Kievul, îngrijorat de prezența militară rusă pe teritoriul belarus
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski i-a cerut liderului belarus Aleksandr Lukașenko să întreprindă pași concreți pentru dezescaladare, dincolo de simple declarații de pace sau scuze, a relatat presa ucraineană duminică, 21 iunie 2026. Solicitarea vine în contextul în care Lukașenko a îndemnat recent Moscova și Kievul să pună capăt războiului, afirmând că o victorie militară este nerealistă pentru ambele părți și că Ucraina nu ar trebui să aibă îngrijorări legate de Belarus, cerându-i chiar scuze lui Zelenski pentru declarațiile dure din trecut, potrivit agenției dpa, preluată de Agerpres luni, 22 iunie 2026.
„Lukașenko trebuie să demonstreze (că acționează pentru) dezescaladare dincolo de simple cuvinte”, a declarat Zelenski într-un interviu acordat presei ucrainene. Președintele ucrainean a subliniat că o simplă scuză din partea unui aliat apropiat al Moscovei nu este suficientă și că „Poate să-și țină pentru el «Îmi cer scuze» - asta nu a funcționat din prima zi a războiului”. Această retorică indică o profundă neîncredere a Kievului față de intențiile Minskului, în ciuda apelurilor la pace.
Contextul relațiilor dintre Ucraina și Belarus este tensionat încă de la începutul invaziei rusești. Belarusul este considerat cel mai apropiat aliat al Rusiei, iar în februarie 2022, forțele ruse au lansat un atac în direcția capitalei ucrainene Kiev de pe teritoriul belarus. Deși aceste forțe au fost ulterior forțate să se retragă după ce au suferit pierderi grele, amintirea utilizării teritoriului belarus ca punct de lansare pentru agresiune rămâne o sursă majoră de îngrijorare pentru Ucraina. Zelenski a avertizat în mai multe rânduri că Rusia încearcă să atragă Belarusul direct în război și a solicitat Minskului să nu permită acest lucru.
O preocupare majoră exprimată de Kiev este prezența stațiilor de releu rusești pe teritoriul Belarusului. Autoritățile ucrainene afirmă că aceste instalații reprezintă o amenințare directă, deoarece Rusia le utilizează pentru a ghida dronele în atacuri asupra țintelor din Ucraina. Această acuzație, dacă este confirmată, ar transforma Belarusul într-un participant activ la conflict, chiar și fără o implicare directă a forțelor sale armate terestre. Zelenski i-a cerut în repetate rânduri lui Lukașenko să demonteze aceste instalații, transmițând un mesaj fără echivoc: „Dacă nu le opresc ei, le vom opri noi. Punct.”
Această poziție fermă a Kievului subliniază complexitatea situației geopolitice din regiune. În timp ce Lukașenko încearcă să-și proiecteze o imagine de mediator al păcii, acțiunile concrete ale Belarusului, în special găzduirea infrastructurii militare rusești, contrazic aceste declarații. Potrivit analiștilor militari, inclusiv cei citați de HotNews în trecut, prezența constantă a trupelor ruse și a echipamentelor militare în Belarus, chiar și sub pretextul exercițiilor comune, menține o presiune strategică asupra flancului nordic al Ucrainei. De exemplu, în 2023, exercițiile militare comune ruso-belaruse au implicat mii de soldați și sute de unități de tehnică militară, ridicând semne de întrebare cu privire la intențiile pe termen lung.
Din perspectiva dreptului internațional, permiterea utilizării teritoriului național pentru acte de agresiune împotriva unui alt stat poate atrage responsabilitatea internațională a statului gazdă. Deși Belarusul nu a trimis oficial trupe pe frontul ucrainean, facilitarea operațiunilor militare rusești, așa cum acuză Kievul, ar putea fi interpretată ca o formă de complicitate. Comparațiile cu alte conflicte, unde state au oferit sprijin logistic sau teritorial agresorilor, arată că astfel de acțiuni au consecințe diplomatice și economice semnificative. Uniunea Europeană și Statele Unite au impus deja sancțiuni Belarusului pentru sprijinul acordat Rusiei, iar o implicare mai profundă ar putea duce la noi măsuri punitive.
Această situație evidențiază și o diferență fundamentală de abordare între liderii celor două țări. Zelenski cere acțiuni verificabile și demontarea amenințărilor concrete, în timp ce Lukașenko pare să mizeze pe declarații conciliante, fără a schimba substanțial sprijinul militar acordat Rusiei. Această discrepanță subliniază dificultatea găsirii unei soluții diplomatice durabile, atât timp cât bazele militare rusești și infrastructura de sprijin rămân active pe teritoriul belarus. Experți în securitate regională, precum cei de la Centrul Român pentru Politici Europene, au subliniat că orice tentativă de dezescaladare trebuie să includă o demilitarizare reală a frontierei și eliminarea oricărei infrastructuri care poate fi folosită pentru agresiune.
De ce contează
Această confruntare diplomatică subliniază tensiunile persistente la granița de nord a Ucrainei și riscul de escaladare a conflictului. Prezența infrastructurii militare rusești în Belarus menține o amenințare constantă pentru Kiev și limitează capacitatea Ucrainei de a-și redistribui forțele. Pentru România și statele NATO, situația este relevantă deoarece orice extindere a conflictului sau o implicare mai profundă a Belarusului ar putea destabiliza și mai mult flancul estic al Alianței, crescând presiunea migratorie și economică. De asemenea, demonstrează că simpla retorică de pace, fără acțiuni concrete, este insuficientă pentru a construi încredere și a reduce riscurile de securitate în regiune.
În viitorul apropiat, este de așteptat ca Ucraina să continue să monitorizeze îndeaproape activitățile militare rusești din Belarus și să solicite comunității internaționale să exercite presiuni asupra Minskului. Rămâne de văzut dacă Lukașenko va alege să răspundă cererilor lui Zelenski prin demontarea stațiilor de releu rusești sau dacă va persista în politica sa de echilibristică între apelurile la pace și sprijinul tacit pentru Moscova. Orice mișcare semnificativă a Belarusului ar putea avea implicații majore pentru dinamica războiului și pentru stabilitatea regională, iar presiunea diplomatică internațională va juca un rol crucial în influențarea deciziilor Minskului.
Întrebarea fundamentală este dacă dorința de a fi perceput ca un mediator va prevala asupra loialității față de aliatul rus.