Noi calcule pentru românii care vor să-și completeze stagiul de cotizare
Începând cu 1 iulie 2026, costul pentru achiziționarea vechimii în muncă în România va înregistra o creștere semnificativă, cu aproximativ 800 de lei pentru un an întreg de cotizare. Această majorare este o consecință directă a creșterii salariului minim brut pe țară, care va ajunge la 4.325 de lei de la aceeași dată. Potrivit calculelor, un an de vechime va costa 12.975 de lei, față de 12.150 de lei cât este în prezent, conform informațiilor agregate din mai multe surse, inclusiv cele citate de Observator News.
Această măsură vizează în principal persoanele care nu au acumulat suficienți ani de contribuție pentru a îndeplini condițiile de pensionare. Legea permite achiziționarea unei vechimi maxime de 6 ani. Astfel, cei interesați să-și completeze stagiul de cotizare, fie pentru a atinge pragul minim de 15 ani, fie pentru a-și majora punctajul de pensie, mai au la dispoziție doar două săptămâni pentru a beneficia de tarifele actuale, mai avantajoase.
Calculul sumei necesare pentru acoperirea perioadelor necontributive este direct legat de salariul minim brut în vigoare la momentul semnării contractului cu Casa Națională de Pensii Publice (CNPP). Cota de contribuție de asigurări sociale (CAS) este fixată la 25%, ceea ce înseamnă că fiecare lună cumpărată echivalează cu un sfert din valoarea salariului minim brut. Pentru a obține un an întreg de vechime, această contribuție lunară se multiplică cu 12. Astfel, de la 1 iulie 2026, o lună de vechime va costa 1.081,25 lei (25% din 4.325 lei), iar un an va ajunge la 12.975 lei, o creștere notabilă față de costul anterior.
Legea permite ca plata să fie efectuată fie integral, într-o singură tranșă, fie eșalonat, însă este esențial ca întreaga sumă stipulată în contract să fie achitată până la termenele-limită stabilite de legislația în vigoare. Orice întârziere sau plată parțială poate duce la anularea validării perioadei dorite, avertizează specialiștii. Acest mecanism nu este un cec în alb și vine cu o serie de limitări clare, impunând îndeplinirea cumulativă a criteriilor stabilite de cadrul legal.
Decizia de a cumpăra vechime în muncă devine o opțiune excelentă atunci când reprezintă singura modalitate prin care o persoană poate atinge stagiul minim de cotizare de 15 ani. Fără acest prag minim, sistemul public de pensii nu recunoaște dreptul la o pensie de stat, lăsând persoana în cauză doar cu opțiunea unor ajutoare sociale mult mai mici. Un exemplu concret este cel al unei persoane care a muncit legal 14 ani și două luni și se apropie de vârsta de pensionare; aceasta riscă să piardă complet dreptul la pensie dacă nu achiziționează cele 10 luni lipsă. În astfel de cazuri, suma investită pentru completarea stagiului va fi recuperată rapid, chiar din primii ani de încasare a pensiei, deoarece banii plătiți „deblochează” un venit lunar garantat pe viață.
Pe termen lung, achiziția de vechime este rentabilă și pentru cei care doresc să treacă de la stagiul minim de cotizare la cel complet (de 35 de ani) pentru a-și crește valoarea punctajului mediu anual, cu condiția ca speranța de viață activă după pensionare să fie mare. Însă, specialiștii avertizează că, dacă o persoană a depășit deja stagiul minim de cotizare de 15 ani, adaosul de luni cumpărate s-ar putea să modifice atât de puțin cuantumul final al pensiei, încât investiția devine o capcană financiară. De exemplu, un cetățean cu 20 de ani de muncă, care decide să cumpere încă doi ani de vechime, plătind o sumă considerabilă, de ordinul zecilor de mii de lei, ar putea constata o creștere minoră a pensiei lunare, de doar câteva zeci de lei în plus pe lună. Pentru a recupera această investiție, pensionarul ar trebui să trăiască și să încaseze pensia timp de 30 sau 40 de ani, ceea ce, din punct de vedere statistic, este greu de realizat. În astfel de situații, experții recomandă orientarea fondurilor către alte instrumente de economisire.
Procedura administrativă pentru a cumpăra vechime în muncă, odată ce s-a stabilit că achiziția aduce un avantaj real, presupune parcurgerea câtorva etape simple, care includ depunerea unei cereri la Casa de Pensii și încheierea unui contract de asigurare socială. Este esențial ca solicitanții să verifice cu atenție toate condițiile de eligibilitate și să efectueze calcule precise pentru a se asigura că investiția este justificată.
De ce contează: Creșterea costului pentru achiziționarea vechimii în muncă este relevantă pentru mii de români care se apropie de vârsta de pensionare și nu au stagiul complet de cotizare. Această măsură influențează direct deciziile financiare ale acestora, obligându-i să acționeze rapid pentru a beneficia de tarifele actuale sau să aloce un buget mai mare după 1 iulie. Impactul se resimte atât la nivel individual, prin presiunea asupra economiilor personale, cât și la nivel macroeconomic, prin ajustările necesare în bugetul de stat pentru pensii. Este o oportunitate, dar și un risc financiar, subliniind importanța unei planificări atente.
În concluzie, decizia de a cumpăra vechime în muncă rămâne o soluție viabilă pentru mulți, în special pentru cei care se află la limita stagiului minim de cotizare. Cu toate acestea, majorarea costurilor de la 1 iulie 2026 impune o analiză riguroasă a situației personale și a potențialului beneficiu. Este crucial ca persoanele interesate să consulte specialiști și să evalueze atent dacă investiția se justifică pe termen lung, având în vedere atât speranța de viață, cât și alte opțiuni de economisire.
Rămâne de văzut dacă această scumpire va afecta numărul solicitărilor și dacă Guvernul va ajusta în viitor condițiile de eligibilitate sau modalitățile de plată, în contextul discuțiilor continue despre reforma sistemului de pensii din România și al presiunilor demografice.