Operațiune secretă de transfer petrolier, inspirată de Iran
Statele Unite au inițiat la începutul lunii mai o operațiune amplă și secretă pentru a facilita transportul de petrol prin Golful Persic, utilizând tactici similare cu cele ale „flotelor întunecate” ale Iranului, Chinei și Rusiei. Această inițiativă, dezvăluită de o investigație Reuters, implică utilizarea dronelor aeriene și maritime, elicoptere și sisteme de monitorizare pentru a coordona convoaie de petroliere. Scopul este menținerea fluxurilor energetice într-o regiune marcată de tensiuni crescute, în special după închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz de către Iran.
Potrivit Reuters, operațiunea se desfășoară în două zone principale: una în largul coastei Fujairah din Emiratele Arabe Unite și alta în apropierea portului Sohar din Oman. Analiza datelor maritime și a imaginilor satelitare arată că cel puțin 92 de nave au participat la aceste transferuri navă-la-navă. Pe 11 iunie 2026, imaginile satelitare indicau nu mai puțin de 17 perechi de petroliere care efectuau simultan transferuri. Prin această rețea offshore ar fi tranzitat cel puțin 90 de milioane de barili de țiței și produse petroliere de la începutul lunii mai, deși volumele rămân sub nivelurile normale de dinainte de conflict.
Un incident semnificativ, care a scos la iveală parțial existența acestei operațiuni, a fost doborârea unui elicopter american Apache de către Iran pe 9 iunie 2026. Patru surse citate de Reuters au declarat că elicopterul participa la această misiune de monitorizare. Incidentul a fost urmat de bombardamente de represalii din partea SUA. Cu toate acestea, Reuters nu a putut confirma exact rolul aparatului de zbor în operațiunea de transfer a petrolului. Un oficial american din domeniul apărării a declarat agenției că forțele Comandamentului Central al SUA nu participă direct la operațiuni de transfer navă-la-navă, subliniind că ambii membri ai echipajului au fost salvați cu ajutorul unei drone.
Tehnica transferurilor de petrol între nave, cu transponderele oprite și luminile reduse, este utilizată de ani de zile de Iran pentru a masca originea încărcăturilor și a eluda sancțiunile internaționale. Diferența, în cazul operațiunii americane, este scara mult mai mare. Petrolierele mici intră în apropierea strâmtorii Ormuz cu sistemele de identificare oprite, transferă încărcătura către petroliere gigant de tip VLCC (Very Large Crude Carrier) aflate în așteptare în afara zonei considerate periculoase, după care navele mai mici se întorc. Procesul de transfer durează între 24 și 40 de ore. Un contractor privat de securitate implicat în operațiune a confirmat că armata americană monitorizează constant fiecare etapă a tranzitului, existând multiple puncte de control pentru urmărirea progresului petrolierelor desemnate.
Mai multe surse din industria maritimă au avertizat asupra riscurilor semnificative implicate de acest nou sistem. Noam Raydan, specialist în risc maritim la Washington Institute, a declarat pentru Reuters că „pur și simplu nu știi când Iranul ar putea decide să folosească drone sau ambarcațiuni rapide pentru a împiedica tranzitul prin strâmtoare”. Un alt risc major, semnalat de surse din securitatea maritimă, este lipsa informațiilor privind poziția exactă a navelor, din cauza transponderelor dezactivate și a absenței raportărilor prin canalele maritime obișnuite. Această „lipsă de date fiabile” crește riscul de coliziuni, mai ales pe timpul nopții, când navele navighează cu luminile stinse.
Michael Froman, președintele Consiliului pentru Relații Externe (Council on Foreign Relations), a remarcat ironia situației. Într-o analiză, el a scris: „Pe măsură ce vechile reguli se erodează, este ironic că Statele Unite urmează acum exemplul Chinei, Rusiei, Coreei de Nord și chiar al Iranului, ale căror așa-numite «flote întunecate» au fost cele care au dezvoltat aceste tehnici tocmai pentru a evita sancțiunile impuse de SUA și ONU”. Această observație subliniază o schimbare strategică majoră, unde o putere occidentală adoptă tactici inițial concepute pentru a o submina. Exporturile din Emiratele Arabe Unite și Kuweit reprezintă o parte importantă a operațiunii, conform datelor maritime analizate de agenție.
Investigația Reuters a identificat operatori internaționali de petroliere ca fiind dominanți în partea de recepție a operațiunii. Printre aceștia se numără și Dynacom Tankers Management din Grecia, al cărui fondator, George Procopiou, a sugerat public că industria găsește soluții alternative. La conferința Capital Link de la Atena, Procopiou a declarat: „Libertatea navigației este esențială și nimeni nu poate impune taxe sau alte poveri. Suntem aici pentru a servi, iar Grecia are tradiția de a sparge blocade încă din Antichitate. Nu vreau să intru în mai multe detalii, dar cred că indiciile sunt suficiente pentru a înțelege ce vreau să spun”. Această declarație subliniază o abordare pragmatică a industriei maritime în fața provocărilor geopolitice.
De ce contează Această operațiune americană subliniază gravitatea crizei din Golful Persic și impactul direct al acesteia asupra pieței globale de energie. Adoptarea unor tactici de „flotă întunecată” de către SUA, deși temporară, arată disperarea de a menține aprovizionarea cu petrol și evidențiază erodarea normelor maritime internaționale. Riscurile de coliziuni și escaladare militară cresc exponențial, afectând nu doar securitatea navigației, ci și stabilitatea prețurilor la petrol, cu implicații directe pentru consumatorii și economiile din întreaga lume. Este o demonstrație a modului în care geopolitica complexă forțează chiar și actorii tradiționali să adopte strategii neconvenționale.
Experții, inclusiv Noam Raydan, consideră că acest mecanism nu poate reprezenta o soluție pe termen lung, ci este mai degrabă o „soluție temporară în mijlocul unor vremuri excepționale”. Întrebările persistă cu privire la durabilitatea și siguranța acestei operațiuni, precum și la potențialele consecințe geopolitice pe termen lung. Pe măsură ce tensiunile din Strâmtoarea Ormuz continuă, comunitatea internațională va urmări cu atenție dacă aceste tactici neconvenționale vor reuși să mențină fluxurile energetice fără a declanșa o escaladare mai amplă în regiune.
Viitorul navigației în Golful Persic și modul în care marile puteri se adaptează la noile realități geopolitice rămân subiecte de interes major.