Viziunea lui Putin despre o ordine mondială în transformare
Putin, blocat reprezintă subiectul principal al acestui articol. Președintele rus Vladimir Putin rămâne ferm convins că războiul din Ucraina este contribuția sa la transformarea ordinii mondiale, o viziune care, potrivit analistei Tatiana Stanovaya, îl blochează într-o "capcană Anchorage" a unor acorduri imaginare. Această perspectivă mesianică, susținută de credința că Occidentul decade și SUA își pierd hegemonia, îl determină pe liderul de la Kremlin să considere victoria inevitabilă, ignorând realitățile de pe teren și încercările de dialog din partea Uniunii Europene. În ciuda stagnării avansului militar rus și a eforturilor europene de a deschide canale de comunicare, Putin refuză orice concesie, crezând că deține un potențial semnificativ de escaladare non-nucleară.
Potrivit analizei Tatianei Stanovaya, publicată recent, Putin este convins că lumea se află într-o transformare majoră, marcând "începutul sfârșitului pentru Occident și NATO, pentru lumea unipolară și pentru standardele duble impuse". Acest sentiment de "profundă dreptate istorică și mesianism" nu-i lasă loc pentru înfrângere sau chiar concesii. El insistă că Rusia "avansează pe întregul front", exagerând controlul asupra regiunii Donețk de la 75% la 85% și susținând progrese în Zaporojie. Această viziune contrazice informațiile obiective care indică o disipare a așteptărilor privind prăbușirea frontului ucrainean și o oprire aproape totală a avansului armatei ruse.
O demonstrație a acestei atitudini intransigente este refuzul lui Putin de a dialoga cu Uniunea Europeană. Potrivit Bloomberg, UE a încercat să stabilească mai multe canale de comunicare informale cu președintele rus. Consilierul președintelui Consiliului European, António Costa, a contactat de două ori o persoană din anturajul lui Putin pentru a stabili un canal informal pentru viitoarele negocieri. Totuși, aceste încercări au fost zadarnice. O sursă citată de Bloomberg a declarat explicit că "Putin disprețuiește Europa și nu dorește să aibă discuții cu ea", subliniind prăpastia diplomatică și lipsa de deschidere a Kremlinului față de o soluție negociată cu participarea europeană.
Conform Tatianei Stanovaya, poziția lui Putin rămâne neschimbată: nu există alternativă la ceea ce s-a convenit, presupus, în vara anului trecut, când s-a întâlnit cu președintele american Donald Trump la Anchorage, Alaska. Putin este pregătit să accepte participarea Europei la negocierile de pace ca intermediar, dar numai dacă europenii respectă "cadrul acordurilor de la Anchorage". Aceasta implică, în viziunea Kremlinului, ca Bruxelles-ul să convingă Kievul să-și retragă trupele din Donbas, o cerere considerată nerealistă de majoritatea observatorilor internaționali. Această perspectivă contrazice ideea că Putin ar recunoaște o situație critică și ar căuta o cale de ieșire, el fiind convins că victoria este inevitabilă și că va fi obținută atât prin mijloace militare, cât și diplomatice, dar exclusiv în condițiile Moscovei.
Problema nu este că președintele rus ar primi informații selective sau ar fi manipulat de serviciile de securitate, ci, conform Stanovaya, "nu există nicio îndoială că Putin este cel care dă ordine". În viziunea sa, Occidentul decade, Statele Unite își pierd hegemonia, iar Ucraina se destramă. Președintele rus este sigur că vor exista întotdeauna suficiente resurse pentru războiul său și că orice epuizare a răbdării va duce la o nouă rundă de escaladare, nu la o relaxare a poziției.
Această perspectivă a lui Putin este în contrast puternic cu realitatea geopolitică descrisă de The Conversation, care argumentează că Rusia nu mai este o mare putere mondială. Războiul din Ucraina, început sub pretextul amenințării NATO după 1991, este mai degrabă o confruntare între puteri de mijloc, cu Statele Unite și China acționând de pe margine. După implozia Uniunii Sovietice în 1989-1991, Rusia, deși a uzurpat moștenirea sovietică, inclusiv locul permanent în Consiliul de Securitate al ONU și unul dintre cele mai mari arsenale nucleare, nu mai poate susține aceste afirmații. Produsul intern brut (PIB) al Rusiei este de doar 1,86 trilioane USD în 2023, puțin mai mare decât cel al Coreei de Sud (1,72 trilioane USD în 2023) și mai mic decât cel al Canadei sau Braziliei. Chiar dacă alocă 7,5% din economia sa, aproximativ 190 de miliarde de dolari americani în 2025, cheltuielilor militare, această sumă este considerabil mai mică decât cele 559 de miliarde de dolari cheltuite de membrii NATO din Europa, care, individual, nu depășesc 4,5% din PIB.
În ciuda ambițiilor lui Putin de a "face Rusia din nou măreață", armata rusă nu a reușit să copleșească armata ucraineană. La patru ani și jumătate de la invazia la scară largă, aproximativ 80% din Ucraina rămâne în mâinile ucrainene, cu o linie de front în mare parte statică. Rusia a fost redusă la atacuri aeriene împotriva civililor, o strategie disperată. Influența sa internațională este, de asemenea, în scădere; din 2022, Rusia a pierdut aliați importanți în Siria, Venezuela și Ungaria, iar Europa a devenit ostilă pe termen lung. În contrast, Ucraina a crescut de la o putere minoră la o putere medie diplomatică și militară în inima continentului. Este acum lider mondial în producția de drone, iar "diplomația dronelor" a președintelui Volodimir Zelenski în Orientul Mijlociu, culminând cu acorduri pe zece ani cu trei țări, demonstrează o țară care depășește așteptările. Ucraina a făcut recent un pas semnificativ spre aderarea la Uniunea Europeană, consolidându-și rolul central în autoafirmarea Europei.
**De ce contează**
Această divergență profundă dintre percepția lui Putin și realitatea geopolitică are implicații majore pentru stabilitatea globală și perspectivele de pace. Refuzul Kremlinului de a recunoaște slăbiciunile și de a se angaja într-un dialog constructiv prelungește conflictul din Ucraina, cu costuri umane și economice enorme. Ignorarea încercărilor UE de comunicare și persistența în ideea unor "acorduri imaginare" blochează orice progres diplomatic real. Pentru România și statele din flancul estic al NATO, această atitudine intransigentă a Rusiei subliniază necesitatea consolidării apărării și a alianțelor, pe fondul unei previzibile escaladări continue a tensiunilor, așa cum anticipează Stanovaya.
Ceea ce se întâmplă în Ucraina reflectă o realiniere a sistemului mondial de la o ordine globală dominată de SUA după 1991 la o lume multipolară, unde puterile medii joacă un rol mult mai important. Liderii acestor puteri, precum Australia și Canada, încep să înțeleagă această realitate. În schimb, unii lideri, precum Donald Trump, încă nu au înțeles pe deplin această stare de fapt. Chiar dacă atenția sa s-ar îndrepta acum către acest război, el ar descoperi că are mai puține cărți de jucat decât credea. Pe termen scurt, lipsa de deschidere a lui Putin indică o continuare a conflictului armat și o escaladare a retoricii.
Pe termen lung, consolidarea Ucrainei ca putere regională și slăbirea influenței Rusiei vor remodela echilibrul de putere în Europa de Est, iar eforturile diplomatice vor trebui să se adapteze la o realitate în care dialogul cu actuala conducere rusă este extrem de dificil, dacă nu imposibil.