Fostul șef al diplomației UE critică extinderea rolului Comisiei
Josep Borrell, fostul Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, a lansat cea mai vehementă critică publică de până acum la adresa Comisiei Europene, acuzând-o că și-a depășit competențele diplomatice și de apărare, creând astfel „o adevărată harababură” în arhitectura politicii externe a blocului comunitar. Într-un interviu acordat Politico, Borrell a declarat ferm că „Comisia nu vorbește în numele Uniunii Europene; Comisia reprezintă doar Comisia”, subliniind confuzia crescândă legată de cine anume reprezintă UE pe scena internațională.
Aceste afirmații reprezintă o mustrare publică fără precedent din partea unui fost diplomat de vârf al UE și scot la iveală o luptă instituțională latentă sub președinția Ursulei von der Leyen. În timp ce mulți oficiali actuali și foști și-au exprimat în privat îngrijorarea cu privire la extinderea constantă a amprentei diplomatice a Comisiei, Borrell este primul fost Înalt Reprezentant care susține direct că executivul UE, gardianul tratatelor, a depășit limitele stabilite de legislația europeană. Această tendință de invadare a prerogativelor Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), brațul diplomatic al UE pe care Borrell l-a condus între 2019 și 2024, a generat suprapuneri de roluri și o lipsă de claritate instituțională.
Borrell, o figură politică cu o vastă experiență, care a ocupat funcțiile de ministru de externe al Spaniei și președinte al Parlamentului European, a precedat-o pe Kaja Kallas în fruntea SEAE. Asemenea succesoarei sale, și el a avut o relație tensionată cu președinta Comisiei, Ursula von der Leyen. Borrell a fost adesea un critic deschis al Israelului, acuzând statul de genocid și de „desfășurarea celei mai ample operațiuni de curățare etnică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial”, o poziție care a contrastat frecvent cu abordarea mai conciliantă a Comisiei. Această divergență de viziune a continuat să-l irite pe Borrell, care a citat ca exemplu vizita comisarului pentru regiunea mediteraneană, Dubravka Šuica, în Israel, la doar câteva zile după ce ministrul de externe israelian, Gideon Sa’ar, a rupt legăturile cu Kallas. Šuica s-a întâlnit cu oficiali israelieni și a afirmat că „UE și Israelul se iubesc reciproc și sunt de acord și sărbătoresc rolul Israelului în procesul de pace și stabilitate”, în timp ce Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externă era interzisă de Israel. Această situație, conform lui Borrell, demonstrează în mod clar că Comisia își depășește atribuțiile și intră în competența SEAE.
Conform Tratatului UE, Comisia „asigură reprezentarea externă a Uniunii”, dar „cu excepția politicii externe și de securitate comune”. Borrell subliniază o distincție esențială între dimensiunea externă a politicilor UE – de care se ocupă Comisia, cum ar fi aspectele externe ale comerțului sau mediului – și politica externă propriu-zisă a UE, care rămâne în mâinile capitalelor naționale. „Desigur, Comisia are politici care au o dimensiune externă”, a spus el. „Dar asta este una, iar alta este să pretinzi că stabilești și definești poziția Uniunii în războiul împotriva Iranului, sau în conflictul israeliano-palestinian și în alte conflicte din Orientul Mijlociu. Asta nu înseamnă relații externe. Asta înseamnă politică externă… dacă vrei să stabilești o poziție comună de politică externă, atunci adresează-te Consiliului”, unde țările membre au competență în materie de politică externă. Această clarificare este crucială, deoarece politica externă necesită un consens interguvernamental, un proces distinct de deciziile luate la nivelul Comisiei.
Mandatul lui Borrell ca Înalt Reprezentant nu a fost lipsit de critici, inclusiv după o vizită controversată la Moscova în 2021, când a fost acuzat că nu i-a ținut piept ministrului rus de externe Serghei Lavrov. Totuși, tensiunile cu von der Leyen au fost o constantă, socialistul spaniol adoptând adesea o poziție critică față de Israel, în timp ce președinta conservatoare germană a Comisiei era acuzată că era prea aliniată cu Tel Avivul. „Nu a fost ușor, dar am încercat să gestionăm situația”, a mărturisit Borrell. El a exemplificat situația din 2021, când von der Leyen și președintele american Joe Biden au lansat Consiliul UE-SUA pentru comerț și tehnologie. Din partea Statelor Unite, reuniunea a fost prezidată de secretarul de stat Antony Blinken, în timp ce din partea Uniunii Europene, Înaltul Reprezentant, deși responsabil de relațiile externe, nici măcar nu era membru al delegației. Această excludere a subminat rolul SEAE și a creat o impresie de fragmentare a reprezentării externe a UE.
Aceeași tensiune instituțională se manifestă acum și în politica de apărare, potrivit lui Borrell. „Dacă aș fi astăzi Înaltul Reprezentant și aș sta la o masă la care cineva ar spune: «Voi construi Uniunea Europeană a Apărării», m-aș simți puțin incomod.” Această stare de disconfort provine din convingerea sa că și în domeniul apărării, Comisia își depășește rolul, invadând o competență ce aparține statelor membre. În 2024, von der Leyen l-a numit pe fostul prim-ministru lituanian Andrius Kubilius în funcția de prim comisar pentru apărare din istorie, încredințându-i sarcina de a construi o Uniune Europeană a Apărării. Borrell consideră acest lucru o dovadă suplimentară că Comisia „și-a extins în mod clar voința de a fi cea care conduce politica externă și de securitate”.
În teorie, Kubilius ar trebui să fie „doar un comisar pentru industria apărării”, o funcție în conformitate cu competențele Comisiei în reglementarea pieței. Totuși, Borrell observă că misiunea de a înființa o Uniune Europeană a Apărării depășește acest cadru, deoarece „aceasta este sarcina pe care tratatul o atribuie Înaltului Reprezentant”, referindu-se la Politica Comună de Securitate și Apărare, cadrul existent al UE pentru apărare și gestionarea crizelor. „Dacă începi să construiești acest cadru instituțional, conflictul apare, este inevitabil”, a avertizat el, pledând pentru o clarificare urgentă a sistemului. El a concluzionat că politica de apărare trebuie să rămână o „politică interguvernamentală”, deoarece „aceasta este realitatea. Comisia nu poate pretinde că este un fel de Pentagon din umbră.” Această situație subliniază o criză de leadership și o lipsă de coerență strategică la nivelul UE, cu implicații potențial grave pentru capacitatea blocului de a acționa unitar pe scena globală.
De ce contează
Criticile lui Josep Borrell sunt semnificative deoarece scot în evidență o problemă fundamentală de guvernare și reprezentare a Uniunii Europene pe plan internațional. Fragmentarea vocii externe a UE, prin suprapunerea rolurilor Comisiei și SEAE, poate slăbi influența blocului în gestionarea crizelor globale și în promovarea intereselor sale strategice. O politică externă incoerentă și o structură de apărare nealiniată pot duce la decizii ineficiente, la o percepție de slăbiciune de către partenerii și adversarii internaționali și, în cele din urmă, la erodarea credibilității UE ca actor global. Clarificarea competențelor și consolidarea unei singure voci externe sunt esențiale pentru coerența și eficacitatea acțiunii externe a Uniunii Europene.
În contextul acestor tensiuni instituționale, viitorul politicii externe și de securitate comune a UE rămâne incert. Disputa dintre Comisie și SEAE, evidențiată de Borrell, necesită o rezolvare urgentă pentru a evita o paralizie decizională. Consiliul European, format din șefii de stat și de guvern, va trebui să intervină pentru a clarifica limitele de competență și a asigura o coordonare eficientă între instituțiile UE. De asemenea, dezbaterea privind rolul unui comisar pentru apărare și construcția unei „Uniuni Europene a Apărării” va continua să fie un subiect fierbinte, necesitând un echilibru delicat între ambițiile supranaționale și suveranitatea statelor membre.
Soluțiile vor influența capacitatea UE de a răspunde provocărilor geopolitice actuale și viitoare, de la conflictele din Orientul Mijlociu la relațiile cu marile puteri.