Costuri mici și ritm lent atrag bavarezii
O familie din Bavaria, Germania, formată din soți și cei patru copii ai lor, a decis să își schimbe radical viața, mutându-se definitiv într-un sat din inima Transilvaniei. Decizia, considerată surprinzătoare de mulți, a fost povestită de Rita Klaus, o fostă scriitoare cunoscută în Germania, într-un interviu acordat publicației Die Welt. Principalii factori care au stat la baza acestei hotărâri au fost costurile de trai semnificativ mai mici comparativ cu Germania și un ritm de viață mult mai tihnit, aspecte care, potrivit Ritei Klaus, "te forțează să încetinești ritmul".
Adaptarea la noua viață în România nu a fost lipsită de provocări, mai ales pentru copii, care inițial au fost nemulțumiți de decizia părinților. Totuși, cu timpul, aceștia au început să vadă beneficiile mutării. Rita Klaus a declarat că "acum văd din ce în ce mai mult beneficiile. Cum ar fi faptul că pot alerga noaptea târziu" și că "fiecare are propria cameră. Casa este mare și totuși a fost ieftină". De asemenea, copiii se bucură de mai mulți bani de buzunar, suficienți pentru cumpărături mai numeroase, un contrast puternic cu situația anterioară din Germania.
Costul redus al vieții este un avantaj major, greu de ignorat, a subliniat scriitoarea. Ea a oferit un exemplu concret: "În Germania, doar sucurile pentru copii ar fi costat 40 de euro, în timp ce aici, cu aceiași bani, plătim masa pentru întreaga familie". Această diferență de prețuri permite familiei Klaus să aibă o calitate a vieții percepută ca fiind superioară, cu mai multe resurse disponibile pentru nevoile zilnice și micile plăceri.
Pe lângă beneficiile financiare și ritmul lent al vieții, Rita Klaus a identificat și anumite probleme specifice României. Printre acestea se numără gropile de gunoi ilegale și numărul mare de câini fără stăpân. "Nu are sens să ne plângem, mai ales că orice soluție pare să creeze alte probleme", a adăugat ea, adoptând o atitudine pragmatică. Deși a auzit despre corupție înainte de mutare, familia Klaus nu s-a confruntat personal cu astfel de situații: "Nu ni s-a furat nimic până acum și nu a trebuit să dăm mită nimănui".
Un aspect paradoxal remarcat de familia Klaus este contrastul dintre infrastructura modernă de internet și lipsa unor utilități de bază în mediul rural. În satul lor din Transilvania, nu există un sistem de canalizare funcțional, iar familia folosește o fântână în curte și un WC exterior. Cu toate acestea, ei beneficiază de internet de 1 gigabit pe secundă pentru doar 8 euro pe lună. "O fântână în curtea din spate și un centru de date în pod, cred că românii au prioritățile corecte", a comentat Rita Klaus, amuzată de situație.
Experiența familiei Klaus reflectă o tendință crescândă, deși încă minoritară, a cetățenilor vest-europeni de a căuta alternative la stilul de viață aglomerat și costisitor din țările lor de origine. Potrivit datelor Eurostat din 2023, costul vieții în România este, în medie, cu aproximativ 55% mai mic decât media Uniunii Europene, în special în ceea ce privește alimentele și serviciile de bază. Această discrepanță este și mai pronunțată în comparație cu Germania, unde indicele prețurilor de consum este semnificativ mai ridicat, conform Oficiului Federal de Statistică al Germaniei (Destatis) din 2022.
Deși sistemul cadastral din România a fost recent digitalizat, așa cum a menționat Rita Klaus, procesul de achiziție a unei proprietăți poate întâmpina încă dificultăți birocratice. Familia a experimentat o amânare la notar din cauza unor neconcordanțe de câțiva centimetri în planul clădirii, un exemplu de rigorile administrative care pot surprinde pe cei veniți dintr-un sistem diferit. Această situație subliniază necesitatea continuării reformelor administrative și simplificării procedurilor pentru a facilita investițiile și relocările în zonele rurale.
**De ce contează**
Relocarea familiei Klaus în Transilvania este mai mult decât o poveste personală; ea evidențiază un potențial neexploatat al României ca destinație pentru cei ce caută un altfel de trai. Aceasta subliniază atractivitatea costurilor reduse și a ritmului de viață mai lent, elemente tot mai căutate într-o Europă occidentală aglomerată. Experiența lor, cu bune și rele, oferă o perspectivă autentică asupra realităților rurale românești și poate inspira discuții despre dezvoltarea infrastructurii locale și valorificarea patrimoniului natural și cultural al țării pentru a atrage și mai mulți rezidenți străini.
Pe termen lung, povestea familiei Klaus ridică întrebări despre modul în care autoritățile locale și centrale din România pot valorifica acest interes. Extinderea rețelelor de apă și canalizare în mediul rural, gestionarea eficientă a deșeurilor și îmbunătățirea imaginii țării în străinătate ar putea transforma excepțiile în regulă. De asemenea, experiența lor subliniază importanța dialogului intercultural și a înțelegerii reciproce între noii veniți și comunitățile locale, esențială pentru o integrare armonioasă și pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale românești.
Rămâne de văzut dacă poveștile de succes precum cea a familiei Klaus vor determina o schimbare de paradigmă în politicile de dezvoltare rurală.