Ionuț Vulpescu, propus la Cultură, a pierdut titlul de doctor pentru plagiat

Ionuț Vulpescu, parlamentarul PSD și propunerea social-democraților pentru Ministerul Culturii în Guvernul Adrian Veștea, a rămas fără titlul de doctor în anul 2019, după ce Comisia de Etică a Universității din București a stabilit că a plagiat în teza sa de doctorat. Această informație a fost adusă în atenția publicului de G4Media.ro și Edupedu.ro, care a scris în exclusivitate la momentul respectiv despre decizia comisiei. Vulpescu, care a ocupat anterior funcția de ministru al Culturii în guvernele Ponta (2014-2015) și Grindeanu (2017), nu a răspuns solicitărilor presei pentru a-și exprima punctul de vedere.

Controversa legată de teza de doctorat a lui Ionuț Vulpescu a izbucnit în urma unei sesizări depuse de Cătălin Cioabă, cadru didactic la Facultatea de Filosofie. Potrivit G4Media.ro și Libertatea, printr-o hotărâre din 27 mai 2019, Comisia de Etică a Universității București a decis că Vulpescu a plagiat în lucrarea intitulată „Etica între teologie și filosofie. Analiză comparativă asupra valorii morale a muncii în ethosul creștin”, susținută în noiembrie 2008 sub îndrumarea profesorului universitar Vasile Morar. Această teză, cu un subiect profund etic, a generat un contrast ironic cu acuzațiile de plagiat.

Un aspect notabil, evidențiat de Libertatea, este că Ionuț Vulpescu este absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din București, unde a urmat și un master. Ulterior, a absolvit și Facultatea de Filosofie din cadrul aceleiași universități. Acest detaliu este important, deoarece o altă sursă, tot Libertatea, menționează o a doua teză de doctorat, intitulată „Transfigurarea omului și a cosmosului în opera Sfântului Maxim Mărturisitorul și a Părintelui Dumitru Stăniloae”, susținută în 2008 la Facultatea de Teologie Ortodoxă, sub coordonarea prof. univ. dr. Ștefan Buchiu, care ar fi fost de asemenea plagiată. Această discrepanță în surse, cu privire la teza specifică incriminată, subliniază complexitatea situației și posibilitatea existenței mai multor lucrări controversate.

Documentul Comisiei de Etică, citat de G4Media.ro, a constatat că „în total, au fost plagiate 503 de rânduri, aproximativ 16 pagini din cele 185 de text propriu-zis ale tezei de doctorat, ceea ce reprezintă 8,65%”. S-a subliniat că majoritatea preluărilor erau „ad litteram” și că, „cu o singură excepție, sursele din care s-a plagiat nu figurează în bibliografia tezei de doctorat”. Comisia a concluzionat că aceste fapte constituie „abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică”, conform articolului 310 din Legea educației naționale nr. 11/2011, propunând retragerea titlului de doctor în Filosofie. Hotărârea menționa, de asemenea, că Vulpescu nu a răspuns solicitărilor comisiei de a-și prezenta punctul de vedere, o atitudine care s-a repetat și în fața jurnaliștilor G4Media.ro.

Jurnalista de investigații Emilia Șercan a confirmat, la finalul anului 2019, pe o rețea de socializare, că instituția abilitată, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), a propus retragerea titlului de doctor. Ulterior, Cătălin Cioabă, în prezent lector universitar, a declarat pentru G4Media.ro că „nu mai are titlul, am văzut ordinul de ministru prin care i-a fost retras”, specificând că acest ordin urmează propunerii CNATDCU. Într-adevăr, în CV-urile ulterioare ale lui Ionuț Vulpescu, inclusiv cel de parlamentar ales în 2024, titlul de doctor a fost eliminat, rămânând doar studiile de licență și master.

Cariera politică a lui Ionuț Vulpescu este una extinsă. Pe lângă cele două mandate de ministru al Culturii, el a fost senator și deputat PSD între 2012 și 2024. Este cunoscut și pentru apropierea sa de fostul președinte Ion Iliescu, fiind supranumit „copilul lui Ion Iliescu” și servind ca și consilier al acestuia, atât în perioada mandatului la Cotroceni, cât și ulterior, conform HotNews.ro. Această legătură subliniază o anumită continuitate în structurile de putere ale PSD.

Situația lui Vulpescu nu este un caz izolat în peisajul politic românesc. Scandalurile de plagiat au afectat în ultimii ani numeroși demnitari, inclusiv miniștri și prim-miniștri, generând un amplu dezbatere publică despre integritatea academică și etica în sfera publică. Comparativ cu alte țări europene, unde astfel de acuzații duc adesea la demisii rapide, în România procesul este adesea mai lent și controversat, iar consecințele politice nu sunt întotdeauna imediate sau definitive. Această tendință ridică semne de întrebare cu privire la standardele de integritate așteptate de la oficialii publici și la eficacitatea mecanismelor de control.

**De ce contează**

Nominalizarea lui Ionuț Vulpescu la Ministerul Culturii, în ciuda faptului că i-a fost retras titlul de doctor pentru plagiat, trimite un semnal îngrijorător privind standardele de integritate și meritocrație în administrația publică românească. Această decizie subminează încrederea publicului în instituțiile statului și în procesul de selecție a demnitarilor, mai ales într-un domeniu precum cultura, care ar trebui să promoveze excelența și valorile autentice. Lipsa de consecințe politice clare pentru astfel de abateri academice perpetuează o cultură a impunității, afectând reputația României la nivel internațional și descurajând performanța academică reală.

Pe termen scurt, nominalizarea lui Vulpescu ar putea genera noi critici din partea societății civile și a presei, amplificând dezbaterea despre etica în politică. Pe termen lung, persistența unor astfel de situații riscă să erodeze și mai mult credibilitatea sistemului de învățământ superior și a instituțiilor politice.

Rămâne de văzut dacă Partidul Social Democrat va reconsidera această propunere în contextul presiunilor publice sau dacă numirea va fi validată, consolidând percepția că integritatea academică nu este o prioritate esențială pentru ocuparea funcțiilor publice înalte în România.