Reforma educației și depopularea satelor
Kenya se confruntă cu o criză educațională profundă, marcată de închiderea sau comasarea a 2.145 de școli primare publice, în special în mediul rural. Această decizie, anunțată de autorități și citată de Mediafax și BBC, vine pe fondul unei scăderi drastice a numărului de elevi, fenomen exacerbat de o reformă educațională din 2017 și de migrația populației către centrele urbane. Ministrul Educației, Julius Ogamba, a subliniat că o școală necesită minimum 45 de elevi pentru a funcționa eficient, o condiție pe care multe unități de învățământ rurale nu o mai îndeplinesc.
Situația este exemplificată dramatic de Școala Primară Kaliluni din sudul Kenyei. O investigație BBC a relevat că, deși acum trei ani găzduia peste 200 de elevi, în prezent mai are doar cinci. Vacile pasc nestingherite printre ușile sparte ale sălilor de clasă goale. Maureen Mwisiwa, o elevă de 12 ani, a povestit că a mers la școală o săptămână întreagă doar pentru a constata că era singură. Familia ei intenționează să o transfere la o altă școală, aflată la opt kilometri distanță, ceea ce înseamnă o oră de mers pe jos, față de cele 10 minute necesare până la școala locală. Această poveste individuală ilustrează dificultățile cu care se confruntă mii de familii din zonele rurale kenyene.
Principala cauză a acestei situații este reforma educațională introdusă în Kenya în 2017, cunoscută sub denumirea de Competency-Based Curriculum (CBC). Această reformă a modificat structura învățământului, impunând școlilor primare să integreze și ciclul gimnazial inferior. Problema este că multe școli rurale nu dispun de infrastructura necesară, precum laboratoare, suficiente săli de clasă, materiale didactice adecvate sau profesori specializați pentru noile cerințe. Experții avertizează că, deși reforma a fost concepută pentru a reduce inegalitățile în educație și a pregăti elevii pentru piața muncii, riscă să producă efectul opus în comunitățile rurale, adâncind decalajele educaționale.
Pe lângă impactul reformei, scăderea natalității și migrația populației către orașe contribuie semnificativ la depopularea școlilor. Locuitorii din mediul rural afirmă că tot mai puține familii aleg să aibă copii, iar cei care găsesc oportunități de angajare în mediul urban se mută împreună cu familiile lor, lăsând satele și, implicit, școlile, fără elevi. Acest exod rural este o tendință globală, dar în Kenya este amplificat de lipsa investițiilor în infrastructură și servicii în zonele rurale.
Datele guvernamentale, citate de ambele surse, indică faptul că nu doar școlile primare sunt afectate. Aproximativ 2.700 dintre cele 9.605 școli secundare publice din Kenya au sub 150 de elevi, iar zece dintre ele au fost deja închise după ce s-a constatat că nu exista niciun elev înscris. Această statistică subliniază amploarea problemei și impactul său asupra întregului sistem de învățământ preuniversitar. Comasarea școlilor, o soluție propusă, implică adesea distanțe mai mari de parcurs pentru elevi, ceea ce poate duce la rate mai mari de abandon școlar, în special pentru copiii din familii sărace sau pentru fete.
Comparația cu situația din Uniunea Europeană, deși contextual diferită, relevă tendințe similare de depopulare rurală și consolidare a școlilor, dar cu abordări diferite. De exemplu, în România, fenomenul școlilor cu puțini elevi, denumite generic „clase simultane” sau „școli pe cale de dispariție”, este o realitate în multe comunități rurale. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS) din 2023, numărul elevilor din învățământul preuniversitar a continuat să scadă, în special în mediul rural. Similar Kenyei, și în România, consolidarea unităților de învățământ și transportul elevilor către școli mai mari sunt soluții adoptate, însă adesea criticate pentru impactul asupra accesului la educație și identității comunitare. Diferența majoră constă în nivelul de dezvoltare economică și în capacitatea statului de a asigura infrastructura de transport și resursele necesare pentru a compensa aceste distanțe.
De ce contează
Închiderea și comasarea a mii de școli în Kenya are implicații profunde pentru viitorul țării. Aceasta nu este doar o problemă administrativă, ci una care afectează direct accesul la educație al copiilor, în special al celor din zonele defavorizate. Distanțele mai mari până la școală pot crește rata abandonului școlar, perpetuând cicluri de sărăcie. Mai mult, lipsa instituțiilor de învățământ subminează coeziunea comunităților rurale și accentuează exodul către orașe, creând presiuni suplimentare asupra infrastructurii urbane. Este un semnal de alarmă privind eșecul politicilor publice de a adapta sistemul educațional la realitățile demografice și socio-economice.
Viitorul sistemului educațional kenyan rămâne incert. Guvernul, prin vocea Ministrului Ogamba, pare hotărât să continue procesul de consolidare a școlilor, argumentând eficiența. Însă, fără investiții substanțiale în infrastructura rurală, dezvoltarea de alternative educaționale flexibile și o abordare mai nuanțată a reformei CBC, riscul este ca decalajele educaționale să se adâncească și mai mult. Organizațiile non-guvernamentale și experții în educație solicită o reevaluare a strategiei, punând accent pe nevoile specifice ale comunităților rurale și pe asigurarea unui acces echitabil la educație pentru toți copiii, indiferent de locația geografică.
Rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să găsească un echilibru între eficiența administrativă și dreptul fundamental la educație.