Noi dezvăluiri despre relația cu fiica Ruxandra
Actrița Ioana Ginghină a adus în discuție, recent, în cadrul emisiunii „Online Story by Cornelia”, relația dintre fiica sa, Ruxandra, și tatăl biologic al acesteia, Alexandru Papadopol, dar și rolul esențial pe care actualul ei soț, Cristi Pitulice, l-a jucat în creșterea adolescentei. Declarațiile vin în contextul în care, de la divorțul din 2019 și recăsătoria Ioanei Ginghină în 2023, dinamica familială s-a schimbat semnificativ, iar Pitulice a preluat, în ultimii șapte ani, o mare parte din responsabilitățile parentale.
Potrivit relatărilor Ioanei Ginghină, Alexandru Papadopol nu a fost un tată implicat constant în viața Ruxandrei. „Nu a fost un tată cum văd alții. A fost un tată când își mai aducea aminte, când îi mai cerea Ruxi bani. Dar nu a fost tatăl ăla care să fie implicat”, a declarat actrița, conform surselor citate. Această lipsă de implicare a afectat-o profund pe Ruxandra, care, la rândul ei, a fost ținta ironiilor colegilor de liceu din cauza articolelor apărute pe internet despre situația familială. „Ea s-a maturizat instant. La școală copiii au făcut mișto de ea vis-a-vis de ce au văzut pe internet. S-a maturizat brusc”, a explicat Ginghină.
Pe de altă parte, Ioana Ginghină a subliniat contrastul cu implicarea lui Cristi Pitulice. Actualul ei soț s-a dedicat creșterii Ruxandrei, preluând zilnic responsabilități precum ducerea la școală. „Cristi este omul care a dus-o la școală în fiecare dimineață. Se trezește de ani de zile la 5:45 să o ducă pe Ruxi la școală”, a mărturisit actrița, adăugând că Pitulice a fost cel care a fost prezent „la nevoie” în ultimii șapte ani. Această dedicare a stârnit chiar și o anumită frustrare din partea lui Cristi, care, conform Ioanei, nu a fost niciodată întrebat de Papadopol dacă are nevoie de ajutor. „El a crescut-o în ultimii șapte ani. E foarte frustrant pentru partenerul care e acolo la nevoie să nu-l întrebe nimeni”, a spus Ginghină, recunoscând că s-a simțit „prost” că nu a conștientizat pe deplin eforturile soțului ei.
Un moment de cotitură așteptat este discuția pe care Cristi Pitulice intenționează să o aibă cu Alexandru Papadopol după ce Ruxandra va împlini vârsta de 18 ani. Această inițiativă a surprins-o pe Ioana Ginghină, care a menționat că, deși Alexandru a avut nevoie de Ruxi ca „pansament la suflet” în anumite momente, implicarea sa constantă a lipsit. Contrastul este evident: în timp ce un părinte biologic a fost prezent intermitent, celălalt partener a asigurat stabilitate și suport zilnic, chiar și în situații precum îmbolnăvirea copilului, când Cristi a fost cel care s-a deplasat la farmacie noaptea.
Acest caz particular, deși personal, reflectă o problemă mai largă în societatea românească privind responsabilitățile parentale după divorț. Studiile recente ale Institutului Național de Statistică (INS) din 2024 arată că peste 60% dintre copiii cu părinți divorțați locuiesc preponderent cu un singur părinte, în majoritatea cazurilor cu mama, iar implicarea tatălui în creșterea copiilor este adesea percepută ca fiind inconstantă. Conform datelor Eurostat din 2023, România se află încă sub media europeană în ceea ce privește implicarea activă a taților în îngrijirea zilnică a copiilor, cu un procent de aproximativ 25% față de o medie UE de 35%, indicând o nevoie de echilibrare a responsabilităților parentale post-divorț. De asemenea, Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului stipulează dreptul copilului la ambii părinți și la o relație personală și directă cu aceștia, însă aplicarea în practică poate fi dificilă.
Perspectiva Ioanei Ginghină, deși personală, aduce în prim plan discuția despre rolul partenerilor vitregi în familiile recompuse. Psihologii de familie subliniază importanța recunoașterii eforturilor acestora, deoarece ei adesea preiau responsabilități semnificative fără a avea același statut legal sau recunoaștere socială ca părinții biologici. Criticile aduse lui Alexandru Papadopol, deși dure, sunt echilibrate de recunoașterea faptului că, din punctul de vedere al Ioanei Ginghină, situația i-a permis să-și gestioneze propriul program mai ușor, spre deosebire de prietenele ei cu foști soți „foarte implicați”, care sunt nevoite să stea „cu calendarul”.
De ce contează: Acest caz subliniază complexitatea relațiilor familiale moderne și provocările părinților divorțați, în special când vine vorba de implicarea inegală a părinților biologici și a partenerilor vitregi. Este o reamintire a impactului profund pe care absența sau prezența unui părinte o are asupra dezvoltării emoționale a copiilor, așa cum a fost cazul Ruxandrei. De asemenea, evidențiază necesitatea unei mai bune comunicări și recunoașteri a rolului crucial jucat de partenerii vitregi în familiile recompuse, contribuind la o discuție mai amplă despre responsabilitatea parentală și bunăstarea copilului în România.
În perspectiva imediată, discuția anunțată între Cristi Pitulice și Alexandru Papadopol după majoratul Ruxandrei ar putea reprezenta un pas spre clarificarea și, eventual, redefinirea rolurilor parentale. Rămâne de văzut dacă această confruntare va duce la o îmbunătățire a relației dintre Ruxandra și tatăl ei biologic sau la o recunoaștere formală a implicării lui Cristi Pitulice. Pe termen lung, astfel de cazuri contribuie la o dezbatere publică necesară despre responsabilitatea parentală comună și despre modul în care sistemul juridic și social poate sprijini mai bine familiile recompuse în asigurarea unui mediu stabil și echilibrat pentru copii.
Întrebarea deschisă este dacă societatea românească este pregătită să ofere un cadru mai bun pentru recunoașterea și valorificarea rolului partenerilor vitregi în creșterea copiilor.