Decalaj strategic uriaș în înzestrarea navală la Marea Neagră
Polonia a semnat recent un contract de aproximativ 4,5 miliarde de euro cu compania suedeză Saab pentru achiziționarea a trei submarine A26, în cadrul programului de modernizare navală Orka, o informație confirmată de Guvernul Suediei. Această decizie contrastează puternic cu situația României, care, în ciuda promisiunilor repetate de a-și dota Forțele Navale cu submarine, nu a înregistrat niciun progres concret în această direcție. Comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu, fost analist în cadrul Ministerului Apărării Naționale, subliniază pentru Adevărul prăpastia strategică tot mai adâncă dintre cele două state.
Mateiu, cu o vastă experiență în marina militară și structurile de intelligence ale Forțelor Navale, avertizează că lipsa de coerență politică și managementul defectuos al programelor de înzestrare navală vulnerabilizează poziția României la Marea Neagră. Această situație amplifică decalajul față de aliații regionali, care își definesc strategiile de securitate națională cu o claritate mult superioară în fața amenințărilor externe. Expertul își exprimă scepticismul că România va putea urma exemplul Poloniei într-un viitor previzibil, subliniind că diferențele sunt acum vizibile la toate capitolele: politic, economic, social și militar.
Polonia, spre deosebire de România, a reușit să-și definească o identitate puternică și o stabilitate politică post-comunistă, realizând reforme economice și sociale semnificative. „Cred că, și deja o spun cu tristețe, nu mai este cazul să ne comparăm cu Polonia. La niciun capitol: politic, economic, social, militar. Polonia a devenit o mare putere din estul Europei care și-a regăsit identitatea dinaintea perioadei comuniste, stabilitatea politică”, a declarat comandorul (r) Sandu Valentin Mateiu. Această coeziune internă se reflectă direct în politica militară coerentă a Varșoviei, care include strategii clare, programe de achiziție bine definite și o industrie de apărare eficientă, de stat, elemente ce lipsesc în mare măsură din peisajul românesc.
Varșovia a identificat Rusia ca amenințare încă de la prăbușirea blocului comunist, în anii 1990, adoptând o poziție fermă și orientându-se decisiv către Occident. „Din 1989-1990, când au scăpat de comunism, guvernul Mazowiecki a definit Rusia ca amenințare. Atunci era URSS. Nu și-au pierdut timpul cu căi de mijloc, ezitări, prezență sovietică, respectiv rusă la ei, nu. Din contră, ei au scăpat de forțele armate sovietice de pe teritoriul lor și au plecat direct spre vest”, a explicat Mateiu. Această abordare strategică preventivă a permis Poloniei să dezvolte o armată modernă și bine echipată, spre deosebire de România, unde sentimentul general în domeniul achizițiilor militare este unul de improvizație, cu programe care eșuează fără explicații clare.
Chiar dacă Polonia se confruntă cu dispute interne majore, inclusiv conflicte între președinte și premier, și tensiuni diplomatice cu Ucraina (legate de tratamentul minorității poloneze și figura controversată a lui Stepan Bandera, considerat erou național în Ucraina și criminal de război în Polonia), valorile fundamentale ale democrației și libertății occidentale nu sunt puse sub semnul întrebării. Această claritate în conștiința publică și militară permite Poloniei să-și definească amenințările și să-și implementeze strategiile de securitate cu o eficiență remarcabilă. „Polonezul știe ce vrea, știe pentru ce luptă, și cu asta începe totul. Restul înseamnă programe de înzestrare cinstite, nu ca la noi cu minimul de calitate și cantitate și maximul de bani”, a adăugat comandorul Mateiu.
Programul polonez de achiziție a submarinelor A26, dotate cu tehnologie AIP (Air Independent Propulsion), este un exemplu elocvent al acestei abordări. Sistemele AIP permit submarinelor să rămână în submersie săptămâni întregi, oferind o capacitate de luptă superioară prin independența față de reîncărcarea frecventă a bateriilor la suprafață. Această tehnologie revoluționară reprezintă un salt calitativ semnificativ pentru marina poloneză. În contrast, România a avut discuții despre achiziționarea a două submarine din Franța, însă aceste promisiuni nu s-au concretizat niciodată, indiferent de guvernul aflat la putere.
Pe lângă avantajul militar direct, Polonia anticipează câștiguri substanțiale la nivelul industriei de apărare și al cooperării regionale cu Suedia. Orice program militar, deși implică redirecționarea de fonduri de la alte sectoare, trebuie să genereze și un câștig tehnologic, locuri de muncă și know-how, elemente pe care Varșovia le urmărește activ. Comandorul Mateiu laudă modul transparent și cinstit în care Polonia a negociat și dezvoltat acest program, spre deosebire de practicile românești.
Pentru România, submarinele ar reprezenta o necesitate vitală pentru apărarea litoralului Mării Negre.
Mateiu sugerează necesitatea unei