Disputa istorică escaladează relațiile bilaterale
Tensiunile dintre Ucraina și Polonia au escaladat semnificativ în ultima săptămână, după ce mai mulți oficiali ucraineni de rang înalt au returnat distincții poloneze, în replică la decizia președintelui Institutului Memoriei Naționale (IPN) din Polonia, Karol Nawrocki, de a-i retrage președintelui ucrainean Volodimir Zelenski „Ordinul Vulturul Alb”. Această măsură a fost luată pe fondul controversatei decizii a lui Zelenski din 26 mai 2026, de a denumi o unitate a forțelor speciale ucrainene „Eroii UPA”, o referire la Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), o organizație cu o istorie extrem de controversată în Polonia, relatează TVPWorld și Agerpres.
Primul oficial care a reacționat a fost ministrul ucrainean de externe, Andrii Sîbiga, urmat de șeful biroului prezidențial ucrainean, Kyrylo Budanov, și de ambasadorul Ucrainei la Varșovia, Vasyl Bodnar. Budanov a anunțat pe Telegram că returnează Crucea de Ofițer a Ordinului de Merit al Republicii Polone, o distincție pe care o primise anul trecut. La rândul său, ambasadorul Bodnar a confirmat că va returna Crucea de Cavaler a aceluiași ordin, calificând decizia autorităților poloneze drept „istoric nedreaptă” și profund ofensatoare în contextul actual al războiului din Ucraina, conform AFP. El a subliniat, într-o postare pe Facebook, că nu poate ignora o decizie pe care o consideră nedreaptă din punct de vedere istoric, chiar dacă înțelege emoțiile predominante în Polonia.
Fundația conflictului diplomatic se află în interpretările divergente ale istoriei. În timp ce în Ucraina, UPA este percepută de o parte a societății ca un simbol al luptei pentru independență, în Polonia, aceeași organizație este asociată cu masacrele comise împotriva civililor polonezi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Istoricii polonezi estimează că aproximativ 100.000 de polonezi au fost uciși în regiunile Volânia și Galiția de Est între anii 1943 și 1945 de către UPA. Această rană istorică profundă contrastează puternic cu necesitatea unei alianțe puternice împotriva agresiunii ruse, subliniind dificultatea de a reconcilia narativele istorice naționale divergente.
Președintele Nawrocki a declarat vineri că decizia sa „nu este îndreptată împotriva poporului ucrainean” și „nu semnifică o schimbare în orientarea strategică a politicii de securitate a Poloniei”. Cu toate acestea, Budanov a descris gestul lui Nawrocki drept „neprietenos față de poporul ucrainean și un cadou pentru Rusia agresoare”, avertizând că astfel de acțiuni alimentează tensiuni inutile între două state care se confruntă deja cu amenințarea comună a agresiunii ruse. Premierul polonez, Donald Tusk, a intervenit, avertizând că escaladarea conflictului diplomatic servește intereselor Moscovei și a cerut calmarea situației, subliniind că „linia frontului este în altă parte”. Purtătorul de cuvânt al guvernului polonez a susținut însă decizia președintelui Nawrocki, argumentând că aceasta reflectă o poziție istorică și morală a statului polonez.
Această dispută evidențiază complexitatea relațiilor dintre vecini, chiar și în fața unui inamic comun. Deși Polonia a fost unul dintre cei mai fervenți susținători ai Ucrainei de la invazia pe scară largă din februarie 2022, oferind ajutor militar și umanitar substanțial, problemele istorice nerezolvate continuă să submineze unitatea. Zelenski primise cea mai înaltă distincție a Poloniei, Ordinul Vulturul Alb, în 2023 de la fostul președinte Andrzej Duda, predecesorul lui Nawrocki, într-un gest de solidaritate profundă. Retragerea acestei distincții, deși explicată de Nawrocki ca o chestiune de principiu istoric, este percepută la Kiev ca o lovitură diplomatică și o slăbire a frontului comun anti-Rusia. Potrivit unui sondaj Eurostat din 2025, 78% dintre polonezi considerau Ucraina un partener strategic esențial, în timp ce 65% dintre ucraineni percepeau Polonia în același mod, ceea ce subliniază impactul potențial al acestei dispute asupra percepției publice și a cooperării viitoare.
Această situație nu este singulară în istoria relațiilor post-sovietice. Similare tensiuni istorice au existat între Ucraina și Israel privind glorificarea unor figuri controversate din Al Doilea Război Mondial, sau între Polonia și Lituania pe tema drepturilor minorităților. Spre deosebire de aceste exemple, contextul actual al războiului din Ucraina adaugă o urgență și o gravitate sporită. Recunoașterea istorică a UPA în Ucraina, de exemplu prin legi din 2015 care recunosc luptătorii UPA ca eroi naționali, a fost constant o sursă de fricțiune cu Polonia. Această decizie a lui Zelenski de a denumi o unitate militară, deși poate fi înțeleasă intern ca o consolidare a identității naționale, este un gest politic cu implicații internaționale semnificative, demonstrând că reconcilierea istorică necesită mai mult decât simple declarații de bunăvoință.
De ce contează Această escaladare a disputei diplomatice este crucială deoarece riscă să slăbească unitatea frontului european împotriva agresiunii ruse. Polonia este un aliat cheie al Ucrainei, atât logistic, cât și politic, iar orice fisură în această relație poate fi exploatată de Kremlin pentru a semăna discordie și a diminua sprijinul occidental pentru Kiev. Pe termen lung, incapacitatea de a depăși divergențele istorice ar putea afecta nu doar cooperarea bilaterală, ci și integrarea europeană a Ucrainei, un obiectiv strategic major pentru Kiev. De asemenea, subliniază provocarea de a construi o identitate națională post-sovietică fără a ignora sensibilitățile istorice ale vecinilor.
În concluzie, această criză diplomatică subliniază dificultatea de a reconcilia narativele istorice naționale divergente, chiar și în fața unui inamic comun. Rămâne de văzut dacă apelurile la calm ale premierului Tusk și declarațiile lui Nawrocki privind menținerea orientării strategice vor reuși să detensioneze situația. Viitorul relațiilor polono-ucrainene depinde acum de capacitatea ambelor părți de a găsi un echilibru între respectarea memoriei istorice naționale și pragmatismul politic dictat de amenințarea externă.
Dialogul continuu și eforturile de reconciliere istorică, inclusiv prin organisme precum Forumul Polono-Ucrainean de Parteneriat, ar putea oferi o cale de ieșire din această spirală a tensiunilor, însă impactul pe termen scurt asupra cooperării militare și politice este inevitabil.