Tensiuni crescânde între aliați pe tema acordului de pace
Avertizat iranul reprezintă subiectul principal al acestui articol. Înalți oficiali americani și-au exprimat temerea că Israelul ar fi intenționat să asasineze principalii negociatori iranieni, Abbas Araghchi, ministrul de Externe al Iranului, și Mohammad Ghalibaf, președintele parlamentului iranian, în timp ce administrația Trump încerca să încheie un acord important pentru a pune capăt războiului și a redeschide Strâmtoarea Ormuz. Această îngrijorare a determinat Washingtonul să ia măsura extraordinară de a solicita unor intermediari să avertizeze Iranul cu privire la intențiile de asasinat ale Israelului, conform unor actuali și foști oficiali familiarizați cu situația, citați de Washington Post.
„Dacă îi omori pe acești oameni, îi omori pe pragmatici”, a declarat un oficial american, sub condiția anonimatului, subliniind importanța acestor figuri pentru procesul diplomatic. Această intervenție directă, semnalată încă din luna martie a anului curent, demonstrează tensiunile profunde din relația SUA-Israel și influența limitată a administrației Trump asupra guvernului israelian, potrivit analiștilor. Ambasada Israelului la Washington a refuzat să comenteze aceste acuzații, în timp ce un oficial al Casei Albe a declarat doar că „Președintele dorește ca procesul de pace să-și urmeze cursul”.
Această situație nu este singulară, preocupările Statelor Unite legate de asasinatele comise de Israel fiind relatate anterior și de New York Times. Când Statele Unite și Israelul au declanșat războiul împotriva Iranului pe 28 februarie, Israelul a desfășurat o campanie de asasinate țintite, eliminând zeci de lideri politici și militari iranieni, inclusiv liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei. În contrast, armata americană s-a concentrat pe slăbirea capacităților navale și balistice ale Teheranului. Inițial, ambii aliați împărtășeau obiectivul schimbării regimului din Iran, dar s-au distanțiat rapid, pe măsură ce oficialii americani au ajuns la concluzia că elita militară și clericală de la Teheran își va menține controlul asupra puterii.
Tensiunile s-au acutizat după asasinarea lui Ali Larijani, cel mai înalt responsabil iranian în domeniul securității naționale, la jumătatea lunii martie. „Momentul decisiv nu a fost asasinarea liderului suprem, ci asasinarea lui Larijani”, a declarat un oficial occidental, adăugând că „Statele Unite căutau un oficial iranian cu care să poată negocia și, dintr-odată, acesta a dispărut”. În ultimele luni, Araghchi și Ghalibaf au fost principalele persoane de contact pentru oficialii americani, contribuind la obținerea unui armistițiu inițial în aprilie și, ulterior, a unui acord-cadru pentru încheierea războiului în iunie 2026. Chiar înainte de finalizarea acestui acord-cadru, oficialii israelieni și lobbyiștii pro-Israel din Washington au criticat vehement înțelegerea, care contravine obiectivului prim-ministrului Benjamin Netanyahu de a provoca o schimbare de regim în Iran și deschide calea către ridicarea sancțiunilor economice împotriva Teheranului în schimbul unor restricții asupra programului său nuclear.
Președintele american Donald Trump a sugerat public în luna martie că operațiunile de asasinat ale Israelului complicau eforturile de negociere. „Știți, e cam dificil”, a declarat el reporterilor, adăugând: „I-au eliminat pe toți. Nu vreau ca ei să fie uciși”. Mohammad Ghalibaf, președintele parlamentului iranian, s-a numărat printre înalții oficiali iranieni prezenți într-o clădire lovită de Israel în timpul războiului de 12 zile de anul trecut, conform mass-media din Orientul Mijlociu, citând agenția de știri semi-oficială iraniană Fars. The New York Times a relatat că Ghalibaf a fost la un pas de a fi ucis și în acest an, când Israelul a atacat o reuniune a unor înalți oficiali iranieni într-un buncăr. Tentativele de asasinat asupra lui Ghalibaf, al noului lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, și a altor înalți oficiali iranieni au stârnit îngrijorări în SUA și în Orientul Mijlociu cu privire la posibilitatea ca războiul să fi dus la instaurarea unui regim mai nemilos, dornic de răzbunare, în locul unui lider în vârstă a cărui putere se credea că începe să se clatine.
Pe de altă parte, președintele turc Tayyip Erdogan a acuzat public Israelul că încearcă să „dinamiteze” acordul de pace dintre SUA și Iran. Sâmbătă, la Istanbul, într-o intervenție alături de premierul pakistanez Shehbaz Sharif, Erdogan a declarat că „Nicio soluție care nu își ia puterea din voința și contribuțiile țărilor regionale nu poate fi de durată”. Turcia, membră NATO și vecină cu Iranul, a condamnat în repetate rânduri operațiunile israeliene din Gaza, Liban și Siria, susținând că „Actualului guvern israelian dependent de război nu trebuie să i se permită să ne atragă geografia în mirosul de sânge și praf de pușcă din nou”. Această declarație subliniază o divergență regională semnificativă, Turcia și Pakistanul, prin sprijinul lor pentru acord, consolidând o alianță regională ce caută stabilitate.
Contextul istoric al acestor evenimente include o lungă istorie de tensiuni în Orientul Mijlociu, alimentate de divergențe geopolitice și religioase. De exemplu, în 2020, asasinarea generalului iranian Qassem Soleimani de către SUA a escaladat semnificativ tensiunile, iar Iranul a răspuns cu atacuri asupra bazelor americane. Aceste acțiuni subliniază o dinamică complexă în care fiecare parte încearcă să-și maximizeze influența și securitatea, adesea prin mijloace ce riscă escaladarea conflictului. Statele Unite, deși aliat tradițional al Israelului, se găsesc într-o poziție delicată, încercând să echilibreze interesele de securitate israeliene cu necesitatea stabilității regionale și a controlului proliferării nucleare iraniene. Această abordare divergentă a fost evidentă și în timpul negocierilor pentru JCPOA (Joint Comprehensive Plan of Action) din 2015, când Israelul a criticat vehement acordul, considerându-l prea permisiv față de programul nuclear iranian.
De ce contează
Această situație subliniază fragilitatea eforturilor diplomatice în Orientul Mijlociu și riscurile unei escaladări necontrolate. Intervenția SUA pentru a avertiza Iranul despre posibile asasinate israeliene arată o profundă lipsă de încredere și coordonare între doi aliați cheie, SUA și Israel. Pentru cititorii români, implicațiile sunt semnificative: o destabilizare accentuată în Orientul Mijlociu poate duce la creșterea prețurilor la energie, la fluxuri migratorii sporite și la o reconfigurare a alianțelor internaționale care ar putea afecta securitatea și economia globală, inclusiv pe cea a României, prin intermediul parteneriatelor strategice și a rutelor comerciale. Menținerea unei regiuni stabile este esențială pentru interesele economice și de securitate ale Europei și ale lumii.
Concluzie
Pe măsură ce acordul-cadru pentru încheierea războiului avansează, rămân întrebări deschise privind capacitatea Statelor Unite de a gestiona divergențele cu Israelul și de a asigura implementarea pașnică a înțelegerii. Criticile formulate de președintele Erdogan și de alți lideri regionali sugerează că succesul acordului depinde nu doar de bunăvoința SUA și Iranului, ci și de acceptarea și sprijinul actorilor regionali. Următoarele etape vor include probabil negocieri detaliate privind ridicarea sancțiunilor și verificarea restricțiilor nucleare, procese care ar putea fi sabotate de acțiuni unilaterale sau de lipsa de cooperare.
Rămâne de văzut dacă presiunea diplomatică americană va fi suficientă pentru a tempera acțiunile Israelului și pentru a facilita un proces de pace durabil, sau dacă regiunea va fi din nou atrasă într-un ciclu de violență și instabilitate, cu consecințe imprevizibile pentru pacea globală.