Noi detalii despre viața cotidiană antică
Arheologii egipteni au făcut o descoperire spectaculoasă în deșertul vestic al țării: un oraș bine conservat din perioada bizantină, datând din secolul al IV-lea. Această așezare antică, situată în oaza Dakhla, provincia New Valley, oferă o perspectivă detaliată asupra vieții cotidiene, dezvoltării urbane și activităților economice din timpul Imperiului Bizantin, conform Ministerului Turismului și Antichităților din Egipt. Descoperirea, amplu mediatizată de News.ro, include structuri rezidențiale și religioase, o bazilică impresionantă, și numeroase artefacte care luminează o perioadă crucială a istoriei egiptene.
Cartierele orașului sunt organizate meticulos, cu artere principale orientate nord-sud, intersectate de străzi est-vest, formând piețe deschise și spații publice, a declarat Hisham el-Leithy, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților. În partea superioară a așezării domină o bazilică datând din mijlocul secolului al IV-lea, flancată de ruinele a două turnuri de veghe, menite să apere periferia, a adăugat Mahmoud Massoud, șeful misiunii arheologice. Această organizare urbană, detaliată de experți, reflectă planificarea sofisticată a orașelor bizantine și importanța strategică a oazei Dakhla, care figurează pe lista indicativă UNESCO pentru includerea pe Lista Patrimoniului Mondial.
Printre clădirile identificate se numără locuința lui Tisous, un diacon al unei biserici, datată în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Arheologii cred că această structură a funcționat inițial ca biserică, precedând construcția bazilicii principale a orașului. Pe lângă aceste structuri religioase și rezidențiale, au fost descoperite și cuptoare pentru pâine, bucătării, unelte din piatră pentru măcinat și monede din bronz. Acestea din urmă, potrivit Ministerului Turismului și Antichităților, poartă portretele împăraților bizantini, inscripții în limba latină și simboluri creștine, iar un grup de monede de aur datează din timpul domniei împăratului roman Constanțiu al II-lea (337-361 d.Hr.).
Diaa Zahran, șeful Departamentului pentru Antichități Islamice, Copte și Evreiești, a subliniat importanța a aproximativ 200 de fragmente ceramice, folosite drept suport pentru scriere, găsite în sit. Aceste fragmente conțin inscripții referitoare la tranzacții comerciale, corespondență și alte aspecte ale vieții cotidiene, oferind o fereastră rară către administrarea și interacțiunile sociale ale orașului antic. Astfel de descoperiri sunt esențiale pentru înțelegerea dinamicii economice și culturale a Egiptului sub stăpânirea bizantină, o perioadă adesea subreprezentată în arheologia regională.
În paralel cu descoperirea din Dakhla, arheologii au făcut o altă serie de descoperiri semnificative la Marina el-Alamein, un sit arheologic situat la aproximativ 100 de kilometri vest de Alexandria, pe coasta mediteraneană. Aici, au fost scoase la lumină 18 morminte antice, dintre care 11 sunt săpate în stâncă, având o adâncime medie de opt metri, și șapte sunt morminte de suprafață construite din calcar. Aceste noi descoperiri ridică numărul total al mormintelor din sit la 48. Printre obiectele funerare găsite se numără vase ceramice, amfore, opaițe, farfurii, altare și bazine din calcar.
Eman Abdel-Khaliq, șefa misiunii de la Marina el-Alamein, a anunțat descoperirea unui sarcofag din granit, lung de 2,5 metri, care conținea rămășițe umane aflate în curs de analiză. Lângă sarcofag au fost găsite și fragmentele unei statui din ipsos reprezentând un sfinx. O particularitate notabilă este prezența a patru piese din aur, cunoscute sub denumirea de „limba de aur”, găsite în gurile unora dintre decedați. Această practică era asociată credințelor funerare din acea perioadă, sugerând o încercare de a facilita comunicarea cu zeii în viața de apoi. Situl Marina el-Alamein, descoperit în 1986, este considerat a fi vechiul oraș-port greco-roman Leukaspis, înfloritor între secolele al II-lea și al IV-lea d.Hr.
context european, Egiptul bizantin, ca și alte provincii ale Imperiului Roman de Răsărit, a jucat un rol crucial în rețeaua comercială și culturală a Mediteranei. Descoperirile din Dakhla și Marina el-Alamein completează imaginea complexă a acestei regiuni, ilustrând continuitatea și adaptarea culturală de la perioada greco-romană la cea bizantină. Spre deosebire de alte situri unde continuitatea este fragmentată, aici avem o imagine relativ completă a tranziției și a modului în care comunitățile au prosperat, chiar și în zone izolate precum oazele deșertului.
De ce contează
Aceste descoperiri sunt de o importanță crucială pentru înțelegerea istoriei Egiptului antic și bizantin. Orașul din Dakhla oferă o imagine rară și detaliată a vieții cotidiene, a organizării urbane și a economiei unei așezări din secolul al IV-lea, o perioadă de tranziție culturală și religioasă. Mormintele de la Marina el-Alamein, cu artefactele lor unice precum „limba de aur”, aduc lumină asupra practicilor funerare și credințelor spirituale ale locuitorilor din acele timpuri. Pentru România, aceste descoperiri subliniază valoarea conservării patrimoniului cultural și importanța arheologiei pentru reconstruirea istoriei universale, putând servi drept inspirație pentru proiecte similare de cercetare și protecție a siturilor istorice.
Viitoarele cercetări la Dakhla se vor concentra pe excavarea integrală a orașului și pe analiza aprofundată a artefactelor, în special a fragmentelor ceramice scrise, care ar putea dezvălui noi detalii despre administrația și comerțul local. La Marina el-Alamein, analiza rămășițelor umane din sarcofag și a altor morminte va oferi informații prețioase despre dieta, sănătatea și structura socială a populației antice.
Ministerul Turismului și Antichităților intenționează să continue misiunile arheologice în aceste situri, cu scopul de a le pregăti pentru includerea în circuitele turistice internaționale, contribuind astfel la dezvoltarea turismului cultural în Egipt și la educația publicului larg despre bogata sa istorie milenară.