Achiziție strategică pentru Marea Baltică, context regional
Polonia a semnat luni, 29 iunie 2026, un contract crucial pentru achiziționarea a trei submarine de ultimă generație de la compania suedeză Saab, o tranzacție evaluată la aproximativ 4,5 miliarde de euro, potrivit EFE și HotNews, sau 4,8 miliarde de dolari, conform Saab. Acordul, parafat la bordul fregatei „Tadeusz Kosciuszko” de premierii Donald Tusk al Poloniei și Ulf Kristersson al Suediei, reprezintă „cel mai important din istorie” pentru marina poloneză, așa cum a declarat ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, care a comparat aceste submarine A26 cu avioanele de vânătoare F-35, subliniind capacitățile lor extraordinare și invizibilitatea sub apă.
Această achiziție strategică, parte a primelor consultări interguvernamentale dintre cele două țări, vizează consolidarea semnificativă a cooperării militare în regiunea Mării Baltice. Premierul suedez Ulf Kristersson a declarat că relațiile dintre Stockholm și Varșovia sunt „cele mai bune din istorie” și că, odată cu noile submarine, Polonia „va dispune de una dintre cele mai puternice flote din NATO”. Guvernul Suediei a subliniat că acordul va aprofunda cooperarea în domeniul securității și al industriei de apărare, bazată pe o „viziune comună asupra amenințării pe termen lung reprezentate de Rusia și asupra importanței continuării sprijinului pentru Ucraina”.
Submarinele din generația a 5-a, cunoscute sub denumirea A26, sunt special concepute pentru condițiile dificile din Marea Baltică. Echipate cu propulsie independentă de aer (AIP), acestea pot rămâne sub apă săptămâni întregi în liniște deplină, fiind extrem de greu de detectat. Livrările noilor submarine sunt programate să înceapă în 2031 sau chiar în 2030, cu livrările finale preconizate pentru anul 2038, conform Saab. Până la primirea acestora, Polonia va închiria submarinul suedez HMS Södermanland până în 2032, ceea ce îi va permite Varșoviei să-și consolideze rapid capacitatea operațională submarină. Pregătirea echipajelor poloneze va începe în august 2026, mai devreme decât era planificat inițial.
Contractul include nu doar submarinele, ci și un pachet complex de armament, instruire și sprijin logistic pentru partea poloneză. Ministrul suedez al apărării, Pal Jonson, a accentuat legătura dintre mediul de afaceri și cel militar pe care o reprezintă acest contract, afirmând că Suedia „nu caută un client, ci un partener”. Pe lângă aspectele militare, acordul are și o componentă economică substanțială. Suedia va achiziționa nava de salvare poloneză „Ratownik”, iar sute de companii poloneze vor deveni noi subcontractanți pentru Saab. Compania suedeză intenționează să investească până la 100 de milioane de euro în Polonia. Se estimează că proiectul va crea peste 7.000 de locuri de muncă în Polonia și un „număr semnificativ” de locuri de muncă în Suedia, pe șantierele navale din Landskrona și Karlskrona, unde vor fi construite submarinele, a adăugat Kristersson pe rețeaua socială X.
În contrast cu eforturile Poloniei de a-și moderniza flota navală, România se confruntă cu provocări semnificative în acest domeniu. La începutul anului 2026, Guvernul României a decis amânarea alocării de fonduri pentru programul de înzestrare navală, inclusiv achiziția de submarine, din cauza deficitului bugetar și a crizei economice. Prioritatea pe termen scurt a fost mutată către programe mai urgente de apărare aeriană și muniție. Această decizie contrastează puternic cu situația Poloniei, a cărei marină militară operează în prezent un singur submarin învechit, din era sovietică, dar care a reușit să inițieze un program ambițios pentru a rezolva o vulnerabilitate majoră în materie de securitate în contextul tensiunilor geopolitice crescânde cu Rusia în Marea Baltică.
În timp ce Polonia investește masiv pentru a-și transforma marina într-o forță capabilă să facă față amenințărilor regionale, România rămâne în urmă, cu o capacitate submarină practic inexistentă. Ultima tentativă de modernizare a României în acest domeniu a fost în anii 1990, când a achiziționat submarinul „Delfinul” de la URSS, care însă nu a mai intrat în serviciu operațional de decenii. Discrepanța dintre cele două state membre NATO, ambele aflate pe flancul estic al Alianței, este notabilă și subliniază prioritățile divergente în materie de apărare, influențate de poziția geografică și de contextul geopolitic specific fiecărei regiuni.
De ce contează
Această achiziție poloneză este un pas esențial pentru securitatea regională în Marea Baltică, o zonă de importanță strategică majoră, având în vedere prezența militară a Rusiei. Consolidarea flotei poloneze, inclusiv prin capacități submarine avansate, contribuie la descurajarea potențialelor agresiuni și la echilibrarea forțelor în regiune. Pentru România, contrastul este un semnal de alarmă: amânarea programelor de înzestrare navală, deși justificată de constrângeri bugetare, lasă țara vulnerabilă pe termen lung, mai ales în contextul tensiunilor din Marea Neagră. Investițiile în apărare nu sunt doar despre echipament, ci și despre consolidarea poziției geopolitice și protejarea intereselor naționale.
Achiziția submarinelor suedeze de către Polonia subliniază o schimbare de paradigmă în politica de apărare a statelor din flancul estic al NATO, determinate să-și modernizeze capacitățile militare în fața amenințării rusești. Următorii pași vor include integrarea rapidă a submarinului HMS Södermanland și începerea programelor de instruire pentru echipajele poloneze. Pe termen lung, succesul acestui program va depinde de livrarea la timp a noilor unități și de menținerea cooperării strânse cu Suedia. În România, rămâne deschisă întrebarea când și cum va reuși să-și revitalizeze capacitățile navale, esențiale pentru securitatea Mării Negre, având în vedere constrângerile bugetare și urgențele curente din alte domenii ale apărării.
Deciziile viitoare ale guvernului român vor fi cruciale pentru poziția strategică a țării în regiune.