Tradiție, istorie și semnificație pentru români
România celebrează anual, la 26 iunie, Ziua Drapelului Național, o sărbătoare instituită prin Legea 96/1998. Această dată comemorează momentul istoric din 14/26 iunie 1848, când Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească a decretat tricolorul — roșu, galben și albastru — drept steag național, având deviza „Dreptate – Frăție” înscrisă pe el, conform „Istoriei României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003) și informațiilor Agerpres.
Manifestările dedicate acestei zile includ ceremonii militare specifice organizate de Ministerul Apărării Naționale (MApN) și Ministerul Afacerilor Interne (MAI), precum și ceremonii publice de înălțare a Drapelului Național în Capitală și în toate municipiile reședință de județ. Un exemplu recent, în 2026, a fost evenimentul din București, organizat de MApN, Instituția Prefectului Capitalei și Primăria Municipiului București, unde Drapelul Național a fost binecuvântat de un preot militar și ridicat pe catarg în acordurile Imnului Național. Ceremonii similare au avut loc în garnizoanele din țară, potrivit Agerpres.
Un aspect inedit al celebrării din 2026 a fost inițiativa militarilor răniți din echipa Invictus România, care au marcat evenimentul printr-o ascensiune pe Vârful Parângul Mare. Această acțiune a culminat cu desfășurarea unui drapel național de aproximativ 100 de metri de către militari, voluntari Invictus și civili, simbolizând unitatea națională, conform unui comunicat citat de Agerpres. Această inițiativă subliniază nu doar respectul pentru simbolul național, ci și rezistența și solidaritatea.
Drapelul României, alături de stemă, sigiliu și imn, este un simbol național consacrat de Constituția României din 1991, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. Articolul 12 din Constituție stabilește clar că „drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”, informații disponibile pe www.cdep.ro și www.constitutiaromaniei.ro.
Deși în forma sa modernă culorile sunt dispuse vertical, istoria drapelului românesc a cunoscut variații. Documente sigilografice atestă că, în anumite epoci, culorile erau dispuse orizontal (roșu sus, galben la mijloc, albastru la bază) și proporțiile nu erau egale. Cu toate acestea, cele trei culori – roșu, galben, albastru – pot fi identificate pe steaguri încă din vremea lui Mihai Viteazul și chiar a lui Ștefan cel Mare. Egalizarea proporțiilor și dispunerea verticală a culorilor s-a consolidat după Revoluția de la 1848, sub influența spiritului revoluționar francez, când multe state europene au adoptat steaguri tricolore standard. Chiar și inițial, după decretul din 1848, au existat drapele tricolore cu benzi orizontale, dar decretul nr. 252 al guvernului provizoriu de la București a consfințit dispunerea verticală, potrivit www.presidency.ro.
Interesant este că, la 3 iunie 2013, Comisia parlamentară de revizuire a Constituției a votat reintroducerea stemei țării pe tricolor în legea fundamentală. Amendamentul, propus de deputatul PSD Gheorghe Emacu, a fost adoptat cu 13 voturi „pentru” și o abținere. Acesta prevedea reformularea alineatului 1 din Articolul 12 astfel: „Drapelul României este tricolor, având pe fondul galben stema țării; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”. Cu toate acestea, propunerea legislativă de revizuire a Constituției, înregistrată ca L233/2014, a fost retrasă de Senat la 27 decembrie 2016, astfel că drapelul a rămas fără stemă, în conformitate cu descrierea actuală din Constituție.
Un record mondial notabil legat de drapelul național a fost stabilit la 27 mai 2013, când cel mai mare drapel al României a fost desfășurat pe aerodromul Clinceni. Acesta măsura 349,425 x 226,917 metri, acoperind o suprafață declarată de 79.290,39 metri pătrați, demonstrând un angajament civic impresionant și o dorință de afirmare a identității naționale prin simboluri vizibile.
De ce contează
Ziua Drapelului Național este mai mult decât o simplă comemorare; ea reprezintă un pilon fundamental al identității românești. Prin celebrarea acestui simbol, românii își reconfirmă unitatea și continuitatea istorică. Drapelul tricolor a însoțit momente cruciale, de la Revoluția de la 1848, simbolizând libertatea, până la procesul de unire a Principatelor Române și formarea statului român modern. Înțelegerea istoriei și semnificației sale contribuie la consolidarea patriotismului și a respectului pentru valorile naționale, esențiale într-o societate democratică modernă.
În viitor, este de așteptat ca Ziua Drapelului Național să continue să fie marcată prin ceremonii oficiale și inițiative civice, menținând vie conștientizarea importanței simbolurilor naționale. Dezbaterile privind eventuale modificări, precum cea legată de reintroducerea stemei, pot reapărea, reflectând dinamica societății și a viziunii asupra identității naționale. Rămâne de văzut dacă se va ajunge la un consens politic pentru a adapta Constituția în acest sens sau dacă forma actuală a drapelului, stabilită prin legea fundamentală, va persista.
Între timp, tricolorul continuă să fluture ca un simbol al unității și suveranității României.