Berlinul invocă eficiența armelor autohtone ucrainene
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat duminică, 5 iulie 2026, că Ucraina nu mai are nevoie de rachetele de croazieră Taurus, cu rază lungă de acțiune, fabricate în Germania. Această declarație, făcută într-un interviu exclusiv pentru ziarul Bild și preluată de agenția AA și Mediafax, confirmă poziția constantă a Berlinului de a nu livra aceste arme Kievului, invocând acum capacitatea Ucrainei de a-și atinge obiectivele militare cu propriile sisteme.
„Nu cred că Ucraina mai are nevoie de racheta Taurus”, a afirmat Pistorius, adăugând că „Ucraina își atinge deja obiectivele folosind arme dezvoltate pe plan intern”. Această poziție marchează o schimbare de retorică, de la preocupările inițiale legate de escaladare și implicarea directă a Germaniei, la recunoașterea progreselor tehnologice ale Ucrainei în dezvoltarea de armament propriu. Potrivit ministrului, „demonstrează acest lucru într-un mod impresionant prin utilizarea dronelor cu rază lungă de acțiune, a rachetelor de croazieră și a altor sisteme”, care „își dovedesc eficiența și puterea de atac, provocând daune grave infrastructurii rusești”.
Contextul acestei decizii este unul complex. De la începutul invaziei rusești din februarie 2022, Ucraina a solicitat în repetate rânduri rachetele Taurus, considerate cruciale pentru capacitatea sa de a lovi ținte strategice rusești aflate la distanțe mari. Rachetele Taurus KEPD 350/350K, dezvoltate de Germania și Suedia, au o rază de acțiune de peste 500 de kilometri și sunt capabile să penetreze ținte puternic fortificate, precum poduri, buncăre subterane de comandă și depozite de muniții. Un exemplu notabil este podul Kerci, care leagă Crimeea de Rusia, o țintă strategică asupra căreia Ucraina ar fi putut exercita o presiune semnificativă cu aceste rachete.
Berlinul s-a opus constant acestor solicitări, invocând temeri că armele ar putea fi folosite pentru a lovi ținte aflate în adâncul teritoriului rus, ceea ce ar putea duce la o escaladare a conflictului și la implicarea directă a Germaniei. Această prudență a fost adesea criticată de aliații NATO, în special de țările baltice și Polonia, care au cerut o susținere militară mai robustă pentru Ucraina. Premierul britanic Rishi Sunak, de exemplu, a pledat în trecut pentru o abordare mai fermă, având în vedere că Marea Britanie și Franța au livrat deja rachete Storm Shadow/SCALP, similare cu Taurus, deși cu o rază de acțiune ușor mai mică, de aproximativ 250 km.
Decizia Germaniei vine într-un moment în care Ucraina a intensificat atacurile cu drone asupra infrastructurii rusești. Informații din surse deschise și rapoarte de la Kiev indică o creștere a capacității de producție și a sofisticării dronelor ucrainene, capabile acum să lovească ținte la sute de kilometri distanță. Aceste atacuri au vizat depozite de petrol, rafinării și baze militare din interiorul Rusiei, demonstrând o capacitate crescută de a proiecta forță pe teritoriul inamic. Potrivit unui raport al Ministerului Apărării din Ucraina din martie 2026, producția de drone cu rază lungă de acțiune a crescut cu 300% față de anul precedent, iar eficacitatea lor în misiuni de recunoaștere și atac este în continuă îmbunătățire. Această evoluție tehnică ar putea fi un argument cheie în justificarea poziției germane.
Pe lângă aspectul militar, există și o dimensiune economică și politică. Germania este cel mai mare contributor european la ajutorul militar pentru Ucraina, cu peste 28 de miliarde de euro angajați din 2022 până în prezent, conform datelor Institutului Kiel pentru Economia Mondială din ianuarie 2026. Această susținere include sisteme de apărare antiaeriană Patriot, tancuri Leopard și alte echipamente esențiale. Refuzul livrării de rachete Taurus ar putea fi văzut ca o tentativă de a menține un echilibru între susținerea Ucrainei și evitarea unei escaladări majore cu Rusia, mai ales în contextul alegerilor europene din 2024 și a presiunilor interne din Germania pentru o politică externă mai precaută.
De ce contează
Decizia Germaniei de a nu livra rachetele Taurus Ucrainei, justificată prin capacitatea Kievului de a-și dezvolta propriile sisteme de atac cu rază lungă, are implicații semnificative pentru strategia militară a Ucrainei și pentru relațiile sale cu aliații occidentali. Aceasta subliniază importanța inovației autohtone în contextul unui război de uzură și ar putea încuraja Ucraina să investească și mai mult în tehnologii militare proprii. Pentru Germania, decizia reconfirmă o abordare precaută, dar riscă să genereze frustrare la Kiev și în rândul unor parteneri NATO care pledează pentru o susținere militară maximă. Pe termen lung, succesul dronelor ucrainene ar putea schimba dinamica conflictului, reducând dependența de armele occidentale avansate în anumite segmente.
Concluzie Declarațiile ministrului Pistorius marchează un punct important în dezbaterea privind asistența militară acordată Ucrainei. În timp ce Berlinul continuă să fie un furnizor major de armament defensiv și alte echipamente, refuzul Taurus indică o reevaluare a necesităților Ucrainei și a riscurilor percepute. Rămâne de văzut dacă această poziție va influența și alți aliați sau dacă presiunile pentru livrarea de Taurus vor reapărea în cazul unei intensificări a conflictului. Capacitatea Ucrainei de a-și menține și extinde producția de drone și rachete autohtone va fi crucială pentru succesul pe termen lung al strategiei sale de apărare și atac, în contextul în care sprijinul extern, deși substanțial, rămâne supus unor constrângeri politice și strategice.
Viitoarele evoluții pe câmpul de luptă și răspunsul Rusiei la aceste noi capacități ucrainene vor determina dacă argumentele Germaniei sunt pe deplin justificate.