De la risipă la investiții imobiliare
Fostul internațional român Ionuț Lupescu, o figură emblematică a „Generației de Aur” și actual președinte de onoare al CS Dinamo, a dezvăluit recent, în cadrul podcastului lui Viorel Grigoroiu, detalii despre primii săi ani în fotbalul vest-european și provocările gestionării unei averi considerabile la o vârstă fragedă. Experiența sa financiară din Germania, unde a jucat pentru Bayer Leverkusen și Borussia Mönchengladbach, oferă o perspectivă interesantă asupra mentalității și evoluției unui sportiv român în anii imediat post-revoluționari.
Lupescu a ajuns la Bayer Leverkusen în vara anului 1990, la puțin peste 21 de ani, imediat după Revoluția din 1989. Aici a petrecut șase sezoane (iulie 1990 – iulie 1996), perioadă în care a câștigat și o Cupă a Germaniei. Ulterior, a mai evoluat timp de doi ani la Borussia Mönchengladbach. El a povestit că salariul său anual la Leverkusen, în anul 1990, era de 300.000 de mărci germane. Însă, spre propria sa uimire, după primul an nu reușise să pună nimic deoparte. „Aveam în ‘90 300.000 de mărci pe an. După primul an nu pusesem nimic deoparte. Mi-am zis: «Sunt prost. Îmi rup picioarele pe aici…»”, a declarat Lupescu, citat de Digi24 și Fanatik.
Această risipă inițială a fost exemplificată prin achiziționarea unei mașini, în ciuda faptului că primise deja una de la club. „Nici eu nu mai știu (ce am făcut cu banii). Am luat o mașină, ca prostu’, că îmi dăduse deja clubul o mașină. Am cheltuit aiurea banii”, a recunoscut el. Această decizie, comună multor tineri fotbaliști ajunși la un nivel financiar superior, subliniază lipsa de experiență în gestionarea banilor. La acea vreme, cu 50.000 de mărci, se puteau cumpăra zece case, o comparație făcută de Lupescu pentru a ilustra valoarea banilor pe care îi deținea.
Cu toate acestea, experiența l-a maturizat. „După asta, am început să fiu mai realist, să zic așa”, a adăugat Lupescu. Această schimbare de mentalitate l-a determinat să devină mai chibzuit și să investească ulterior în afaceri imobiliare la revenirea în țară, un aspect menționat de Fanatik. Această tranziție de la risipă la investiții productive este o lecție valoroasă pentru tinerii sportivi, confruntați adesea cu presiunea de a cheltui rapid veniturile substanțiale.
O altă anecdotă interesantă legată de mașini, o pasiune a sa, se referă la decizia de a renunța la limuzine în favoarea SUV-urilor. Această hotărâre a venit după un accident tragic în care un jucător de la Köln a murit carbonizat într-o limuzină, intrând într-un cap de pod. „Mergea foarte tare, că nu era limită de viteză (n.r. la acea vreme). Și de atunci am zis stop, am dat mașina înapoi și am mers numai cu Jeep-uri. Iar din 1993 doar de alea am avut. Te simți puțin mai în siguranță. În primul rând pentru că nu pot să merg așa de tare”, a explicat Lupescu. Această decizie reflectă o preocupare pentru siguranța personală, un aspect adesea neglijat în anii '90 în rândul sportivilor de performanță.
El a beneficiat și de un program special la Leverkusen, care oferea o reducere de 25% la achiziționarea mașinilor Ford. Astfel, putea cumpăra un Ford Explorer cu o reducere semnificativă, plătind doar asigurarea și benzina pentru un an, iar apoi îl vindea la același preț. Acest sistem îi permitea să schimbe mașina anual, însă a ales să păstreze un anumit model timp de opt ani, demonstrând o afinitate personală, în ciuda beneficiilor financiare de a schimba anual vehiculul.
Contextul anilor '90 în România, imediat după căderea regimului comunist, era unul de tranziție rapidă, cu oportunități economice noi, dar și cu o lipsă de educație financiară generalizată. Plecarea unui fotbalist român într-un campionat puternic precum Bundesliga, cu salarii mult peste orice standard românesc, reprezenta un șoc cultural și financiar. În 1990, salariul mediu net în România era de aproximativ 6.000 de lei vechi, echivalentul a câțiva zeci de dolari, în timp ce 300.000 de mărci germane reprezentau o sumă colosală, greu de gestionat fără o minimă pregătire. Spre comparație, conform datelor Eurostat din 1995, salariul mediu anual în Germania era de aproximativ 25.000 de mărci germane, ceea ce plasa salariul lui Lupescu la un nivel elitist chiar și pentru standardele germane.
De ce contează
Experiența lui Ionuț Lupescu este relevantă nu doar pentru fanii fotbalului, ci și pentru înțelegerea modului în care tinerii profesioniști, indiferent de domeniu, gestionează succesul financiar. Povestea sa subliniază importanța educației financiare și a planificării pe termen lung, mai ales într-o societate în tranziție. Decizia sa de a investi ulterior în imobiliare arată o maturizare financiară, transformând experiențele timpurii de risipă în lecții valoroase. Această evoluție poate servi drept model pentru actuala generație de sportivi, care se confruntă cu presiuni similare, dar într-un context economic mult mai complex.
În prezent, Ionuț Lupescu continuă să fie o voce activă în fotbalul românesc, inclusiv prin critici la adresa conducerii FC Dinamo, clubul la care și-a început cariera și singura echipă românească la care a jucat. Experiența sa vastă, atât ca jucător, cât și ca oficial, îi conferă o perspectivă unică asupra provocărilor și oportunităților din sport. Rămâne de văzut dacă generațiile viitoare de fotbaliști români vor învăța din lecțiile financiare ale predecesorilor lor și vor reuși să-și gestioneze mai eficient resursele.
Discuțiile despre gestionarea averilor în sport rămân de actualitate, mai ales în contextul salariilor exorbitante din fotbalul modern, iar exemplul lui Lupescu oferă un studiu de caz instructiv din anii '90.