Un simbol al Angliei s-a stins după 1.200 de ani
Stejarul Major (Major Oak), arborele secular din celebra pădure Sherwood, despre care legenda spune că a fost adăpostul legendarului haiduc Robin Hood, a murit după aproximativ 1.200 de ani de existență. Anunțul a fost făcut joi, 18 iunie 2026, de către Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor (RSPB), organizația care administrează o parte semnificativă a pădurii. Specialiștii au confirmat că arborele nu a mai înfrunzit în această primăvară, un semn irefutabil al încheierii ciclului său de viață.
Deși, de-a lungul anilor, au existat numeroase zvonuri privind moartea sa, de fiecare dată experții au infirmat speculațiile, confirmând că stejarul era încă viu. De această dată, însă, verdictul este definitiv și tragic. Hollie Drake, reprezentantă a RSPB, a declarat că „faptul că arborele nu a mai produs frunze anul acesta este sfâșietor pentru toată lumea”. Această pierdere marchează sfârșitul unei ere pentru unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți arbori din Marea Britanie.
Experții citați de RSPB subliniază că nu poate fi identificată o singură cauză a dispariției stejarului, ci mai degrabă un cumul de factori care au accelerat declinul său. Milioanele de vizitatori care au admirat copacul în ultimele două secole au compactat solul din jurul rădăcinilor, împiedicând pătrunderea eficientă a apei de ploaie. În același timp, sistemul radicular a fost afectat de intervențiile necesare pentru susținerea ramurilor uriașe, care au necesitat cabluri și stâlpi de susținere începând cu anii 1970, când arborele a fost salvat de la tăiere și protejat printr-un gard. Arboricultorii au constatat că rădăcinile stejarului erau practic strangulate și lipsite de resursele necesare pentru a-l menține în viață. De asemenea, schimbările climatice, prin valurile de căldură și perioadele prelungite de secetă, au contribuit semnificativ la degradarea sa progresivă.
Stejarul Major este mai mult decât un simplu arbore; este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale pădurii Sherwood și o emblemă a folclorului englez. Tradiția populară spune că în scorburile și sub coroana sa întinsă se ascundea Robin Hood, legendarul haiduc care fura de la bogați pentru a-i ajuta pe săraci și se refugia în pădure pentru a scăpa de șeriful din Nottingham. Arborele și-a primit numele în 1790, după ce a fost descris într-o carte dedicată stejarilor de maiorul Hayman Rooke. Publicarea acestui volum a atras primii vizitatori veniți special pentru a vedea copacul, transformându-l rapid într-una dintre cele mai cunoscute atracții naturale din Anglia, statut pe care l-a menținut până în prezent.
Ed Pyne, reprezentant al Woodland Trust, a comparat stejarii seculari cu „rinocerii albi ai Marii Britanii”, subliniind că, deși sunt protejați prin lege, dispariția lor trece adesea neobservată. „Salvarea acestor arbori este vitală pentru sănătatea ecosistemelor, însă majoritatea dispar în liniște, fără atenția și grija de care s-a bucurat Stejarul Major”, a afirmat Pyne, evidențiind importanța conștientizării și protejării acestor monumente vii. Deși Stejarul Major a beneficiat de un nivel înalt de protecție și atenție, moartea sa subliniază vulnerabilitatea arborilor seculari chiar și în fața celor mai bune intenții de conservare.
Pe lângă legătura sa cu legenda lui Robin Hood, pădurea Sherwood are o importanță istorică deosebită. Lemnul stejarilor din zonă a fost folosit la construirea navelor Marinei Regale britanice conduse de viceamiralul Horatio Nelson, precum și la realizarea grinzilor acoperișului Catedralei Sf. Paul din Londra, o dovadă a valorii sale excepționale de-a lungul secolelor. Această pădure a fost o resursă vitală și un ecosistem complex, susținând biodiversitatea și oferind materii prime esențiale pentru dezvoltarea Angliei. Chiar dacă a murit, Stejarul Major va rămâne în pădure ca monument natural și va continua să ofere habitat pentru numeroase specii de plante și animale, conform reprezentanților RSPB, care au menționat că lemnul mort este la fel de valoros pentru ecosistem ca și arborele viu, susținând insecte și ciuperci esențiale pentru ciclul natural.
De ce contează?
Moartea Stejarului Major este mai mult decât pierderea unui arbore; este o pierdere culturală și ecologică semnificativă. Simbol al rezistenței și al legendei, acest stejar a conectat generații de oameni cu istoria și natura. Dispariția sa atrage atenția asupra impactului turismului de masă și al schimbărilor climatice asupra ecosistemelor fragile. Este un memento că, chiar și cele mai vechi și mai robuste organisme sunt vulnerabile, subliniind necesitatea unor măsuri de conservare mai eficiente și a unei gestionări atente a interacțiunii umane cu mediul natural. Fără o acțiune concertată, riscăm să pierdem și alte „monumente vii” similare, cu consecințe ireversibile asupra biodiversității și patrimoniului cultural.
În ciuda veștii triste, Stejarul Major va continua să joace un rol esențial în ecosistemul pădurii Sherwood. Decizia de a-l lăsa în pădure ca lemn mort este în concordanță cu practicile moderne de conservare, care recunosc valoarea ecologică a biomasei în descompunere. Acesta va deveni un adăpost pentru o multitudine de insecte, ciuperci și alte microorganisme, contribuind la ciclul nutrienților și la menținerea biodiversității. În plus, moartea sa ar putea stimula inițiative de plantare și protejare a altor stejari seculari, asigurându-se că legenda și moștenirea acestor arbori continuă să inspire.
Societatea Regală pentru Protecția Păsărilor și Woodland Trust vor continua eforturile de conservare în pădurea Sherwood, sperând să prevină pierderi similare în viitor.