Erdogan cere integrarea Turciei în apărarea europeană

Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a solicitat luni, 29 iunie 2026, integrarea Turciei în arhitectura de apărare a Europei și eliminarea restricțiilor care afectează industria sa militară. Declarațiile au fost făcute în contextul pregătirilor pentru summitul NATO, programat pe 7 și 8 iulie la Ankara, și au fost raportate de AFP, citată de Times of Israel și HotNews.

În discursul susținut la deschiderea summitului parlamentar NATO de la Istanbul, liderul turc a criticat vehement excluderea Ankarei din programul european SAFE. Acesta este un mecanism prin care Uniunea Europeană mobilizează și distribuie fonduri destinate consolidării capacităților industriale și tehnologice din domeniul apărării ale statelor membre, un aspect subliniat de ambele surse, Digi24 și HotNews. Erdoğan a argumentat că participarea Turciei este esențială pentru consolidarea capacităților de apărare ale continentului, având în vedere contribuția strategică a țării sale.

Președintele turc a cerut, de asemenea, eliminarea restricțiilor privind comerțul cu echipamente și tehnologii militare între statele aliate. Potrivit acestuia, provocările de securitate actuale pot fi depășite doar printr-o distribuire echitabilă a responsabilităților între membrii alianței și prin eliminarea barierelor care afectează cooperarea în industria de apărare. "Dacă vrem să facem față provocărilor cu care ne confruntăm, trebuie să împărțim povara în mod corect și echitabil între aliați și să eliminăm obstacolele din calea comerțului în domeniul apărării", a declarat Erdoğan, citat atât de Digi24, cât și de HotNews.

Ankara încearcă de mai mulți ani să își consolideze rolul în proiectele europene de securitate, o ambiție susținută de dezvoltarea accelerată a industriei turce de apărare. Turcia deține în prezent a doua cea mai mare armată din NATO, după Statele Unite, o informație confirmată de ambele publicații. Mai mult, sectorul său de apărare este considerat unul dintre cele mai importante la nivel mondial, ocupând locul 11 în clasamentele internaționale, conform AFP.

Contextul istoric al relațiilor Turciei cu UE și NATO este complex. Deși membră NATO din 1952, aspirațiile Turciei de aderare la Uniunea Europeană au stagnat de ani buni, iar relațiile cu unele state membre UE au fost tensionate. Această excludere din programe precum SAFE reflectă adesea aceste tensiuni politice și divergențe strategice, în ciuda rolului său militar crucial în flancul sud-estic al alianței. Turcia a fost, de exemplu, un partener cheie în gestionarea crizei migrației din 2015-2016, dar și un actor cu interese divergente în Siria și Libia, ceea ce a generat fricțiuni cu state europene.

Din perspectiva Uniunii Europene, decizia de a exclude Turcia din inițiative precum SAFE este motivată de necesitatea de a consolida o autonomie strategică proprie, în special după Brexit și în contextul unor incertitudini geopolitice. Programul SAFE, lansat pentru a sprijini capacitățile industriale și tehnologice de apărare ale statelor membre UE, este parte a unei strategii mai ample de reducere a dependenței de actori externi, chiar și aliați. Cu toate acestea, criticii acestei abordări susțin că excluderea unui partener NATO cu o capacitate militară semnificativă slăbește coeziunea alianței și potențialul de colaborare în fața amenințărilor comune.

Comparativ cu alte țări europene, Turcia a investit masiv în ultimii 15-20 de ani în dezvoltarea unei industrii de apărare naționale puternice, capabile să producă de la drone (precum Bayraktar TB2, celebre în conflictul din Ucraina) la nave de război și sisteme de rachete. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), cheltuielile militare ale Turciei au crescut constant, ajungând la aproximativ 20 de miliarde de dolari în 2023, reprezentând aproximativ 2% din PIB, o cifră comparabilă cu media țărilor NATO, dar cu o pondere mai mare a producției interne.

**De ce contează**

Solicitarea președintelui Erdoğan subliniază tensiunile persistente dintre Turcia și partenerii săi europeni și NATO. Integrarea Turciei în programele de apărare europene ar putea consolida semnificativ capacitatea de apărare a continentului, dar și influența Ankarei în deciziile de securitate. Refuzul ar putea adânci fracturile, complicând eforturile de coordonare în fața amenințărilor regionale și globale. Această dezbatere evidențiază lupta pentru echilibrul de putere și autonomia strategică în cadrul alianțelor occidentale.

Următorul summit NATO de la Ankara, din 7 și 8 iulie, va fi o ocazie crucială pentru abordarea acestor subiecte. Rămâne de văzut dacă statele membre UE și NATO vor răspunde pozitiv la apelurile lui Erdoğan sau dacă vor menține o linie de prudență, având în vedere provocările geopolitice și divergențele politice. Deciziile luate la acest summit ar putea influența direcția cooperării în domeniul apărării pentru anii următori, cu implicații pentru securitatea europeană și rolul Turciei în cadrul alianței transatlantice.

Deschiderea unui dialog constructiv ar putea duce la soluții pragmatice, în timp ce menținerea status quo-ului ar putea exacerba tensiunile.