Soluție pentru instabilitatea politică din România
Senatoarea Victoria Stoiciu a lansat, vineri, 26 iunie 2026, o propunere de modificare a Constituției României, susținând adoptarea modelului moțiunii de cenzură constructive. Această inițiativă vine în contextul unei crize politice prelungite, care a paralizat scena politică românească timp de peste o lună. „Cine dărâmă un guvern trebuie să fie capabil să construiască altul. Criza pe care o traversăm nu este un accident. Este simptomul unei arhitecturi constituționale care permite iresponsabilitatea politică și chiar o premiază”, a declarat Stoiciu pe pagina sa de Facebook, conform informațiilor Digi24 și HotNews.ro.
Propunerea senatoarei, care a fost aleasă pe listele PSD dar a demisionat ulterior din partid, vizează reformarea modului în care un guvern poate fi înlăturat. Potrivit modelului moțiunii de cenzură constructive, un executiv nu ar putea fi demis decât dacă, în același vot, Parlamentul desemnează un nou premier cu majoritate absolută. Această abordare, comună în țări precum Germania și Spania, ar forța partidele care inițiază o moțiune de cenzură să demonstreze nu doar capacitatea de a dărâma, ci și pe cea de a construi o alternativă viabilă.
Contextul acestei propuneri este marcat de eșecul negocierilor pentru formarea unui nou guvern, după ce președintele Nicușor Dan a anunțat blocajul discuțiilor purtate cu liderii PSD, PNL, USR și UDMR. Criza politică a început la începutul lunii mai 2026, odată cu demiterea Guvernului condus de Ilie Bolojan printr-o moțiune de cenzură susținută de PSD și AUR. Această moțiune a fost votată fără o majoritate clară pentru o formulă guvernamentală alternativă, ceea ce a generat o perioadă de incertitudine și instabilitate.
Conform HotNews.ro, PNL și USR au declarat că nu vor mai guverna alături de PSD după demiterea cabinetului Bolojan, în timp ce PSD a pledat pentru refacerea coaliției anterioare. În acest interval, președintele Nicușor Dan a avut două propuneri de premier. Prima a fost Eugen Tomac, care a anunțat formarea unui „guvern tehnic” de specialiști, dar și-a depus mandatul ulterior. A doua propunere, liberalul Adrian Veștea, a fost respinsă de Parlament, adâncind impasul. În prezent, PSD îl propune pe Sorin Grindeanu, președintele partidului, pentru funcția de premier, în timp ce PNL, USR și UDMR îl susțin pe eurodeputatul PNL Siegfried Mureșan.
Situația actuală subliniază o problemă sistemică a Constituției României din 1991, care, spre deosebire de alte constituții europene post-comuniste, nu include mecanisme de stabilizare a guvernelor în fața moțiunilor de cenzură. De exemplu, în Germania, articolul 67 din Legea Fundamentală impune ca Bundestag-ul să aleagă un succesor cu majoritate absolută înainte de a retrage încrederea cancelarului. Această prevedere a contribuit la stabilitatea politică a Germaniei, permițând doar o singură moțiune de cenzură constructivă reușită în istoria postbelică, în 1982.
Comparativ, România a avut numeroase guverne demise prin moțiuni de cenzură de-a lungul istoriei post-decembriste, adesea fără o soluție imediată, ceea ce a generat perioade lungi de interimat și negocieri anevoioase. Potrivit datelor publicate de Centrul Român de Politici Europene în 2023, România a înregistrat o medie de 1,5 guverne pe legislatură în ultimii 20 de ani, semnificativ mai mare decât media Uniunii Europene de 0,8. Această instabilitate afectează implementarea reformelor și atrage critici din partea partenerilor europeni.
Victoria Stoiciu a subliniat că „pentru asta trebuie schimbată Constituția, iar revizuirea constituțională nu este ușoară”. Revizuirea Constituției României necesită un proces complex, incluzând votul majorității de două treimi în fiecare cameră a Parlamentului și apoi un referendum național, conform articolului 150 și 151 din Constituție. Ultima tentativă majoră de revizuire a avut loc în 2003, iar de atunci, discuțiile pe marginea modificării Legii Fundamentale au fost sporadice și adesea blocate de interese politice divergente.
De ce contează
Implementarea unei moțiuni de cenzură constructive ar putea aduce o stabilitate semnificativă pe scena politică românească. Acest mecanism ar descuraja acțiunile iresponsabile de dărâmare a guvernelor fără o alternativă credibilă, forțând partidele să negocieze și să formeze majorități solide înainte de a iniția o moțiune. Astfel, s-ar reduce perioadele de interimat și incertitudine, permițând o guvernare mai eficientă și o implementare coerentă a politicilor publice, esențială pentru atragerea investițiilor și respectarea angajamentelor europene.
Viitorul acestei propuneri depinde în mare măsură de voința politică a partidelor parlamentare. Având în vedere dificultatea revizuirii Constituției, este necesar un consens larg pentru a iniția un astfel de demers. Rămâne de văzut dacă actuala criză va fi suficient de profundă pentru a forța actorii politici să regândească arhitectura constituțională și să adopte soluții menite să prevină viitoare blocaje.
Discuțiile pe tema stabilității guvernamentale vor continua probabil, iar presiunea publică și cea a partenerilor europeni ar putea juca un rol crucial în direcția unei reforme constituționale.