Macron vizează criptomonede, giganți digitali și aviație
Președintele francez Emmanuel Macron a inițiat o campanie activă pentru introducerea de noi taxe la nivelul Uniunii Europene, vizând finanțarea bugetului comunitar estimat la aproximativ 2.000 de miliarde de euro pentru următorul ciclu financiar. Această demers, potrivit unei analize Politico, este motivat de dorința Parisului de a reduce presiunea asupra contribuțiilor naționale și de a evita un scenariu politic delicat înaintea alegerilor prezidențiale din 2027, care ar impune o contribuție mai mare din bugetul Franței.
Inițiativa Franței vine în contextul unui blocaj persistent în negocierile privind noile resurse proprii ale UE. Propunerile anterioare ale Comisiei Europene, care includeau taxe pe carbon, deșeuri electronice, tutun și profiturile corporative, au fost respinse de mai multe guverne. Acestea și-au justificat opoziția invocând impactul disproporționat asupra industriilor naționale. Președintele Consiliului European, António Costa, și-a exprimat speranța de a ajunge la un acord politic până la summitul din decembrie 2026, iar Irlanda, în calitate de deținătoare a președinției rotative a Consiliului UE, a fost însărcinată să accelereze discuțiile înainte de reuniunea liderilor din octombrie.
În acest peisaj complex, Franța și Spania au susținut inițial propuneri ale Parlamentului European pentru taxe suplimentare aplicate companiilor crypto, giganților digitali și jocurilor de noroc online. Cu toate acestea, Parisul consideră că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a acoperi necesarul bugetar. Franța explorează, de asemenea, sprijinul pentru înăsprirea obligațiilor climatice impuse companiilor aeriene străine, o inițiativă susținută inițial de Air France-KLM, subliniind o abordare multi-fațetată în căutarea de noi surse de venit.
Contextul economic european arată că Franța este una dintre cele mai îndatorate economii din UE, cu un nivel al datoriei publice ce depășește 110% din PIB în 2025, conform Eurostat. Această situație amplifică urgența pentru Paris de a găsi soluții de finanțare la nivel european, evitând astfel o dilemă internă între creșterea contribuțiilor naționale – un act impopular – și reducerea subvențiilor agricole, un sector vital pentru economia franceză. Un exemplu relevant este faptul că Franța a fost cel mai mare beneficiar al Politicii Agricole Comune (PAC) în perioada 2014-2020, primind peste 9 miliarde de euro anual, conform datelor Comisiei Europene din 2020.
În timp ce Franța și Italia, prin premierul Giorgia Meloni, susțin ferm ideea unor noi taxe comunitare, Germania și alte state membre, percepute ca fiind mai prudente fiscal, se opun. Acestea din urmă invocă riscul unor potențiale represalii economice din partea Statelor Unite, temându-se că taxe unilaterale pe giganții digitali, de exemplu, ar putea afecta relațiile transatlantice și investițiile americane în Europa. Această divergență de opinii subliniază fragmentarea politică și economică din interiorul UE, o provocare majoră în adoptarea unor decizii fiscale comune.
De altfel, discuțiile actuale reamintesc de eforturile anterioare ale Comisiei Europene de a introduce o taxă pe serviciile digitale în 2018, care a eșuat din cauza opoziției unor state membre, inclusiv a Irlandei și Suediei, care se temeau de impactul asupra companiilor multinaționale cu sediul pe teritoriul lor. Această istorie recentă demonstrează dificultatea de a obține un consens în privința unor măsuri fiscale la nivel european, unde interesele naționale primează adesea în fața obiectivelor comune.
Un aspect crucial al propunerilor franceze este și potențialul impact asupra pieței criptomonedelor, un sector în creștere rapidă. Conform unui raport al Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) din 2024, piața activelor cripto a atins o capitalizare globală de peste 2 trilioane de dolari, atrăgând atenția regulatorilor pentru potențialul său de generare de venituri, dar și pentru riscurile asociate. O taxă UE pe tranzacțiile sau profiturile din criptomonede ar putea stabili un precedent global și ar influența semnificativ dezvoltarea acestui domeniu în Europa.
Un alt element nou adus în discuție este înăsprirea obligațiilor climatice pentru companiile aeriene. Aceasta se înscrie în obiectivele ambițioase ale Pactului Verde European, care vizează atingerea neutralității climatice până în 2050.
Extinderea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) la aviație a fost deja un pas important, dar propunerea franceză ar putea merge mai departe, impunând costuri suplimentare transportatorilor aerieni non-UE, o măsură care ar putea fi contestată la nivel internațional, dar care ar genera venituri și ar consolida angajamentul climatic al UE.