în mijlocul mesei, cu furculița în mână.” El a adăugat că, prin acțiunile lor, social-democrații au demonstrat, paradoxal, că „fără PSD există măcar liniște. Ceea ce, în România, deja pare program de reformă.” Această perspectivă contrastează cu retorica PSD, care invocă adesea necesitatea stabilității și a unei guvernări puternice. Unii analiști politici, precum cei citați de HotNews.ro în trecut, au atras atenția că blocajele parlamentare repetate pot genera instabilitate și pot afecta credibilitatea României pe plan extern, mai ales în contextul atragerii fondurilor europene.
Poziția lui Daniel Buda este notabilă și prin prisma contextului intern al PNL Cluj. Deși Lucian Bode, un apropiat al lui Buda, se afla pe lista miniștrilor propuși de Adrian Veștea, sugerând o aliniere la tabăra care dorea înlocuirea lui Bolojan, Buda a ales să-l susțină public pe premierul interimar. Această mișcare a fost interpretată ca o strategie de consolidare a poziției sale de lider la nivel local în Cluj, în condițiile în care primarul Emil Boc a adoptat o poziție neutră, iar președintele Consiliului Județean, Alin Tișe, l-a criticat constant pe Bolojan. Această divergență de opinii în cadrul PNL Cluj subliniază fragmentarea și jocurile de putere interne.
Capacitatea unui guvern demis de a rămâne în funcție pe termen lung, chiar și până la următoarele alegeri din 2028, reprezintă o consecință directă a mecanismelor constituționale și a incapacității partidelor de a forma o majoritate parlamentară stabilă. Această situație, deși prevăzută de Constituție, nu este ideală pentru buna guvernare, deoarece un executiv interimar are atribuții limitate la „administrarea treburilor publice”, fără posibilitatea de a iniția reforme majore sau de a implementa politici pe termen lung. Experți în drept constituțional, precum profesorul universitar Elena Popescu de la Universitatea din București, au subliniat că, deși legală, o astfel de prelungire a interimatului poate duce la o stagnare legislativă și la dificultăți în adoptarea deciziilor strategice pentru țară. Comparația cu alte state membre ale Uniunii Europene, unde crizele guvernamentale sunt de obicei soluționate mai rapid, arată o anumită particularitate a peisajului politic românesc, marcat de fragmentare și dificultăți în coagularea majorităților.
De ce contează
Această criză politică prelungită și posibilitatea ca un guvern interimar să rămână în funcție până în 2028 au implicații semnificative pentru cetățeni și pentru stabilitatea României. Limitarea atribuțiilor executivului la administrarea curentă înseamnă blocarea reformelor esențiale în domenii precum sănătatea, educația sau justiția. De asemenea, incapacitatea de a adopta un buget pe termen lung sau de a negocia eficient fondurile europene poate afecta dezvoltarea economică și socială a țării. Instabilitatea politică poate descuraja investițiile străine și poate duce la o percepție negativă a României pe scena internațională, afectând inclusiv ratingul de țară. În plus, lipsa unei guvernări cu puteri depline poate eroda încrederea publicului în instituțiile democratice și în clasa politică.
În concluzie, situația actuală, în care Ilie Bolojan poate rămâne premier interimar până în 2028, este o demonstrație a complexității și, uneori, a paradoxurilor sistemului constituțional românesc. Este o consecință directă a incapacității partidelor parlamentare de a ajunge la un consens și de a forma o majoritate stabilă, după ce moțiunea de cenzură a lăsat în urmă un vid de putere. Deși legală, această stare de fapt ridică întrebări serioase despre eficiența guvernării și capacitatea României de a avansa.
Rămâne de văzut dacă partidele politice vor reuși să depășească orgoliile și interesele de moment pentru a oferi țării o guvernare pe deplin funcțională, sau dacă vor continua să navigheze într-un interimat prelungit, cu toate riscurile pe care le implică acest scenariu.