Un episod istoric sârbesc redescoperit în Iosefin
Timișoara, miercuri, 17 iunie 2026 – Un episod istoric sârbesc, prea puțin cunoscut publicului larg, a fost readus în atenția comunității timișorene și sârbești prin dezvelirea unei plăci memoriale dedicate cneazului Alexandar Karagheorghevici (1806-1885). Acesta, tatăl regelui Petar I al Serbiei și bunicul primului rege al Iugoslaviei, Alexandar I, și-a petrecut ultimii cinci ani de viață în cartierul Iosefin din Timișoara, conform informațiilor obținute de la Centrul Cultural Sârb „Konstantin” și Asociația Nikola Tesla 508. Mladen Galovici, președintele Centrului Cultural Sârb „Konstantin”, a declarat: „Vrem să marcăm acest moment istoric din Timișoara. Textul de pe placă este scris în trei limbi – română, sârbă și engleză – pentru a deveni un punct de interes pentru turiști.”
Placa memorială a fost amplasată luni, 16 iunie, pe fațada clădirii unde funcționează Iosefin Apart Hotel, situată în actuala Piață Mocioni (cunoscută istoric sub numele de Piața Küttl). Această inițiativă marchează nu doar prezența cneazului Alexandar în oraș, ci și locul unde s-a născut prințul Arsen, fiul său. Potrivit Digi24, interesul asociațiilor culturale sârbești pentru acest subiect este în creștere, Asociația Nikola Tesla 508, deși înființată de mai puțin de un an, având deja mai multe evenimente notabile. Anul trecut, în 2025, Centrul Cultural Sârb „Konstantin” a facilitat vizita Principesei Elisabeta Karagheorghevici, strănepoata lui Alexandar Karagheorghevici, la Timișoara, pentru lansarea cărții sale autobiografice, un eveniment care a subliniat legăturile dinastice cu orașul.
Alexandar Karagheorghevici a fost o figură centrală în istoria Serbiei, conducând principatul între 1842 și 1858 și contribuind semnificativ la formarea statului sârb modern. Totuși, deciziile sale politice, cum ar fi neutralitatea în Războiul Crimeii (1852) la sugestia Austriei, în loc să sprijine Imperiul Rus, i-au erodat popularitatea. Această atitudine, nefavorabilă panslavismului, a dus la pierderea susținerii unei părți importante a populației și, în cele din urmă, la obligarea sa de a renunța la tron și de a pleca în exil. Potrivit Radio Timișoara, Milan Uncianschi, reprezentant al Asociației Nikola Tesla 508, a subliniat că Alexandar a fost primul conducător sârb care a schimbat dinastia Obrenovici, deși ulterior a fost nevoit să abdice, dinastia Obrenovici revenind la putere.
După exil, Alexandar Karagheorghevici și-a petrecut următorii 26 de ani pe teritoriul Monarhiei Habsburgice. Prima sa ședere la Timișoara a avut loc în 1859, alături de familie, dar nu a durat mai mult de un an. S-a mutat apoi la Budapesta și, ulterior, la Viena, unde soția sa, Persida, a decedat în 1874. În absența sa, la Timișoara a apărut o mișcare de susținere a Casei Karagheorghevici împotriva rivalilor din dinastia Obrenovici, culminând cu editarea unui ziar politic favorabil Karagheorghevicilor în 1879. În 1880, la vârsta de 74 de ani, Alexandar a revenit definitiv la Timișoara, retrăgându-se din viața politică activă din cauza vârstei înaintate, rolul său fiind preluat de fiul său, Petar.
Fostul primar al Timișoarei, Josef Geml, în lucrarea sa „Timișoara Veche”, descrie detaliat ultimii ani ai cneazului. Alexandar a locuit într-un apartament la etajul întâi al singurei case cu etaj din Piața Küttl de atunci, proprietate a Casei de Economii Timișene, administrată de Stefan Sterbeczky. Geml menționează că principele a trăit foarte retras, frecventând doar câteva familii sârbești și evitând orice implicare care ar fi putut atrage atenția autorităților. Cu toate acestea, îi plăcea să evoce faptele eroice ale sârbilor din războaiele din 1804-1813 și perioada guvernării sale. Silueta sa înaltă și osoasă, alături de batistele puternic parfumate și încălțămintea fină, îl făceau recognoscibil în timpul plimbărilor, deși purta mereu haine civile simple.
Starea de sănătate a cneazului s-a deteriorat la începutul anului 1885, fiind nevoit să rămână la pat, îngrijit de medicul timișorean Géza Lichtscheindl. În agonie, a fost înconjurat de fiii săi, Petar și George, și de fiica sa, Poleksija, alături de soțul ei, Konstantin Nikolajevici, ministrul de Externe al Serbiei, și cei doi copii ai lor. A decedat în dimineața zilei de 3 mai 1885, la vârsta de 79 de ani. Funeraliile au avut loc pe 6 mai, cortegiul fiind condus de episcopul sârb George Brankovits, protopopul Kuzma Stanits și diaconul George Zwekits. Primarul dr. Karl Telbisz și șeful poliției Constantin Vlachovits au reprezentat orașul. Familia a primit telegrame de condoleanțe de la împăratul Franz Joseph I, de la țarul Rusiei și de la regele Milan al Serbiei, un indiciu al importanței sale diplomatice și istorice.
Corpul lui Alexandar Karagheorghevici a fost depus pentru câteva ore în Catedrala Ortodoxă Sârbă din Piața Unirii, apoi transportat cu un dric de gală tras de opt cai la Gara Iosefin. De acolo, a fost dus cu trenul la Viena și înmormântat inițial în cripta familiei din cimitirul St. Marx, alături de soția sa. Ulterior, în 1903, după urcarea pe tron a fiului său Petar, rămășițele sale au fost mutate în mausoleul familiei regale construit la Oplenac, în Serbia, unde odihnesc și astăzi, un gest care subliniază recunoașterea postumă a contribuției sale la istoria sârbă.
**De ce contează**
Comemorarea cneazului Alexandar Karagheorghevici la Timișoara este mai mult decât un simplu act de amintire istorică; ea subliniază legăturile profunde și adesea uitate dintre România și Serbia, în special rolul Timișoarei ca refugiu și centru cultural pentru personalități sârbești. Acest eveniment contribuie la îmbogățirea patrimoniului cultural al orașului și la conștientizarea publicului despre influențele multiculturale care i-au modelat identitatea. De asemenea, oferă o perspectivă asupra dinamicii politice a Balcanilor din secolul al XIX-lea, evidențiind modul în care exilul unor lideri a putut influența cursul istoriei naționale și regionale, cu repercusiuni până la formarea Iugoslaviei.
Urmașii direcți ai lui Alexandar Karagheorghevici au continuat să joace roluri cruciale în istoria balcanică. Fiul său, Petar Karagheorghevici, a devenit rege al Serbiei în 1903, după asasinarea regelui Alexandar Obrenovici. Petar a schimbat orientarea politică a Serbiei, apropiind-o de Rusia și extinzând semnificativ teritoriul țării după războaiele balcanice din 1912-1913, incluzând Kosovo și Macedonia. În 1914, Petar i-a transferat atribuțiile fiului său, Alexandar, care avea să devină suveran al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (1921-1929) și apoi primul rege al Iugoslaviei (1929-1934). Legăturile dinastice cu România s-au consolidat prin căsătoria lui Alexandar I cu Principesa Maria a României, fiica Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, la 8 iunie 1922. Această rețea complexă de relații subliniază importanța istorică a familiei Karagheorghevici și relevanța prezenței lor în Timișoara, ca o piesă a unui puzzle regional mult mai amplu. Este de așteptat ca astfel de inițiative să continue, consolidând și mai mult legăturile culturale și istorice dintre comunitățile românească și sârbă și punând în valoare rolul Timișoarei ca un adevărat oraș european, cu o istorie bogată și diversă, deschisă recunoașterii și celebrării tuturor contribuțiilor.
Keywords: Timișoara, Alexandar Karagheorghevici, Piața Mocioni, Iosefin, Centrul Cultural Sârb Konstantin, Asociația Nikola Tesla 508, istorie sârbă, exil, dinastia Karagheorghevici, Principesa Elisabeta Karagheorghevici, Petar I al Serbiei, Alexandar I al Iugoslaviei, Monarhia Habsburgică