Economia și politica, într-un moment critic
Criza guvernamentală reprezintă subiectul principal al acestui articol. România se confruntă cu o criză politică și economică profundă, marcată de neîncredere generalizată și blocaje în formarea unui nou guvern. Doar 14-15% dintre români cred că țara se îndreaptă într-o direcție bună, iar indicele sentimentului economic, atât la consumatori, cât și la companii, reflectă o neîncredere majoră, potrivit unei analize a profesorului universitar Cristian Socol pentru Mediafax. Această percepție este confirmată de prognoze economice sumbre, care anticipează o cădere economică în acest an și o potențială pierdere de 2 până la 4 miliarde de euro din fondurile alocate prin PNRR.
Contextul geopolitic tensionat, amplificat de escaladarea conflictului din Ucraina și incertitudinea acordului SUA-Iran, adaugă presiune asupra stabilității economice a României. Agențiile de rating, Comisia Europeană, FMI și investitorii internaționali monitorizează cu îngrijorare situația politică, subliniind urgența învestirii unui guvern stabil. "România nu are nevoie de un guvern care își începe mandatul negociind cu prietenii Rusiei", a declarat europarlamentarul PNL Siegfried Mureșan, criticând deschiderea premierului desemnat Adrian Veștea către negocieri cu AUR, poziție susținută și de Raluca Turcan, ambele voci din tabăra lui Ilie Bolojan.
Profesorul Cristian Socol, într-o analiză pentru Mediafax, subliniază că problemele structurale acumulate în timp au fost exacerbate de un management macroeconomic eronat în ultimul an, transformând o problemă bugetară rezolvabilă într-o criză economică profundă. Această criză a generat, la rândul său, o criză socială, caracterizată prin căderea locurilor de muncă, adâncirea polarizării și a riscului de sărăcie, pe fondul unor scăderi dramatice ale puterii de cumpărare – un record în ultimii 15 ani la salarii și în ultimii 25 de ani la pensii. De asemenea, a declanșat o criză politică dificil de rezolvat, chiar și prin modelare teoretică, din cauza subiectivității umane, ideologiei și intereselor partizan-electorale. Un sondaj Avangarde arată că panica generată de confruntarea cu o criză economică depășește de trei ori îngrijorarea privind războiul din Ucraina și de patru ori pe cea legată de problemele de sănătate, iar un sondaj INSCOP plasează costul vieții și instabilitatea economică în topul preocupărilor românilor.
Comisia Europeană prognozează pentru 2026 o creștere economică marginală de doar 0,1% pentru România, plasând-o printre cele mai slabe performanțe din UE, alături de Irlanda, care va înregistra o scădere de 1,2%. Aceasta contrastează puternic cu media UE de 1,1% și cu performanțele vecinilor noștri: Polonia (3,5%), Cehia și Ungaria (1,8%), Bulgaria (2,5%), Moldova (2%), Serbia (2,8%) și Ucraina (1,5%). Această divergență indică o pierdere consistentă a vitezei de convergență economică reală, conform ultimei prognoze a Comisiei Europene. Dacă în 2024, România (77% din media UE) era în urma Poloniei (78%), dar înaintea Bulgariei (66%), Letoniei (68%), Greciei (69%), Slovaciei (75%) și Ungariei (76%), până în 2027 Polonia se va desprinde semnificativ (85% față de 78% România), iar Ungaria ne va egala (78%), în timp ce Letonia (73%) și Bulgaria (70%) se vor apropia.
Această situație necesită o modificare urgentă a viziunii economice, de la o austeritate oarbă la o consolidare fiscal-bugetară inteligentă, menită să refacă creșterea economică. Un nou guvern ar trebui să implementeze scheme de stat pentru industria prelucrătoare, programe de garanții/contragaranții pentru IMM-uri (în special în sectoarele exportatoare și cele cu valoare adăugată tehnologică ridicată), scheme de stimulare pentru inovație și sectoare high-tech, precum și investiții în formarea profesională. De asemenea, este vitală refacerea plasei sociale prin măsuri de protejare a puterii de cumpărare a populației vulnerabile și active, inclusiv prin soluționarea șomajului în rândul tinerilor, care a "explodat" în ultimul an, aproape unul din trei tineri fiind șomer.
Urgența finalizării PNRR și a aderării la OECD este o altă prioritate. România trebuie să maximizeze absorbția fondurilor europene și din PNRR, având în vedere că 76% din cheltuielile de investiții publice sunt finanțate din aceste surse. Există însă riscul pierderii a miliarde de euro din PNRR din cauza neîndeplinirii condiționalităților. Aderarea la OECD ar aduce beneficii semnificative, precum refacerea încrederii investitorilor străini, costuri mai mici la împrumuturi, multiplicarea proiectelor industriale și tehnologice, un impuls pentru ratingul de țară și consultanță pe reforme structurale, aspecte esențiale pentru creșterea productivității muncii și a salariilor.
Dialogul macroeconomic credibil este esențial pentru menținerea stabilității și predictibilității în fața agențiilor de rating și a creditorilor internaționali, în contextul unei dependențe de finanțare externă de 38-40% din necesarul total. Menținerea stabilității macroeconomice este o condiție necesară pentru repornirea creșterii economice. Mai mult, România riscă să piardă startul în noul ciclu lung Kondratieff, orientat spre AI, Internetul Lucrurilor și energii curate, ceea ce ar degrada persistent puterea economică și geostrategică regională. Lipsa de viziune și amânarea învestirii unui guvern stabil blochează potențialul României în această competiție globală.
Accelerarea tranziției către un nou model economic, de la o economie bazată pe import la una bazată pe producție, și de la forță de muncă slab plătită la inovare și tehnologie de vârf, este imperativă. Acest lucru implică stimularea investițiilor private și publice, debirocratizarea și implementarea unei strategii de "Productivism" pentru a crea locuri de muncă bine plătite în România. Modelul actual, bazat pe producție intensivă în muncă slab remunerată și consum intern alimentat de importuri, este insuficient pentru a scoate România din "capcana venitului mediu".
În acest context, fundamentarea unui Proiect de țară "România 2040" este esențială. Acest document consensual ar trebui să stabilească obiective pe termen lung, precum depășirea mediei UE la PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare, aderarea la Zona Euro până în 2035, clasarea României ca a 8-a economie a UE și lider regional în Europa de Sud-Est. Coordonarea acestui proiect ar trebui să implice Președinția României, Academia Română, Banca Națională a României și Parlamentul, cu o coordonare executivă din partea noului Guvern, reunind toate forțele politice și actorii economici și sociali importanți.
De ce contează
Într-un moment în care România se află la răscruce, criza guvernamentală și economică riscă să anuleze progresele făcute în ultimii ani. Fără un guvern stabil și o viziune clară de dezvoltare, țara riscă să rămână blocată în "capcana venitului mediu", cu o creștere economică lentă și o emigrație masivă a tinerilor. Pierderea fondurilor europene din PNRR, scăderea puterii de cumpărare și deteriorarea plasei sociale vor afecta direct calitatea vieții românilor. O abordare proactivă, axată pe investiții în tehnologie, inovare și dezvoltare durabilă, este crucială pentru a asigura un viitor prosper și pentru a consolida poziția României în Uniunea Europeană și pe scena globală.
Fără un guvern stabil și implementarea unei viziuni de dezvoltare, România riscă să rămână blocată în capcana venitului mediu. Potențialul de creștere de 4-5% din ultimii 20 de ani s-ar frâna la 1-2%, afectând mai ales perspectivele pe termen lung. Tinerii ar putea emigra în continuare masiv din lipsa oportunităților, iar problemele structurale precum educația și infrastructura ar fi greu de rezolvat. Lentoarea asociată convergenței economice nominale și reale ar putea țintui din nou România la periferia UE. În acest context, negocierile pentru formarea guvernului, inclusiv cele controversate cu AUR, subliniază dificultatea atingerii unui consens politic necesar pentru stabilitate. Criticile venite din interiorul PNL, de la figuri precum Siegfried Mureșan și Raluca Turcan, care avertizează împotriva alianțelor cu forțe considerate "prieteni ai Rusiei", reflectă diviziunile profunde și miza geopolitică a deciziilor actuale.
Viitorul economic și social al României depinde de capacitatea clasei politice de a depăși interesele partizane și de a construi un consens național solid.