Remilitarizare rapidă pe fondul tensiunilor din Marea Baltică
Insula suedeză Gotland, situată strategic în Marea Baltică, se confruntă cu un proces accelerat de remilitarizare și pregătire civilă, pe fondul temerilor crescânde legate de o potențială agresiune rusă. De la recruți precum Ella Adman, o tânără de 19 ani care a învățat recent să mânuiască o pușcă de asalt, până la inițiative civile de autosuficiență, întreaga insulă se pregătește pentru scenarii de criză. Colonelul Andreas Gustafsson, comandantul armatei suedeze din Gotland, a declarat: „Riscul este întotdeauna ca Rusia să devină disperată. Cu cât Rusia se află sub o presiune mai mare, cu atât poate deveni și mai disperată”, subliniind gravitatea situației.
Gotland, o destinație populară de vacanță cu o populație de 60.858 de locuitori, este considerată crucială pentru controlul Mării Baltice. Situată la doar 275 km de Kaliningrad, exclava rusă puternic militarizată, și la 87 km de continentul suedez, insula ar oferi un punct de sprijin ideal pentru Rusia pentru a ataca alianța NATO, potrivit șefilor apărării suedeze. Aceștia afirmă că de pe Gotland se pot controla operațiunile maritime și aeriene din regiune, precum și accesul întăririlor către statele baltice. Un atac asupra insulei ar avea o semnificație simbolică uriașă, având în vedere că aici se desfășoară anual festivalul democrației Almedalen, o tradiție începută în 1968 de Olof Palme.
Planurile de apărare ale Suediei pentru perioada 2025-2030 includ un atac surpriză asupra Gotlandului – fie aerian, fie maritim – ca unul dintre cele șapte scenarii prioritare. Acest lucru reflectă o schimbare dramatică față de 2005, când ultimul regiment militar al insulei, P18, a fost desființat, lăsând în urmă doar un batalion redus al Gărzii Naționale. În timpul Războiului Rece, Gotland găzduia patru regimente și un efectiv de 25.000 de soldați la mobilizare maximă. Reînființat în 2018 pe fondul îngrijorărilor legate de Rusia, regimentul P18 s-a dezvoltat într-un ritm fără precedent, accelerat și mai mult de invazia Rusiei în Ucraina. De la aderarea Suediei la NATO, insula a devenit gazdă regulată a exercițiilor de antrenament ale alianței.
Ella Adman, recrutoare, povestește despre serviciul militar obligatoriu de 15 luni, cu zile epuizante de 16 ore, dar și despre sentimentul de putere colectivă. Ea este una dintre sutele de recruți trimiși la baza de lângă orașul medieval Visby. Suedia și-a majorat contribuțiile la apărare la 2,8% din PIB pentru 2026 și la 3,1% începând cu 2028, modificând, de asemenea, reglementările pentru a extinde serviciul militar obligatoriu. Cu toate acestea, colonelul Gustafsson subliniază dificultatea reînarmării în contextul în care „NATO se află în prezent într-o fază de creștere majoră”, ceea ce face ca achiziționarea de echipamente militare, în special sisteme de artilerie, să fie un proces lent și limitativ.
Deși o amenințare imediată de „atac convențional” asupra Gotlandului nu este anticipată, spionajul și sabotajul sunt considerate scenarii mai probabile. Colonelul Gustafsson avertizează că insula ar putea deveni vulnerabilă în cazul unui armistițiu sau acord de pace cu Ucraina, când forțele ruse ar putea fi redistribuite rapid spre Finlanda și statele baltice. În cazul unui atac, Suedia intenționează să se apere, menținând populația civilă pe loc pe cât posibil, iar grupul de luptă însărcinat cu apărarea țării numără aproximativ 4.500 de soldați la mobilizare.
Pe lângă eforturile militare, Gotland devine un model pentru apărarea civilă a întregii țări. Eva Rinblad, medic și locuitor al insulei, a înființat un grup de pregătire pentru situații de urgență în cartierul ei, inspirată de avertismentele autorităților. Urmând programul „Stark socken” (parohie puternică), o inițiativă de pregătire civilă la nivelul insulei, grupul a inventariat resursele locale precum apă, electricitate și comunicații. Rinblad, care cultivă propriile legume și crește păsări, intenționează să înființeze un centru local de siguranță unde oamenii să poată obține informații, găti și se adăposti. Familia ei are o pivniță pentru alimente, grădini extinse, găini, rațe, panouri solare și rezervoare de colectare a apei de ploaie.
Mikael Frisell, directorul general al Agenției suedeze pentru apărare civilă și reziliență (MSB), a declarat că „ne confruntăm cu o situație mondială foarte gravă și observăm că Marea Baltică este o zonă în care ne aflăm foarte aproape de Rusia și în care au loc incidente atât la suprafață, cât și sub apă”. El a subliniat necesitatea unei prezențe militare și a unei „apărări civile puternice, solide și reziliente” pentru a asigura „apărarea totală” a Gotlandului, contribuind astfel la apărarea colectivă a NATO. Frisell a adăugat că, în cazul unui atac, Gotland riscă să rămână „izolată” și să sufere întreruperi ale aprovizionării, motiv pentru care se depun eforturi pentru a o face „cât mai autonomă posibil”.
Lucrările de consolidare a serviciilor de urgență de pe insulă includ gestionarea situațiilor cu victime în număr mare, a munițiilor neexplodate și căutările în clădirile distruse, folosind experiența acumulată în Ucraina. Gotland este folosită ca model pentru restul Suediei datorită avansului său în pregătirea civilă, iar abordarea suedeză atrage atenția altor țări, inclusiv a Regatului Unit. Emil Edenborg, profesor la Universitatea din Stockholm, notează că, deși majoritatea a susținut revenirea armatei, au existat tensiuni legate de autorizațiile de construcție și impactul asupra dezvoltării parcurilor eoliene, unii descriind remilitarizarea ca o „pătură umedă peste viața insulară”. Criticile vizează mai degrabă birocrația din Stockholm decât forțele armate locale.
Per Wikberg, strategul în materie de pregătire pentru situații de urgență al insulei Gotland, a descris portul din Visby drept „autostrada” către insulă, recunoscând că, deși se fac progrese către autosuficiență, „niciodată nu poți spune că ai terminat”. Un exercițiu de evacuare de urgență a câtorva sute de persoane dintr-o parte a insulei în alta este planificat pentru acest an, subliniind angajamentul continuu al Suediei de a-și consolida reziliența în fața amenințărilor din Marea Baltică.
De ce contează
Situația din Gotland este un barometru al tensiunilor geopolitice din Marea Baltică și un exemplu concret al modului în care o țară neutră, acum membră NATO, se adaptează la o nouă realitate de securitate. Remilitarizarea accelerată și implicarea civilă extinsă demonstrează o conștientizare profundă a riscurilor, în special cele legate de agresiunea rusă. Experiența Gotlandului, atât militară, cât și civilă, oferă lecții valoroase pentru alte state europene privind pregătirea pentru situații de criză, autosuficiența și reziliența în fața amenințărilor hibride și convenționale. Succesul acestor măsuri are implicații directe asupra stabilității regionale și a capacității NATO de a-și apăra flancul estic.
Concluzie Pe măsură ce Suedia își consolidează poziția în cadrul NATO, viitorul insulei Gotland va rămâne un punct central în strategia de apărare a Mării Baltice. Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie), unde se vor discuta contribuțiile europene la apărare, va oferi un context suplimentar pentru eforturile Suediei. Capacitatea de a achiziționa rapid echipamente militare și de a integra pe deplin apărarea civilă cu cea militară rămân provocări cheie. Întrebările deschise includ modul în care va evolua strategia Rusiei în Marea Baltică, mai ales în scenariul unui armistițiu în Ucraina, și dacă modelul de „apărare totală” al Gotlandului va fi replicat cu succes la nivel național și chiar la nivelul alianței.
Angajamentul continuu al locuitorilor, precum Eva Rinblad, alături de eforturile militare, va fi esențial pentru descurajarea oricărei agresiuni și asigurarea stabilității regionale.