Ahmed Tommouhi, despăgubit cu 2,5 milioane euro după 15 ani de închisoare nevinovat

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 5 minute

Pe scurt

Un cetățean marocan, Ahmed Tommouhi, va primi 2,5 milioane de euro despăgubiri din partea statului spaniol, după ce a petrecut aproximativ 15 ani în închisoare pentru infracțiuni pe care nu le-a comis. Curtea Supremă a Spaniei a anulat o decizie anterioară și a recunoscut o eroare judiciară "clară și incontestabilă", subliniind impactul devastator al detenției nejustificate și importanța probelor ADN ignorate inițial.

EN

Brief

Ahmed Tommouhi, a Moroccan citizen, will receive 2.5 million euros in compensation from the Spanish state after spending approximately 15 years in prison for crimes he did not commit. The Spanish Supreme Court overturned a previous decision and recognized a "clear and undeniable" judicial error, emphasizing the devastating impact of unjustified detention and the importance of initially ignored DNA evidence.

Ahmed Tommouhi, despăgubit cu 2,5 milioane euro după 15 ani de închisoare nevinovat
Sursa foto: evz.ro

Eroare judiciară gravă în Spania

Ahmed Tommouhi, un cetățean marocan în vârstă de 75 de ani, va primi despăgubiri în valoare de 2,5 milioane de euro din partea statului spaniol, după ce a petrecut aproximativ 15 ani în închisoare pentru violuri și un jaf pe care nu le-a comis. Decizia a fost pronunțată de Curtea Supremă a Spaniei, care a anulat o hotărâre anterioară a Audienței Naționale, ce refuzase acordarea compensației. Potrivit Reuters, Curtea Supremă a calificat situația drept o eroare judiciară "clară și incontestabilă", marcând unul dintre cele mai semnificative cazuri recente de condamnare pe nedrept recunoscută oficial în Spania.

Tommouhi s-a mutat în Spania în 1991, în căutarea unei vieți mai bune, însă în același an a fost arestat și ulterior condamnat la 24 de ani de închisoare pentru două violuri și un jaf comise în Catalonia, nord-estul Spaniei. Deși un raport de expertiză ADN realizat de Poliția Științifică din Barcelona, care a constatat că profilul genetic al acuzatului nu se potrivea cu urmele de spermă găsite pe hainele victimei, nu a fost luat în considerare inițial de instanță, campania pentru reabilitarea sa a durat decenii. Unul dintre momentele cheie în răsturnarea condamnărilor a fost declarația ulterioară a uneia dintre victime, care a precizat că Tommouhi nu era atacatorul, așa cum a relatat HotNews.ro.

Achitarea definitivă a lui Ahmed Tommouhi de ultima acuzație rămasă a venit în decembrie 2025, după o lungă și dificilă luptă juridică. Curtea Supremă a subliniat că "prelungirea privării de libertate determină o intensificare progresivă a suferinței morale, pierderea unor oportunități vitale și un impact asupra personalității persoanei afectate, care depășește cu mult parametrii obișnuiți ai cazurilor de detenție nejustificată de scurtă sau medie durată", așa cum a citat Digi24. Această motivație a stat la baza deciziei de acordare a despăgubirilor, anulând decizia anterioară a Curții Naționale a Spaniei de a refuza compensația.

Contradicțiile privind durata exactă a detenției sale apar în relatările presei. În timp ce Digi24 menționează că a stat "aproape 18 ani în închisoare", HotNews.ro, citând Reuters, indică o perioadă de "15 ani". Indiferent de cifra exactă, ambele surse subliniază impactul devastator al detenției asupra vieții sale. Ahmed Tommouhi a declarat jurnaliștilor că banii nu îi pot reda sănătatea sau tinerețea și că "sistemul judiciar mi-a distrus viața. Mi-au furat 36 de ani din viață", referindu-se la întreaga perioadă în care a trăit sub povara condamnărilor și a proceselor judiciare. Această declarație evidențiază dificultatea de a compensa pierderile irecuperabile cauzate de o eroare judiciară.

Cazul lui Tommouhi este emblematic pentru problemele legate de identificarea eronată a suspecților și de dificultățile pe care le întâmpină persoanele condamnate pe nedrept în obținerea revizuirii sentințelor. În Uniunea Europeană, deși nu există o statistică centralizată a erorilor judiciare, cazuri similare au fost semnalate în diverse state membre, subliniind necesitatea unor garanții procesuale robuste și a accesului la expertize științifice de încredere. Spre exemplu, în România, cazuri de erori judiciare precum cel al lui Gheorghe Ursu, deși de natură diferită, au scos în evidență vulnerabilitățile sistemului de justiție în trecut. De asemenea, conform datelor Eurostat din 2023, Spania a înregistrat un număr semnificativ de apeluri în cauze penale, indicând o presiune constantă asupra sistemului judiciar.

Decizia Curții Supreme este crucială pentru modul în care statul spaniol va gestiona pe viitor cazurile de condamnări eronate. Hotărârea confirmă că persoanele achitate după ani de detenție pot solicita despăgubiri atunci când instanțele constată existența unor erori judiciare. Aceasta stabilește un precedent important pentru victimele unor astfel de situații, oferind o bază legală solidă pentru cererile de compensație. De asemenea, readuce în atenție importanța unor mecanisme eficiente de verificare a probelor, în special a celor științifice, și de corectare a erorilor judiciare care pot avea consecințe ireversibile asupra vieții persoanelor. Cazul său a devenit un simbol al luptei pentru dreptate și al necesității de a reforma sistemele judiciare pentru a preveni astfel de tragedii.

De ce contează Acest caz subliniază importanța fundamentală a unei justiții corecte și a respectării drepturilor omului. Despăgubirea acordată lui Ahmed Tommouhi, deși substantială, nu poate șterge anii pierduți și traumele suferite. Eroarea judiciară, indiferent de durata detenției, are un impact devastator asupra individului și asupra încrederii publice în sistemul de justiție. Decizia Curții Supreme a Spaniei servește ca un memento puternic al necesității unor proceduri riguroase de investigație, a evaluării atente a probelor, în special a celor ADN, și a unor mecanisme rapide și eficiente de revizuire a condamnărilor, pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii umane.

Concluzie Hotărârea Curții Supreme a Spaniei în cazul lui Ahmed Tommouhi reprezintă un pas important spre recunoașterea și repararea erorilor judiciare. Cu toate acestea, lupta sa de decenii și suferința sa subliniază că despăgubirile financiare, oricât de mari, nu pot compensa pe deplin pierderea libertății și a anilor din viață. Acest caz va continua să fie un punct de referință în dezbaterile privind reforma justiției și necesitatea de a consolida garanțiile procesuale. Deschiderea unor noi investigații pentru a identifica responsabilitățile în cazul ignorării probelor ADN inițiale ar putea fi un pas următor, pentru a asigura nu doar compensarea, ci și tragerea la răspundere a celor implicați în producerea erorii.

Rămâne de văzut cum va influența acest precedent legislația spaniolă și europeană în materie de erori judiciare și despăgubiri.