Teheranul revendică controlul exclusiv asupra rutei strategice
Iranul a avertizat duminică, 29 iunie 2026, că orice intervenție externă în gestionarea Strâmtorii Ormuz va întârzia redeschiderea acesteia, după ce traficul maritim a fost perturbat de conflictul regional. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat la Bagdad că Iranul este singurul responsabil pentru restabilirea fluxului normal de nave, conform unui memorandum de înțelegere semnat recent. "Conform memorandumului de înțelegere, Strâmtoarea Ormuz se află sub administrarea Iranului și, după 30 de zile, operațiunile vor reveni la normal, așa cum se întâmpla anterior. Responsabilitatea acestor chestiuni revine părții iraniene și nici o altă țară nu are nicio responsabilitate, conform acelui memorandum", a subliniat șeful diplomației iraniene, citat de Agerpres via EFE, într-o conferință de presă alături de omologul său irakian, Fuad Hussein.
Araghchi a accentuat că "orice intervenție sau măsuri separate sau noi vor complica și mai mult situația și vor întârzia redeschiderea Strâmtorii Ormuz, pe lângă creșterea nivelului de escaladare, incidentele și confruntările care au avut loc în ultimele două nopți în Strâmtoarea Ormuz dovedind acest lucru". Această declarație vine în contextul atacurilor lansate de Statele Unite în weekend împotriva teritoriului iranian, ca răspuns la acțiunile Iranului împotriva a două nave în strâmtoare. De asemenea, Iranul a ripostat cu atacuri împotriva Bahrainului și Kuweitului, țări din Golf afectate de bombardamentele Teheranului.
Luni, 30 iunie 2026, diplomația iraniană a reiterat această poziție, somând Franța să nu complice situația în Strâmtoarea Ormuz, după ce Parisul și Muscatul au propus operațiuni comune de deminare. Ministrul adjunct de externe iranian, Kazem Gharibabadi, a notat pe X că președintele francez Emmanuel Macron a afirmat că Franța va coopera cu partenerii săi pentru deminarea Strâmtorii Ormuz. "Or, deminarea este efectuată de Iran și de nicio altă țară", a adăugat Gharibabadi, bazându-se pe același memorandum de înțelegere încheiat de Teheran și Washington pentru a pune capăt conflictului din Orientul Mijlociu, conform AFP, preluată de Agerpres. Oficialul iranian a avertizat: "Situația este sensibilă și complexă. Sfătuim insistent Franța să nu o complice mai mult cu provocările sale". Declarația franco-omaneză făcea apel la o "navigație liberă, fără condiții și nici restricții" și prevedea "operațiuni de deminare comune", ceea ce contravine viziunii iraniene.
Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă vitală, este împărțită strategic între Iran și Oman. Anterior conflictului, prin această strâmtoare tranzita aproximativ o cincime din petrolul mondial, alături de alte resurse energetice și îngrășăminte, cu un trafic zilnic de peste o sută de nave. Importanța economică a strâmtorii este imensă, orice perturbare având repercusiuni globale asupra prețurilor energiei și lanțurilor de aprovizionare. În 2023, volumul tranzitului de petrol prin Ormuz a atins o medie de 21 milioane de barili pe zi, conform datelor Administrației pentru Informații Energetice din SUA (EIA), confirmând rolul său crucial.
În ciuda tensiunilor, autoritățile din Oman susțin public că nu doresc impunerea de taxe de tranzit și colaborează cu Iranul la gestionarea navigației. De fapt, Oman a anunțat deschiderea unui "coridor maritim temporar" pentru toate navele, "fără a percepe taxe", invocând libertatea de navigație. Această inițiativă a Omanului, deși pare să ofere o soluție, ar putea fi interpretată de Iran ca o subminare a controlului său exclusiv, așa cum reiese din declarațiile oficialilor iranieni. Memorandumul de înțelegere semnat digital pe 17 iunie 2026 între Washington și Teheran, la care face referire Araghchi, prevede reactivarea acestei rute maritime, dar interpretările sale par să difere semnificativ între părți.
Iranul a cerut, de asemenea, instituirea unui cadru de securitate cu țările din Golf, dar fără implicarea sau interferența vreunei țări din afara regiunii. "Ar trebui să ajungem la un nou cadru care să includă toate țările din regiune și fără prezența sau interferența vreunei țări din afara regiunii", a declarat Abbas Araghchi la Bagdad. Această propunere sugerează o dorință a Iranului de a consolida influența regională și de a exclude puterile occidentale, o poziție care ar putea întâmpina rezistență din partea altor state din Golf, care au legături strânse de securitate cu SUA și Europa. De exemplu, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au beneficiat istoric de prezența militară americană pentru a-și securiza rutele comerciale și a contrabalansa influența iraniană.
Din perspectiva dreptului maritim internațional, Strâmtoarea Ormuz este o strâmtoare internațională, unde se aplică dreptul de trecere în tranzit, conform Convenției Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS) din 1982. Orice încercare a unui stat riveran de a restricționa unilateral navigația sau de a impune taxe ar fi considerată o încălcare a acestor principii. Declarațiile iraniene, care revendică controlul exclusiv și resping intervenția externă chiar și pentru deminare, intră în contradicție cu interpretările internaționale larg acceptate ale UNCLOS, ceea ce amplifică tensiunile și riscul de incidente.
De ce contează
Situația din Strâmtoarea Ormuz este critică nu doar pentru stabilitatea regională, ci și pentru economia globală. Ca punct nodal pentru transportul de petrol și gaze naturale, orice întrerupere a traficului maritim aici ar duce la creșteri semnificative ale prețurilor la energie la nivel mondial, afectând consumatorii și industriile. Tensiunile cresc riscul unor noi confruntări militare, cu implicații grave pentru securitatea maritimă și stabilitatea Orientului Mijlociu. Incapacitatea părților de a ajunge la un consens asupra gestionării strâmtorii și a procesului de deminare menține o stare de incertitudine care descurajează investițiile și destabilizează piețele financiare.
Situația actuală din Strâmtoarea Ormuz rămâne extrem de volatilă. Deși memorandumul de înțelegere semnat între Washington și Teheran a oferit o speranță de detensionare, interpretările divergente ale acestuia, în special privind rolul Iranului și posibila implicare a altor state, continuă să alimenteze incertitudinea. Rămâne de văzut dacă apelurile Iranului pentru un cadru de securitate pur regional vor fi receptate pozitiv de vecinii săi din Golf și dacă puterile occidentale se vor abține de la orice implicare, așa cum solicită Teheranul.
Capacitatea de a asigura o navigație sigură și liberă în Strâmtoarea Ormuz depinde în mare măsură de dialogul diplomatic și de respectarea dreptului internațional, însă escaladarea recentă sugerează o cale dificilă înainte.