Negocieri dificile și intervenții prezidențiale
Fostul consilier prezidențial Eugen Tomac a oferit, la Digi24, detalii ample despre negocierile eșuate pentru formarea unui guvern tehnocrat condus de el, respingând ferm acuzațiile conform cărora președintele Nicușor Dan ar fi fost implicat în căderea Guvernului Bolojan. Potrivit lui Tomac, propunerea unui cabinet de specialiști independenți a apărut ca o soluție de avarie pentru a depăși blocajul politic persistent dintre partidele coaliției de guvernare și pentru a accelera adoptarea reformelor cruciale asumate de România în context european și internațional.
Tomac a subliniat că ideea unui guvern tehnocrat a fost luată în considerare la cel mai înalt nivel. "Domnul prim-ministru Ilie Bolojan a spus la consultările de la Palatul Cotroceni că un guvern tehnocrat este o soluție de luat în seamă", a declarat Tomac, adăugând totuși că liderul liberal nu și-a asumat public și explicit susținerea unui astfel de Executiv. Această nuanță este esențială pentru a înțelege complexitatea negocierilor și reticența partidelor față de o formulă guvernamentală non-politică.
Discuțiile cu liderii Partidului Național Liberal (PNL) au fost, conform lui Tomac, constructive până în ultima clipă, axându-se pe agenda de reforme și pe structura unui cabinet de specialiști. Surprinzător pentru Tomac, susținerea PNL a fost retrasă brusc. "Domnul președinte Ilie Bolojan mi-a spus că nu voi fi susținut de PNL cu o oră înainte de ședința Biroului Permanent Național al PNL", a relatat Tomac. Până în acel moment, nimic nu indicase o schimbare de atitudine din partea liberalilor. Tomac a precizat că Bolojan chiar îi solicitase detalii suplimentare despre proiect, lăsând impresia unei deschideri. O condiție importantă discutată, pe care Tomac și-o asumase, era depolitizarea administrației, prin eliminarea secretarilor de stat, prefecților și subprefecților politici.
Negocierile au fost extrem de dificile, fiecare partid, atât PSD cât și PNL, având propriile condiții și obiecții privind componența viitorului Executiv. "Cei de la PSD îmi spuneau: veniți cu propuneri în cabinetul dumneavoastră cu oameni care și-au făcut un obicei din a fi extrem de agresivi la adresa PSD, trebuie să renunțați la ei. Cei din PNL îmi spuneau: nu puteți veni cu oameni care niciodată nu au înjurat PSD-ul. Deci nu au fost discuții simple", a povestit Tomac, ilustrând polarizarea profundă. Disponibilitatea sa pentru compromis a mers până la angajamentul de a consulta PNL-ul înainte de fiecare numire importantă în guvern sau în eșalonul doi al administrației.
Guvernul propus de Tomac era conceput ca o soluție temporară, un cabinet de tranziție cu un mandat limitat, posibil chiar de câteva zile sau 20 de zile, având ca scop deblocarea rapidă a reformelor urgente. Obiectivul principal era adoptarea rapidă a legilor esențiale, inclusiv a legii salarizării, prin asumarea răspunderii Guvernului în Parlament. Această abordare era motivată de dorința de a evita prelungirea crizei politice, considerată un "dispreț față de cetățenii care au făcut un efort extraordinar anul trecut prin măsurile șoc luate pentru echilibrarea deficitului bugetar", conform consilierului prezidențial.
Un aspect central al declarațiilor lui Tomac a fost respingerea categorică a oricărei implicări a președintelui Nicușor Dan în căderea Guvernului Bolojan. "Nu", a răspuns Tomac direct la întrebarea privind rolul șefului statului. Dimpotrivă, Tomac a susținut că președintele a intervenit în repetate rânduri pentru a calma tensiunile din coaliție, care existau încă din octombrie anul precedent, după alegerile din Capitală, și pentru a menține funcționalitatea majorității. "Președintele României a intervenit și a prevenit o asemenea ruptură de foarte multe ori", a subliniat Tomac, adăugând că relația dintre PSD și premierul Bolojan nu a fost una "foarte caldă".
Intervențiile prezidențiale au fost cruciale pentru ca guvernul să funcționeze până la adoptarea bugetului, în ciuda atmosferei încărcate. Tomac a indicat că președintele a respectat întotdeauna relația instituțională cu premierul, chiar dacă o comunicare mai strânsă ar fi putut îmbunătăți situația. El a subliniat că președintele a "intervenit chirurgical" de fiecare dată când a fost nevoie pentru a menține coaliția funcțională. Întrebat de ce președintele nu a putut opri și moțiunea de cenzură, Tomac a plasat responsabilitatea pe premier, argumentând că "era rolul premierului să aibă mult mai multă grijă de propria majoritate".
Prioritățile naționale, precum implementarea jaloanelor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), aderarea la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și programele de securitate ale României, impuneau stabilitate politică. Spre exemplu, România a primit în 2023 o a treia tranșă de 2,6 miliarde de euro din PNRR, iar îndeplinirea jaloanelor rămase până în 2026 este vitală pentru celelalte tranșe. De asemenea, aderarea la OCDE, un proces început oficial în 2022, necesită reforme structurale și o guvernare stabilă pentru a îndeplini standardele internaționale. Aceste angajamente internaționale și naționale au fost argumente puternice pentru necesitatea unei deblocări rapide a situației politice, fie printr-un guvern tehnocrat, fie printr-o reconciliere în cadrul coaliției.
De ce contează
Aceste dezvăluiri ale lui Eugen Tomac sunt esențiale pentru înțelegerea mecanismelor politice și a dificultăților de guvernare din România. Ele scot în evidență fragilitatea coalițiilor, dificultatea de a implementa reforme majore în fața intereselor partinice și rolul adesea discret, dar fundamental, al Președinției în menținerea stabilității. Pentru cetățeni, eșecul unui guvern tehnocrat și prelungirea crizei politice înseamnă o întârziere a reformelor promise, cu impact direct asupra calității serviciilor publice, a investițiilor și a stabilității economice, într-un context european și regional deja tensionat.
Pe viitor, rămâne de văzut dacă partidele politice vor reuși să găsească formule de colaborare mai eficiente sau dacă vulnerabilitatea guvernelor minoritare sau de coaliție va persista. Experiența negocierilor eșuate pentru un cabinet de specialiști sugerează că depolitizarea administrației și renunțarea la orgoliile partinice rămân provocări majore. Întrebarea deschisă este dacă lecțiile acestei crize vor fi învățate și dacă viitoarele guverne vor prioritiza stabilitatea și reformele în detrimentul luptelor interne pentru putere. Contextul socio-economic actual, marcat de inflație și de necesitatea consolidării fiscale, cere o guvernare coerentă și decisă, iar presiunea pentru îndeplinirea angajamentelor europene, precum cele din PNRR, va continua să fie o constantă.
Astfel, capacitatea României de a-și onora angajamentele depinde crucial de voința politică de a depăși impasurile interne.