Fost ministru, despre blocarea angajărilor și tăieri
Alexandru Rogobete, fost ministru al Sănătății, a lansat o critică vehementă la adresa modului în care termenul de „reformă” este utilizat și implementat în discursul politic românesc actual. Potrivit declarațiilor sale, citate de Mediafax, „Reforma nu este să lași oamenii fără pâine pe masă”, subliniind că blocarea angajărilor, tăierile bugetare și amânarea investițiilor sunt prezentate în mod eronat drept acțiuni reformatoare.
Rogobete a accentuat că reforma autentică depășește simpla retorică și marketing politic, fiind o „schimbare reală”. El a observat că „reformă” a devenit „cel mai folosit termen din discursul politic românesc” în ultimul timp, auzit în aproape fiecare conferință de presă, postare pe social media și program de guvernare. Această frecvență se datorează, în opinia sa, dorinței cetățenilor pentru un stat mai eficient, instituții mai puternice și servicii publice îmbunătățite, însă unii politicieni ar fi înțeles că „este suficient să rostească acest cuvânt pentru a crea impresia că schimbarea deja se întâmplă”.
Fostul ministru a avertizat că „reforma nu se face prin ipocrizie!”, argumentând că o schimbare veritabilă nu poate fi opera unui singur individ. Dimpotrivă, o reformă adevărată este „rezultatul muncii unor echipe, al consultării cu profesioniștii, al dialogului cu societatea și al unor decizii asumate, bazate pe dovezi și pe impactul asupra oamenilor”. Această abordare contrastează puternic cu ceea ce, conform lui Rogobete, se întâmplă în România, unde termenul este adesea „folosit pentru capital politic”.
El a exemplificat această utilizare distorsionată prin mai multe măsuri concrete. Blocarea angajărilor în sectoare vitale precum sănătatea, educația și apărarea este prezentată drept reformă, deși, în viziunea sa, aceasta subminează capacitatea statului de a funcționa. Un alt exemplu citat este neplata, timp de luni de zile, a constructorilor implicați în proiecte esențiale precum spitale, școli sau infrastructură, acțiune care este etichetată drept „disciplină financiară” și împachetată tot ca reformă. De asemenea, tăierile bugetare efectuate fără analize prealabile, investițiile amânate, proiectele blocate și comunicarea exclusivă prin campanii pe rețelele sociale sunt „prezentate drept dovada unei schimbări profunde”, deși, reiterează Rogobete, „acestea nu reprezintă reformă!”.
În contrast cu aceste practici, Alexandru Rogobete a definit reforma autentică. Aceasta implică „eliminarea risipei fără să distrugi capacitatea statului de a funcționa”. Reforma înseamnă digitalizare, simplificarea procedurilor, reducerea birocrației, investiții inteligente și măsurarea riguroasă a rezultatelor. „Înseamnă să construiești, nu doar să tai”, a subliniat el, făcând o distincție clară între acțiuni constructive și cele restrictive. Aceste critici vin într-un context în care România se confruntă cu presiuni semnificative pentru reforme structurale, inclusiv în contextul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), unde digitalizarea și eficientizarea administrativă sunt obiective cheie.
Declarațiile fostului ministru sugerează o ruptură între percepția publică și realitatea implementării politicilor. În timp ce cetățenii așteaptă îmbunătățiri concrete în sistemul de sănătate, educație și infrastructură, măsurile adoptate sub umbrela reformei par să aibă un impact negativ direct asupra acestor domenii. De exemplu, blocarea angajărilor în sănătate, un sector deja subdimensionat, ar putea agrava deficitul de personal medical, afectând calitatea serviciilor. Conform datelor Eurostat din 2023, România se află printre țările europene cu cel mai mic număr de medici raportat la mia de locuitori, o situație care ar putea fi exacerbată de astfel de politici. Similar, întârzierile la plată pentru constructorii de spitale noi afectează direct capacitatea sistemului sanitar de a se moderniza, un aspect crucial având în vedere starea precară a multor unități medicale din țară, multe dintre ele construite înainte de 1989.
Rogobete a concluzionat că „propaganda are nevoie de cuvinte”, în timp ce „reforma are nevoie de rezultate”. El a avertizat că publicul nu va mai fi convins de „sloganuri, de videoclipuri atent regizate sau de mesaje repetate obsesiv”. Mesajul său final a fost că „reforma nu este ceea ce spui. Reforma este ceea ce lași în urmă”, sugerând că impactul pe termen lung și beneficiile concrete pentru cetățeni ar trebui să fie măsura reală a oricărei reforme.
De ce contează
Aceste declarații sunt relevante deoarece subliniază o tensiune fundamentală între retorica politică și realitatea administrativă din România. Critica fostului ministru evidențiază riscul ca măsuri economice restrictive, prezentate ca reforme, să submineze de fapt funcționarea unor servicii publice esențiale și să afecteze direct calitatea vieții cetățenilor. O înțelegere corectă a conceptului de reformă, axată pe eficiență, investiții inteligente și beneficii concrete, este crucială pentru dezvoltarea durabilă a țării și pentru evitarea unor consecințe negative pe termen lung în sectoare vitale.
În contextul actual, rămâne de văzut dacă apelul lui Alexandru Rogobete va genera o reevaluare a politicilor guvernamentale. Întrebarea centrală este dacă actuala conducere va schimba abordarea, trecând de la măsuri percepute ca restrictive și superficiale la o strategie de reformă bazată pe dialog, investiții și rezultate tangibile. Presiunea publică și exigențele europene, în special prin PNRR, ar putea forța o schimbare de paradigmă, dar implementarea reală va depinde de voința politică și de capacitatea de a construi consens în jurul unor obiective clare și benefice pentru societate.
Rămâne de văzut și cum se vor traduce aceste discuții în bugetul de stat pentru 2027 și în planurile de investiții pe termen mediu.