Acuzații de propagandă rusă pe Netflix
Peste 50 de parlamentari britanici, susținuți de mai mulți deputați ucraineni, au cerut oficial revizuirea difuzării serialului rusesc de animație „Masha și Ursul” pe platformele Netflix și ITVX. Inițiativa, lansată vineri, 4 iulie 2026, de deputatul liberal-democrat Tom Gordon, invocă acuzații de propagandă pro-Kremlin, menționând că desenul animat ar promova o agendă militaristă și ar normaliza imaginea Rusiei în rândul copiilor, potrivit Digi24 și Mediafax. Gordon a ridicat subiectul în Parlamentul britanic, solicitând o declarație din partea secretarului de stat pentru Cultură, Media și Sport privind măsurile guvernamentale. „Astăzi, în Parlament, am atras atenția asupra preocupărilor tot mai mari legate de Masha și Ursul, un desen animat rusesc difuzat pentru copiii din Marea Britanie pe Netflix și ITVX și identificat de Centrul pentru Combaterea Dezinformării din Ucraina drept un instrument de propagandă și influență al Rusiei”, a declarat Gordon pe platforma X.
Parlamentarul britanic a subliniat că „Masha și Ursul promovează o agendă aliniată Kremlinului pentru copii de numai trei ani”. El a adăugat că „Netflix și ITVX difuzează un desen animat care militarizează copiii, alimentează mașina de război a lui Putin și promovează o imagine pozitivă a Rusiei în fața unui public foarte numeros”. Aceste acuzații vin în contextul în care Netflix a achiziționat recent încă două sezoane ale serialului. Unul dintre episoade, citat de Gordon, o arată pe Masha, personajul principal în vârstă de patru ani, purtând uniformă militară, fapt considerat „inacceptabil și, sincer, jignitor, în timp ce Putin continuă să poarte războiul din Ucraina”.
Scrisoarea adresată ministrului britanic al Culturii, Media și Sportului solicită nu doar o revizuire a licențelor de difuzare și streaming pentru „Masha și Ursul”, ci și introducerea unor mecanisme mai stricte de filtrare și restricționare a conținutului pentru copii susceptibil de a fi propagandistic. Guvernul este îndemnat să analizeze inclusiv posibilitatea suspendării sau retragerii acestor licențe. Această inițiativă a adunat sprijinul a peste 50 de parlamentari britanici și a mai multor deputați ucraineni, indicând o preocupare transnațională.
Perspectiva ucraineană, prezentată de Kira Rudik, liderul partidului Holos, este că „pentru ucraineni, acesta nu este doar un desen animat. Kremlinul folosește de mult timp cultura și divertismentul ca instrumente de influență”. Rudik a cerut platformelor de streaming să evalueze cu atenție dacă un conținut asociat unui stat aflat în război brutal își are locul pe ecranele copiilor. Un alt deputat ucrainean, Ievheniia Kravciuk, a completat, afirmând că „propaganda rusă se ascunde adesea în spatele unui divertisment aparent inofensiv” și că războiul informațional precede adesea agresiunea militară, desfășurându-se deja în țările europene și NATO.
Această dezbatere nu este recentă. Ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, a declarat anterior că Rusia „duce război nu doar cu rachete, ci și prin narațiuni”, considerând serialul „Masha și Ursul” parte a instrumentelor de influență ale Kremlinului. În viziunea sa, desenul animat promovează mesaje pro-Kremlin și militariste, normalizând agresiunea și ambițiile imperiale ale Rusiei. Aceste acuzații subliniază o tendință mai largă de analiză a conținutului cultural rusesc în contextul geopolitic actual, similar cu modul în care, în timpul Războiului Rece, diverse producții culturale erau scrutinare pentru mesaje ideologice ascunse. De exemplu, filmele și desenele animate sovietice erau adesea folosite pentru a promova idealuri comuniste, deși într-un mod mai subtil decât propaganda directă.
Criticii serialului argumentează că, deși la prima vedere pare inofensiv, elementele vizuale și narative pot insinua subtil mesaje. De exemplu, prezența uniformelor militare pe personaje infantile, chiar și în episoade izolate, poate contribui la normalizarea imaginii militare în mintea copiilor. Această abordare este considerată de unii experți în dezinformare ca o formă de „soft power” prin care Rusia încearcă să-și îmbunătățească imaginea și să-și proiecteze influența culturală la nivel global, în special în rândul publicului tânăr și impresionabil.
Problema este complexă, deoarece implică libertatea de exprimare artistică versus responsabilitatea socială a platformelor de streaming. Netflix, o companie globală, operează sub diverse jurisdicții și presiuni politice. Decizia de a continua difuzarea sau de a revizui conținutul ar putea stabili un precedent important pentru modul în care platformele de streaming gestionează conținutul provenit din state aflate în conflict sau acuzate de propagandă. În 2022, Netflix a suspendat serviciile în Rusia ca răspuns la invazia Ucrainei, dar conținutul rusesc existent, achiziționat anterior, a rămas disponibil în alte regiuni, ceea ce complică situația.
De ce contează
Această inițiativă parlamentară este crucială deoarece ridică întrebări fundamentale despre responsabilitatea platformelor de streaming în fața războiului informațional. Prin solicitarea de revizuire a licențelor și de implementare a unor filtre mai stricte, se încearcă protejarea copiilor de mesaje potențial propagandistice și se contestă normalizarea imaginii unui stat agresor prin divertisment. Impactul cultural al desenelor animate asupra publicului tânăr este semnificativ, iar o analiză atentă a conținutului devine esențială în contextul conflictelor geopolitice, având implicații directe asupra percepției publice și a securității informaționale.
În continuare, se așteaptă o declarație oficială din partea Guvernului britanic, prin Secretarul de Stat pentru Cultură, Media și Sport, care ar putea influența politica de difuzare a conținutului pe platformele de streaming din Marea Britanie. Rămâne de văzut dacă Netflix și ITVX vor reacționa la aceste solicitări, fie prin reevaluarea conținutului, fie prin emiterea de comunicate oficiale. De asemenea, presiunea internațională exercitată de parlamentarii ucraineni și de oficiali estonieni sugerează că această dezbatere ar putea escalada la nivel european, determinând o abordare mai coordonată privind conținutul media rusesc și riscurile de propagandă. Este posibil ca alte țări membre NATO și UE să ia în considerare măsuri similare, având în vedere preocupările exprimate de deputatul Gordon privind un cadru comun de acțiune.
Această situație deschide o discuție mai amplă despre modul în care statele democratice ar trebui să gestioneze „soft power-ul” statelor autoritare.