Noi date Eurostat compară costul vieții pe continent
Un coș de cumpărături poate costa de aproape patru ori mai mult în funcție de locul din Europa, relevă cele mai recente date Eurostat. Analiza indicilor nivelului prețurilor arată o discrepanță semnificativă între state, cu Islanda și Elveția în topul celor mai scumpe destinații, în timp ce România și Macedonia de Nord se clasează printre cele mai accesibile. Profesorul Robert Inklaar de la Universitatea din Groningen a declarat pentru Euronews Business că „Cifrele trebuie întotdeauna interpretate împreună cu veniturile. Ceea ce contează pentru nivelul de trai nu este dacă prețurile sunt ridicate, ci ce se poate cumpăra cu un salariu local — puterea de cumpărare, nu doar prețul afișat.”
Eurostat își bazează indicii pe prețurile medii naționale anuale pentru peste 2.000 de bunuri și servicii, utilizând indicatorul „Consum individual efectiv” (AIC), considerat mai potrivit pentru comparațiile internaționale. Un nivel al prețurilor de 100 corespunde mediei UE, scorurile peste 100 indicând țări mai scumpe, iar cele sub 100, țări mai ieftine. Această metodologie permite o comparație standardizată, dar nu ia în considerare nivelurile veniturilor, un aspect crucial subliniat de experți pentru o înțelegere completă a puterii de cumpărare.
În cadrul Uniunii Europene, Luxemburgul conduce clasamentul prețurilor, având costuri de 2,5 ori mai mari decât România, care se situează la polul opus, cu cele mai mici prețuri din blocul comunitar. La nivel european extins, incluzând țările candidate la UE și statele membre AELS, Islanda devine cea mai scumpă țară, iar Macedonia de Nord cea mai ieftină, diferența mărindu-se la 3,7 ori. Această disparitate geografică este evidentă, Europa de Vest și de Nord înregistrând niveluri de prețuri mai ridicate, în timp ce Europa Centrală și de Est rămân semnificativ mai accesibile.
Islanda este cu 83,7% mai scumpă decât media UE, iar Elveția cu 81%, conform datelor Eurostat. Danemarca (40,2%), Irlanda (39,6%) și Norvegia (38,4%) se numără, de asemenea, printre cele mai costisitoare țări, depășind media UE cu aproximativ 40%. Suedia și Finlanda urmează, cu prețuri cu 28,4% și, respectiv, 26,1% mai mari decât media europeană. În Țările de Jos, Austria și Belgia, același coș de bunuri și servicii care costă 100 EUR la nivel UE, ar costa 120,4 EUR, 119 EUR și, respectiv, 118,1 EUR.
Dintre cele patru mari economii ale UE, Germania este cea mai scumpă, cu prețuri cu 9,1% peste media UE, în timp ce Spania este cu 8,9% mai ieftină. Franța se situează ușor peste medie (106,4), iar Italia puțin sub (98). Aceste cifre demonstrează variații considerabile chiar și în interiorul unor regiuni economice puternice, influențate de diverși factori, de la politici fiscale la structura pieței interne.
La capătul inferior al clasamentului, Macedonia de Nord înregistrează cele mai mici prețuri, un coș de 100 EUR la media UE costând doar 49,7 EUR. Turcia urmează îndeaproape cu 52,2 EUR, Bosnia cu 55,7 EUR, România cu 58,9 EUR și Bulgaria cu 60 EUR. Aceste țări sunt cu cel puțin 40% mai ieftine decât media UE. Muntenegru (61), Serbia (62,5), Albania (65,7), Polonia (71,1) și Ungaria (71,6) se numără, de asemenea, printre țările mai ieftine, cu prețuri cu cel puțin 25% sub media UE. Croația (76,3), Slovacia (81,4), Lituania (81,4), Cehia (82), Grecia (84) și Portugalia (85,3) completează lista țărilor cu prețuri sub media europeană.
Robert Inklaar a explicat că principala cauză a diferențelor de prețuri este legată de variațiile salariale și de productivitate. „Acolo unde lucrătorii sunt mai productivi, câștigă mai mult, iar aceste salarii mai mari se reflectă direct în prețul tuturor bunurilor și serviciilor care trebuie produse și consumate la nivel local — o masă la restaurant, o tunsoare, o vizită la dentist, chiria, îngrijirea copiilor. Niciunul dintre acestea nu poate fi importat, așa că prețul lor urmează pur și simplu costurile locale ale forței de muncă.” El a subliniat că și bunurile aparent tranzacționabile, cum ar fi alimentele sau îmbrăcămintea, au o componentă locală semnificativă (magazin, personal, transport, chirie), integrând astfel salariile locale în prețurile finale.
Pe lângă salarii, alți factori contribuie la costuri, cum ar fi distanța, distribuția, reglementările și taxele, inclusiv TVA-ul. Profesorul Rainer Maurer, profesor pensionat la Universitatea din Pforzheim, a adăugat că nivelurile prețurilor din statele membre ale Uniunii Monetare Europene prezintă o corelație pozitivă clară cu PIB-ul pe cap de locuitor. Aceasta înseamnă că țările mai bogate tind să aibă prețuri mai ridicate, confirmând argumentul economiștilor că prețurile trebuie evaluate întotdeauna în contextul puterii de cumpărare, nu izolat.
De ce contează
Aceste date Eurostat sunt esențiale pentru înțelegerea disparităților economice din Europa și pentru planificarea bugetelor, atât la nivel individual, cât și la nivel de politici publice. Pentru români, clasificarea țării printre cele mai ieftine din UE, cu prețuri de aproape două ori mai mici decât media europeană, subliniază un cost al vieții mai accesibil, dar trebuie corelată cu nivelul salariilor. Pentru companii, aceste informații pot influența deciziile de investiții și strategii de prețuri. De asemenea, pentru turiști, cunoașterea acestor indici ajută la estimarea costurilor de călătorie și la alegerea destinațiilor.
În viitor, se anticipează că diferențele de prețuri vor continua să existe, chiar dacă procesul de convergență economică ar putea reduce decalajele pe termen lung. Factori precum inflația, creșterea economică și politicile fiscale naționale vor juca un rol crucial în modelarea evoluției prețurilor. Discuțiile privind aderarea la zona euro pentru țările din estul Europei, inclusiv România, ar putea aduce o anumită stabilizare a prețurilor, dar și presiuni de ajustare.
Monitorizarea continuă a acestor indicatori de către Eurostat va rămâne vitală pentru a evalua progresul economic și social al continentului și pentru a informa deciziile politice la nivel european și național.